ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1468/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

I penală, prin sentința nr. 893 din 15 ianuarie 2004, i-a achitat, în baza art.

11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209

alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (3) C. pen., pe recurentul inculpat P.(M.)C.

și pe inculpații D.C. și R.V.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că la data de 17 ianuarie 2000, Poliția sectorului 6,

secția 20 poliție, a fost sesizată de partea vătămată B.M., că în ziua de 11

ianuarie 2000, în jurul orei 18,00, autori necunoscuți i-au sustras din

autoturismul marca Mercedes M.L. o geantă cu 420.000 dolari S.U.A., 30.000

mărci germane, 2.000 lire sterline, 200 guldeni, 30.000 pesetos și o pungă de

plastic cu 120.000 lei. Partea vătămată a arătat că a făcut investigații și a

ajuns la concluzia că cei trei inculpați sunt autorii furtului.

S-a mai stabilit că fapta a

fost comisă în fața imobilului din Splaiul Independenței, nr. 7 sector 5, în

care se află Biroul de avocatură M.S., unde partea vătămată a fost, iar la

plecare a constatat că i-a fost spart geamul lateral stânga spate și i-au fost

sustrase bunurile și banii.

Instanța de fond a mai

constatat că deși, în mod cert geamul de la autoturismul părții vătămate a fost

spart, în cauză nu s-a dovedit cu certitudine că inculpații au comis furtul și

nici care au fost bunurile și valorile sustrase.

Prin decizia nr. 821/ A din

9 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat sentința

primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.

În termen legal, decizia a

fost atacată cu recursul declarat de inculpatul P.(M.)C. care nu l-a motivat în

scris și nu s-a prezentat în instanță pentru a-l susține oral deși procedura de

citare cu acesta a fost legal îndeplinită.

Examinând decizia atacată pe

baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recursul este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor

cuprinse în art. 385

1

alin. (1) lit. e) C. proc. pen., referitoare

la „Hotărârile supuse recursului” pot fi atacate cu recurs: deciziile

pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale,

curți de apel și Curtea Militară de Apel, cu excepția deciziilor prin care s-a

dispus rejudecarea cauzelor.

Așadar, în mod expres, sunt

excluse de la recurs deciziile instanței de apel prin care s-a dispus

rejudecarea cauzei, potrivit art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., întrucât,

după rejudecare, se va pronunța o nouă hotărâre, ce va fi supusă apelului și

recursului.

Revenind la speță, se

constată că instanța de control judiciar, admițând apelul parchetului și

desființând sentința, a dispus rejudecarea cauzei, situație în care, în raport

cu dispozițiile art. 385

1

alin. (1) lit. e) C. proc. pen.,

inculpatul P.(M.)C. nu mai are deschisă calea de atac a recursului, decizia

Curții fiind definitivă.

În consecință, urmează ca în

baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul

declarat de inculpat să fie respins ca inadmisibil.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul P.(M.)C. împotriva deciziei penale nr. 821 din 9

noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 februarie 2005.