ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2405/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 327

din 8 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Sibiu a fost condamnat

inculpatul C.A.N. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru comiterea

infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174,

raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i

s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor,

prevăzute de art. 64 C. pen.

Conform art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia reținerea și arestarea preventivă

începând cu 6 iunie 2004, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei coase corp delict și în

latură civilă, acesta a fost obligat să plătească părții civile C.S.

echivalentul în lei, la data plății, a sumei de 5.000 Euro cu titlu de daune

morale.

Inculpatul a mai fost

obligat să plătească statului 8.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Instanța de fond a reținut

că de 24 ani între inculpatul C.A.N. și tatăl concubinei sale, victima L.N.

relațiile au fost tensionate deoarece victima refuza să-i restituie un pahar de

argint care i-a fost dat de făptuitor la începutul concubinajului cu fiica sa.

Acest pahar trebuia restituit potrivit tradiției atunci când se năștea primul

copil al cuplului.

În pofida tuturor

demersurilor făcute de inculpat victima a refuzat restituirea paharului simbol,

iar în mai multe rânduri a exercitat acte de violență asupra acestuia.

Prima instanță a mai

constatat că, în ziua de 6 iunie 2004, L.N. s-a deplasat cu o căruță pe strada

pe care locuia inculpatul și după un schimb de replici dure între cei doi s-a

produs o altercație pe parcursul căreia C.A.N. a pretins că a fost lovit cu o

lopată de victimă, fapt care l-a determinat să ia din curte o coasă și să-i

aplice lovituri repetate și de intensitate sporită în zona capului, cu coadă

din lemn și verigă metalică a obiectului.

După ce a constatat că L.N.

a decedat, inculpatul s-a deplasat la secția de votare din comuna Bratein, jud.

Sibiu, unde știa că se află șeful postului de poliție, căruia i-a relatat fapta

comisă și s-a pus la dispoziția anchetei.

Din raportul de autopsie

medico-legală nr. 261/III/30 din 23 iulie 2004 efectuat de Serviciul Clinic de

Medicină Legală Sibiu moartea lui L.N. a fost violentă și s-a datorat

dilacerării cerebrale, contuziilor cerebrale, hematoamelor subdurale și

hemoragiei externe consecința fracturilor multieschiloase de calotă și baza

craniană, leziunile cranio-cerebrale s-au produs prin lovirea repetată cu un

corp dur cu muchii, capul victimei fiind fixat pe un plan dur orizontal.

În raport de expertiza

medico-legală psihiatrică nr. 502/IV/a/164 din 28 iulie 2004 al Serviciului de

Medicină Legală Sibiu, se concluzionează că C.A.N. prezintă „tulburare mixtă de

personalitate” (instabil emoțională de tip impulsiv disocială) și că a comis

fapta cu discernământul păstrat.

Tribunalul a mai constatat

că inculpatul a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări generate de

comportamentul victimei care i-a adresat injurii și l-a lovit cu o lopată în

cap astfel cum a declarat martorul C.N. și rezultă din constatarea

medico-legală în care se precizează că leziunile traumatice la nivelul

scalpului s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent și au o vechime

de 3 săptămâni și a reținut în favoarea lui circumstanța prevăzută de art. 73

lit. b

1

) C. pen.

Curtea de Apel Alba Iulia,

prin decizia penală nr. 41/ A din 15 februarie 2005, a luat act de retragerea

apelului declarat de inculpatul C.A.N. împotriva sentinței primei instanțe și a

respins, ca nefondate, apelurile părților civile R.N., C.P., L.M. și C.S.

Împotriva deciziei au

declarat recurs părțile civile R.N., L.M., C.P. și C.S. care prin motivele

comune depuse la dosar au susținut că în mod greșit a fost reținută în favoarea

inculpatului C.A.N., circumstanța atenuantă a provocării și i s-a aplicat o

pedeapsă mult prea ușoară. Inculpatul nu a fost lovit de victimă cu lopata ci

chiar el este cel care a provocat incidentul, atacându-i cu coasa pe L.N. și

martorul F.E. care se aflau în căruță iar în momentul în care au sărit din

atelaj l-a lovit pe socrul său de mai multe ori cu coasa în cap, provocându-i

moartea.

