ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1062/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data

de 3 septembrie 2002, reclamantul

P.G. a formulat plângere împotriva dispoziției nr. 302 din

21 noiembrie 2001 emisă de Primarul municipiului Vatra Dornei, solicitând

desființarea acesteia.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, respectând dispozițiile

Legii nr. 10/2001, a formulat notificare prin care a solicitat restituirea în

natură a imobilului situat în municipiul Vatra Dornei, compus din casă și

suprafața de 267 mp teren aferent construcției.

Imobilul în litigiu a fost proprietatea tatălui reclamantului, P.A.,

decedat în anul 1997. În anul 1960, autorul reclamantului a fost condamnat prin

sentința penală nr. 413/1960, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 156/1961

a fostului Tribunal Regional Suceava la 15 ani muncă silnică și confiscarea

totală a averii pentru delapidare.

Prin procesul verbal din 24 februarie 1961 întocmit de executorul

judecătoresc de pe lângă Tribunalul Vatra Dornei s-a dispus preluarea imobilului

din Vatra Dornei, acesta trecând astfel în proprietatea statului.

Reclamantul a mai precizat că la data condamnării imobilul se afla în

proprietatea mai multor cetățeni evrei, autorizația de construire, fiind

eliberată pe numele acestora. Ulterior, părinții autorului reclamantului au

cumpărat imobilul prin act sub semnătură privată.

Prin dispoziția nr. 302 din 21 noiembrie 2001 dată de Primarul

municipiului Vatra Dornei, reclamantului i-a fost respinsă cererea de

restituire în natură a imobilului situat în Vatra Dornei, cu motivarea că nu se

încadrează în prevederile art. 2 din Legea nr. 10/2001, nefiind preluat abuziv

de către stat.

Prin sentința civilă nr. 783 din 4 decembrie 2002, Tribunalul Suceava a

respins acțiunea reclamantului ca nefondată.

În esență, instanța de fond a reținut în motivare că imobilul revendicat

a trecut în proprietatea statului ca urmare a condamnării autorului

reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, nefiind deci vorba

despre o infracțiune politică și prin urmare, cererea sa nu se încadrează în

ipotezele prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P.G., criticând

hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că instanța nu a

observat că în executarea sentinței penale nr. 413/1960 s-a predat fostului

Sfat Popular al orașului Vatra Dornei un alt imobil, respectiv cel situat în

str. P.V. nr. 10 și cu totul formal, întrucât acesta a rămas în posesia

familiei sale. În schimb, construcția și terenul din str. P.V. nr. 2, care nu

se aflau în proprietatea autorului reclamantului la data condamnării și nu erau

supuse confiscării, au fost preluate abuziv și închiriate unor terțe persoane.

Prin decizia civilă nr. 89 din 4 noiembrie 2003, Curtea de Apel Suceava

a respins apelul ca nefondat, reținând în considerente că potrivit Legii nr.

10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii doar persoanele fizice care

erau proprietare ale imobilului la data preluării abuzive, precum și

moștenitorii acestora. Or, autorul reclamantului nu avea în proprietate

imobilul la data preluării lui de către stat, fiind doar un posesor de fapt.

Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Suceava a formulat

recurs reclamantul P.G., criticând hotărârea sub aspectul greșitei interpretări

a actelor aflate în dosar, respectiv a sentinței civile nr. 688 din 19

septembrie 2000 a Judecătoriei Vatra Dornei.

Astfel, prin sentința menționată s-a constatat că reclamantul a dobândit

prin uzucapiune dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 267 mp, însă

acesta consideră că de fapt s-a stabilit că în momentul preluării abuzive a

imobilului de către stat (1961, 1962), acesta era proprietatea autorului său,

fiind cumpărat de la proprietarii tabulari cu act sub semnătură privată,

ulterior neputându-se încheia actul autentic întrucât autorul său a fost

arestat.

Recursul este fondat pentru considerentele ce vor urma.

Prin notificarea adresată Primăriei municipiului Vatra Dornei, reclamantul

P.G. a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Vatra Dornei,

str. P.V. nr. 2, același imobil fiind menționat și în acțiunea introductivă,

precum și în căile de atac.

Se constată însă că în procesul verbal de executare întocmit la data de

24 februarie 1961 de către executorul judecătoresc în baza sentinței penale nr.

413/1960, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 156/1961 a fostului

Tribunal Regional Suceava, se dispune confiscarea imobilului situat în Vatra

Dornei, str. P.V. nr. 10.

Prin urmare, primul aspect care trebuia clarificat de către instanța de

fond era cel referitor la stabilirea exactă a imobilului care face obiectul

litigiului, respectiv cel situat în str. P.V. nr. 2

sau

str. P.V. nr. 10 și care dintre

aceste imobile a fost preluat de către stat ori a fost supus confiscării ca

urmare a condamnării penale suferite de autorul reclamantului.

Se impune așadar admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 89

din 4 noiembrie 2003 a Curții de Apel Suceava, precum și a sentinței nr. 783

din 4 decembrie 2002 a Tribunalului Suceava și trimiterea cauzei spre

rejudecare instanței de fond pentru a administra probatorii (eventual expertiză

topografică), în vederea stabilirii identității imobilului revendicat de către

reclamantul P.G

.

Cu ocazia rejudecării, se vor analiza și celelalte motive invocate de

reclamant în legătură cu încadrarea acțiunii sale în prevederile

Legii nr. 10/2001, raportat

la imobilul identificat în urma probatoriilor ce vor fi administrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul P.G. împotriva deciziei nr. 89 din 4 noiembrie 2003 a Curții de

Apel Suceava.

Casează

decizia recurată, precum și sentința nr. 783 din 4 decembrie 2002 a

Tribunalului Suceava.

Trimite cauza spre rejudecare

Tribunalului Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie

2005.