ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6833/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 282 din 6 iulie 2004, Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., cu art. 18 1 C. pen., a achitat inculpatul G.G.C., pentru fapta prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen. În baza art. 91 C. pen., a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a mustrării cu avertisment. De asemenea, a luat act că prejudiciul cauzat părții civile S.C. D.S. S.A. Târgoviște, sector Pucioasa, jud. Dâmbovița a fost recuperat, prin achitarea contravalorii gazelor consumate în sumă de 2.600.000 lei conform chitanței atașate la dosar.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 21 ianuarie 2004, inculpatul G.G.C. a sustras gaze naturale din conducta aflată în locuință, prin montarea cu o zi înainte a unei instalații improvizate cu ajutorul unui instalator. În urma unei sesizări, la locuința inculpatului s-a deplasat pe 21 ianuarie 2004 o echipă a S.C. D.S. S.A. București – S.N.G.N. Târgoviște, sector Pucioasa, care în prezența organului de poliție a constatat că inculpatul încălzea cele două sobe din locuință cu gazele naturale sustrase prin folosirea instalației improvizate, predându-se cu acea ocazie un mosor din țeavă în formă de U în lungime de 25 cm. S-a constatat că în data de 15 noiembrie 2002, urmare a neachitării facturii de gaze naturale s-a luat măsura ridicării contorului de gaze de la locuința inculpatului sigilându-se robineții și holenderul de la regulator, iar de atunci nu s-a mai făcut deschidere de consum.

Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, solicitând admiterea apelului potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desființarea sentinței și condamnarea inculpatului în baza art. 208 – art. 209 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 432 din 4 octombrie 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și desființat sentința penală nr. 282 din 6 iulie 2003 a Tribunalului Dâmbovița l-a condamnat pe inculpat în baza art. 208 – art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Instanța de apel analizând cauza prin prisma criticilor formulate, a apreciat că în mod eronat s-a dispus achitarea inculpatului la fond, fapta acestuia fiind, prin modalitatea comiterii ei, un real pericol pentru el și familia sa, existând posibilitatea producerii unei explozii. De asemenea și privitor la cheltuielile judiciare inculpatul trebuia obligat la plata acestora. De asemenea, Curtea de Apel a avut în vedere dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate de textul de lege, gradul de pericol social concret, dar și faptul că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie.

Împotriva deciziei de apel sus-menționate inculpatul a declarat în termen legal recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând casarea acesteia și în rejudecare coborârea pedepsei sub minimul special raportat la prejudiciul modic și recuperat în integralitate prin achitarea contravalorii gazelor folosite, precum și la circumstanțele sale personale. Recursul inculpatului este nefondat. Curtea de Apel Ploiești a reținut în mod corect că prin montarea unei instalații improvizate în vederea sustragerii de gaze naturale inculpatul a pus în real pericol atât propria familie cât și gospodăriile învecinate, prin posibilitatea producerii unei explozii.

Mai mult chiar, faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru alte cinci fapte similare de furt calificat, denotă perseverența infracțională a acestuia, motiv pentru care reducerea pedepsei sub minimul special către minimul general care se justifică, pedeapsa fiind corect individualizată raportat la prevederile art. 72 C. pen. În consecință urmează ca recursul inculpatului să se respingă cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G.C. împotriva deciziei penale nr. 432 din 4 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2004.