ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2405/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 327 din 8 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Sibiu a fost condamnat inculpatul C.A.N. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 71 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia reținerea și arestarea preventivă începând cu 6 iunie 2004, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei coase corp delict și în latură civilă, acesta a fost obligat să plătească părții civile C.S. echivalentul în lei, la data plății, a sumei de 5.000 Euro cu titlu de daune morale. Inculpatul a mai fost obligat să plătească statului 8.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare. Instanța de fond a reținut că de 24 ani între inculpatul C.A.N. și tatăl concubinei sale, victima L.N. relațiile au fost tensionate deoarece victima refuza să-i restituie un pahar de argint care i-a fost dat de făptuitor la începutul concubinajului cu fiica sa. Acest pahar trebuia restituit potrivit tradiției atunci când se năștea primul copil al cuplului.

În pofida tuturor demersurilor făcute de inculpat victima a refuzat restituirea paharului simbol, iar în mai multe rânduri a exercitat acte de violență asupra acestuia. Prima instanță a mai constatat că, în ziua de 6 iunie 2004, L.N. s-a deplasat cu o căruță pe strada pe care locuia inculpatul și după un schimb de replici dure între cei doi s-a produs o altercație pe parcursul căreia C.A.N. a pretins că a fost lovit cu o lopată de victimă, fapt care l-a determinat să ia din curte o coasă și să-i aplice lovituri repetate și de intensitate sporită în zona capului, cu coadă din lemn și verigă metalică a obiectului. După ce a constatat că L.N. a decedat, inculpatul s-a deplasat la secția de votare din comuna Bratein, jud. Sibiu, unde știa că se află șeful postului de poliție, căruia i-a relatat fapta comisă și s-a pus la dispoziția anchetei.

Din raportul de autopsie medico-legală nr. 261/III/30 din 23 iulie 2004 efectuat de Serviciul Clinic de Medicină Legală Sibiu moartea lui L.N. a fost violentă și s-a datorat dilacerării cerebrale, contuziilor cerebrale, hematoamelor subdurale și hemoragiei externe consecința fracturilor multieschiloase de calotă și baza craniană, leziunile cranio-cerebrale s-au produs prin lovirea repetată cu un corp dur cu muchii, capul victimei fiind fixat pe un plan dur orizontal. În raport de expertiza medico-legală psihiatrică nr. 502/IV/a/164 din 28 iulie 2004 al Serviciului de Medicină Legală Sibiu, se concluzionează că C.A.N. prezintă „tulburare mixtă de personalitate” (instabil emoțională de tip impulsiv disocială) și că a comis fapta cu discernământul păstrat.

Tribunalul a mai constatat că inculpatul a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări generate de comportamentul victimei care i-a adresat injurii și l-a lovit cu o lopată în cap astfel cum a declarat martorul C.N. și rezultă din constatarea medico-legală în care se precizează că leziunile traumatice la nivelul scalpului s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent și au o vechime de 3 săptămâni și a reținut în favoarea lui circumstanța prevăzută de art. 73 lit. b 1 ) C. pen. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 41/ A din 15 februarie 2005, a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul C.A.N. împotriva sentinței primei instanțe și a respins, ca nefondate, apelurile părților civile R.N., C.P., L.M.

și C.S. Împotriva deciziei au declarat recurs părțile civile R.N., L.M., C.P. și C.S. care prin motivele comune depuse la dosar au susținut că în mod greșit a fost reținută în favoarea inculpatului C.A.N., circumstanța atenuantă a provocării și i s-a aplicat o pedeapsă mult prea ușoară. Inculpatul nu a fost lovit de victimă cu lopata ci chiar el este cel care a provocat incidentul, atacându-i cu coasa pe L.N. și martorul F.E. care se aflau în căruță iar în momentul în care au sărit din atelaj l-a lovit pe socrul său de mai multe ori cu coasa în cap, provocându-i moartea. Examinând hotărârile atacate pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport de criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt întemeiate.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune, ilicită gravă. În cauză, inculpatul C.A.N. a recunoscut în mod constant că în ziua de 6 iunie 2004, în comuna Brateiu județul Sibiu, i-a aplicat tatălui concubinei sale L.N., care se deplasa cu o căruță, lovituri repetate cu o coasă la cap, în urma cărora victima a decedat, dar a susținut că a fost provocat de acesta fiind lovit cu o lopată. Apărarea inculpatului în sensul că a fost provocat de L.N. a fost reținută eronat de către instanțe, deoarece nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, din declarația martorului F.E. dată în instanță, care se afla în căruță cu victima, rezultă că aceasta nu l-a lovit cu lopata pe inculpat, ci dimpotrivă acesta a provocat conflictul încercând să-i lovească cu o coasă pe care o avea asupra lui. Cei doi au sărit din căruță, dar victima s-a împiedicat, a căzut și în acel moment a fost lovit în cap, de mai multe ori, de către făptuitor, cu coasa. Aceste susțineri sunt confirmate și de martorul R.M. care se afla pe stradă în momentul în care s-a apropiat căruța cu victima și martorul F.E. După prima lovitură de coasă care nu i-a atins, precizează martorul, cei doi au sărit din căruță, dar L.N. a căzut și C.A.N. l-a lovit de mai multe ori.

R.M. a mai precizat că victima nu l-a lovit pe inculpat cu lopata. Declarația singulară a martorului C.N. care a apreciat că victima l-a lovit pe inculpat cu o lopată și după aceea făptuitorul a luat coasa din curte și la rândul său l-a lovit, urmează a fi înlăturată ca nesinceră, necoroborându-se cu celelalte probe, aceasta neconstituind un temei suficient pentru reținerea circumstanței atenuante a provocării. Este adevărat că în raportul de constatare medico-legală nr. 740/II/a/80 din 17 noiembrie 2004 efectuat de S.M.L. Sibiu se concluzionează că C.A.N. prezintă leziuni la nivelul scalpului care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, dar acestea au o vechime de cel puțin trei săptămâni fără a se putea preciza data producerii lor.

Așadar, inculpatul este cel care a provocat conflictul atacând victima și martorul F.E. cu o coasă și nu a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea acestora. Inculpatul a acționat din dorința de a se răzbuna întrucât tatăl concubinei sale, victima L.N. a refuzat să-i restituie un pahar de argint care i-a fost oferit de C.A.N. la începutul concubinajului și care, potrivit tradiției, trebuia să i-l dea la nașterea primului copil. Aplicând dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., deși probele administrate nu îndreptățeau reținerea acestei circumstanțe atenuante, instanțele au pronunțat hotărâri netemeinice. În consecință, urmează ca în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., Înalta Curte să admită recursurile declarate de părțile civile, să caseze hotărârile atacate numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și să majoreze pedeapsa principală. La individualizarea sancțiunii se va avea în vedere gradul de pericol social deosebit al faptei, împrejurările în care a fost comisă și faptul că inculpatul este recidivist, fiind anterior condamnat la 8 ani închisoare prin sentința penală nr. 7 din 30 ianuarie 1991 a Tribunalului Sibiu, pentru infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 6 iunie 2004, la 11 aprilie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de părțile civile R.N., L.M., C.P. și C.S. împotriva deciziei penale nr. 41/ A din 15 februarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, privind pe inculpatul C.A.N. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 327 din 8 decembrie 2004 a Tribunalului Sibiu, numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., și la pedeapsa principală aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și majorează pedeapsa principală, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod, săvârșită de inculpatul C.A.N., la 18 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 6 iunie 2004 la 11 aprilie 2005. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2005.