ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 62/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 992 din 7 iulie 2004, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D.A., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen., art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen., art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.A. zis „P.” la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. 2. În baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen., a condamnat pe același inculpat la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. 3. În baza art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe același inculpat la 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. 4. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 27 mai 2000 la 1 iunie 2000 și durata reținerii de 24 ore din data de 27 iunie 2002. A admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată B.G.A. și l-a obligat pe inculpat să plătească către această parte suma de 175.000 lei. A luat act că partea vătămată N.V. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. A constatat că părțile vătămate R.C.G. și N.V. nu au formulat pretenții civile în cauză. În baza art. 116 lit. d) C. pen., a confiscat de inculpat: suma de 14.000 lei, suma de 500.000 lei, ceas, o legitimație M.I., un ceas electronic, toate sustrase părților vătămate.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 4.400.000 lei cheltuieli judiciare statului din care 400.000 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, la datele de 19 mai 2000, 16 iunie 2002, august 20001 și 15 martie 2002, inculpatul a deposedat de bani și alte bunuri, prin violență, pe părțile vătămate B.G.A., N.V., R.C.G. și N.V. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei. Curtea de Apel București a respins, ca tardiv, apelul inculpatului constatând, că în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 365 C. proc.

pen., privind apelul peste termen, atâta timp cât inculpatul a depășit termenul prevăzut de lege pentru declararea apelului și în acest caz, în sensul că deși a fost încarcerat la 30 august 2004 apelul a fost declarat la 6 octombrie 2004. S-a apreciat ca lipsită de relevanță împrejurarea că inculpatul a fost internat în spital așa cum a susținut, în raport de depășirea termenului de 10 zile de la începerea executării pedepsei. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul care a criticat hotărârile pronunțate sub aspectul pedepsei aplicate pe care o consideră excesivă în raport cu starea gravă a sănătății sale. Recursul este inadmisibil. Respingerea, ca tardiv, a apelului de către instanța de apel este corectă atâta timp cât apelul împotriva sentinței a fost declarat cu depășirea termenului prevăzut de lege, astfel că recursul este inadmisibil deoarece art. 385 1 alin. ultim.

C. proc. pen., prevede că nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora părțile nu au folosit calea apelului. Este evident că prin folosirea unei căi de atac legiuitorul a dorit să se înțeleagă declararea sa în termenul prevăzut de lege, declararea tardivă echivalând cu nefolosirea căii de atac. De altfel, prin neexercitarea în termen a apelului, sentința a intrat în puterea lucrului judecat și, în consecință împotriva sa nu mai poate fi folosită nici o cale ordinară de atac. Este de observat și faptul că, deși îndreptat împotriva hotărârii instanței de apel, recursul, prin criticile invocate, vizează în realitate soluția primei instanțe rămasă definitivă. Așa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este inadmisibil astfel că îl va respinge, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 819/ A din 9 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală și a sentinței penale nr. 922 din 7 iulie 2004 a Tribunalului București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 ianuarie 2005.