ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1468/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr. 893 din 15 ianuarie 2004, i-a achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (3) C. pen., pe recurentul inculpat P.(M.)C. și pe inculpații D.C. și R.V. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la data de 17 ianuarie 2000, Poliția sectorului 6, secția 20 poliție, a fost sesizată de partea vătămată B.M., că în ziua de 11 ianuarie 2000, în jurul orei 18,00, autori necunoscuți i-au sustras din autoturismul marca Mercedes M.L.

o geantă cu 420.000 dolari S.U.A., 30.000 mărci germane, 2.000 lire sterline, 200 guldeni, 30.000 pesetos și o pungă de plastic cu 120.000 lei. Partea vătămată a arătat că a făcut investigații și a ajuns la concluzia că cei trei inculpați sunt autorii furtului. S-a mai stabilit că fapta a fost comisă în fața imobilului din Splaiul Independenței, nr. 7 sector 5, în care se află Biroul de avocatură M.S., unde partea vătămată a fost, iar la plecare a constatat că i-a fost spart geamul lateral stânga spate și i-au fost sustrase bunurile și banii. Instanța de fond a mai constatat că deși, în mod cert geamul de la autoturismul părții vătămate a fost spart, în cauză nu s-a dovedit cu certitudine că inculpații au comis furtul și nici care au fost bunurile și valorile sustrase.

Prin decizia nr. 821/ A din 9 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat sentința primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal. În termen legal, decizia a fost atacată cu recursul declarat de inculpatul P.(M.)C. care nu l-a motivat în scris și nu s-a prezentat în instanță pentru a-l susține oral deși procedura de citare cu acesta a fost legal îndeplinită. Examinând decizia atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 385 1 alin. (1) lit. e) C. proc.

pen., referitoare la „Hotărârile supuse recursului” pot fi atacate cu recurs: deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor. Așadar, în mod expres, sunt excluse de la recurs deciziile instanței de apel prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, potrivit art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., întrucât, după rejudecare, se va pronunța o nouă hotărâre, ce va fi supusă apelului și recursului. Revenind la speță, se constată că instanța de control judiciar, admițând apelul parchetului și desființând sentința, a dispus rejudecarea cauzei, situație în care, în raport cu dispozițiile art. 385 1 alin. (1) lit. e) C. proc.

pen., inculpatul P.(M.)C. nu mai are deschisă calea de atac a recursului, decizia Curții fiind definitivă. În consecință, urmează ca în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat să fie respins ca inadmisibil. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul P.(M.)C. împotriva deciziei penale nr. 821 din 9 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2005.