Examinând hotărârile atacate

pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport de criticile

formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt

întemeiate.

Potrivit art. 73 lit. b) C.

pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea

unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea

persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității

persoanei sau prin altă acțiune, ilicită gravă.

În cauză, inculpatul C.A.N.

a recunoscut în mod constant că în ziua de 6 iunie 2004, în comuna Brateiu

județul Sibiu, i-a aplicat tatălui concubinei sale L.N., care se deplasa cu o

căruță, lovituri repetate cu o coasă la cap, în urma cărora victima a decedat,

dar a susținut că a fost provocat de acesta fiind lovit cu o lopată.

Apărarea inculpatului în

sensul că a fost provocat de L.N. a fost reținută eronat de către instanțe,

deoarece nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, din declarația

martorului F.E. dată în instanță, care se afla în căruță cu victima, rezultă că

aceasta nu l-a lovit cu lopata pe inculpat, ci dimpotrivă acesta a provocat

conflictul încercând să-i lovească cu o coasă pe care o avea asupra lui.

Cei doi au sărit din căruță,

dar victima s-a împiedicat, a căzut și în acel moment a fost lovit în cap, de

mai multe ori, de către făptuitor, cu coasa.

Aceste susțineri sunt

confirmate și de martorul R.M. care se afla pe stradă în momentul în care s-a

apropiat căruța cu victima și martorul F.E. După prima lovitură de coasă care

nu i-a atins, precizează martorul, cei doi au sărit din căruță, dar L.N. a

căzut și C.A.N. l-a lovit de mai multe ori. R.M. a mai precizat că victima nu

l-a lovit pe inculpat cu lopata.

Declarația singulară a

martorului C.N. care a apreciat că victima l-a lovit pe inculpat cu o lopată și

după aceea făptuitorul a luat coasa din curte și la rândul său l-a lovit,

urmează a fi înlăturată ca nesinceră, necoroborându-se cu celelalte probe, aceasta

neconstituind un temei suficient pentru reținerea circumstanței atenuante a

provocării.

Este adevărat că în raportul

de constatare medico-legală nr. 740/II/a/80 din 17 noiembrie 2004 efectuat de

S.M.L. Sibiu se concluzionează că C.A.N. prezintă leziuni la nivelul scalpului

care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, dar acestea au

o vechime de cel puțin trei săptămâni fără a se putea preciza data producerii

lor.

Așadar, inculpatul este cel

care a provocat conflictul atacând victima și martorul F.E. cu o coasă și nu a

acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o

provocare din partea acestora.

Inculpatul a acționat din

dorința de a se răzbuna întrucât tatăl concubinei sale, victima L.N. a refuzat

să-i restituie un pahar de argint care i-a fost oferit de C.A.N. la începutul

concubinajului și care, potrivit tradiției, trebuia să i-l dea la nașterea

primului copil.

Aplicând dispozițiile art.

73 lit. b) C. pen., deși probele administrate nu îndreptățeau reținerea acestei

circumstanțe atenuante, instanțele au pronunțat hotărâri netemeinice.

În consecință, urmează ca în

temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte să

admită recursurile declarate de părțile civile, să caseze hotărârile atacate numai

cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și să majoreze

pedeapsa principală.

La individualizarea

sancțiunii se va avea în vedere gradul de pericol social deosebit al faptei,

împrejurările în care a fost comisă și faptul că inculpatul este recidivist,

fiind anterior condamnat la 8 ani închisoare prin sentința penală nr. 7 din 30

ianuarie 1991 a Tribunalului Sibiu, pentru infracțiunea de tentativă la omor,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., se

va deduce din pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatului, timpul reținerii

și arestării preventive de la 6 iunie 2004, la 11 aprilie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de părțile civile R.N., L.M., C.P. și C.S. împotriva

deciziei penale nr. 41/ A din 15 februarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia,

privind pe inculpatul C.A.N.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 327 din 8 decembrie 2004 a Tribunalului Sibiu, numai cu

privire la aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., și la pedeapsa

principală aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de omor

deosebit de grav.

Înlătură aplicarea

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și majorează pedeapsa principală, pentru

infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1),

raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod, săvârșită de inculpatul C.A.N.,

la 18 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 6 iunie 2004 la

11 aprilie 2005.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 aprilie 2005.