ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2149/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1324 din 20 octombrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins

cererea de revizuire a sentinței penale nr. 574 din 16 iunie 2003 a aceleiași

instanțe, formulată de condamnatul I.G.A.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a dispus și acceptat atașarea la dosarul cauzei a referatului efectuat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, declarația părții vătămate

R.A.M., copii ale unor caracterizări în circumstanțierea persoanei

condamnatului, unele copii ale scrisorilor adresate acestuia de aceeași parte

vătămată, prin care ea își exprima regretul privind inculparea lui, hotărârea

de condamnare, o transcriere a discuției dintre avocatul ales al revizuientului

cu partea vătămată și mama acesteia, precum și o copie a Buletinului de analiză

nr. 30 eliberat de I.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici București la data de 5

februarie 2003.

Instanța a constatat că,

prin sentința penală nr. 574 din 16 iunie 2003 a Tribunalului București, secția

I penală, hotărâre rămasă definitivă, prin decizia penală nr. 463 din 27

ianuarie 2004 a secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, I.G.A. a

fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b( C. pen., pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1)

și (3) din același cod, în concurs cu infracțiunea de lovire sau alte violențe,

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în sarcina lui, în esență,

reținându-se că la data de 18 noiembrie 2002, a lovit-o de mai multe ori pe

minora R.A.M. și astfel a constrâns-o să întrețină cu el un act sexual oral.

Analizând, prin prisma

dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., motivele invocate în cererea de

revizuire, instanța a reținut că ele nu se regăsesc în textul menționat.

La judecarea fondului

cauzei, precum și în căile de atac exercitate de I.G.A., susținerile

revizuientului, precum și conținutul actelor enumerate, nu aduc fapte sau

împrejurări noi și nici nu constituie dovezi privind netemeinicia hotărârii de

condamnare.

Împotriva sentinței,

condamnatul a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea acesteia

întrucât probele aduse în fața instanței fondului conțin elemente și date noi

necunoscute la data condamnării, sens în care cererea de revizuire este

admisibilă pentru că împrejurările relevate nu au existat în dosarul din care

s-a pronunțat sentința penală nr. 574 din 16 iunie 2003.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia penală nr. 920 din 6 decembrie 2004, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient.

Nemulțumit și de hotărârea

instanței de apel, în termenul legal, condamnatul a declarat recurs, cazul de

casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., respectiv hotărârea este contrară legii.

Recursul declarat nu este

fondat.

Art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., prevede că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte

sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Alin. (2) al acestui

articol, prevede că este motiv de revizuire cazul menționat, dacă pe baza

faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de

condamnare.

Raportând cererii de

revizuire aceste texte procedural penale, se reține că declarațiile părții

vătămate R.A.M., date la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu ocazia

cercetărilor dispuse la promovarea revizuirii, sunt, în esență, aceleași cu

cele avute în vedere la judecarea fondului, precum și cu unele din cele date la

urmărirea penală, toate fiind analizate de instanța fondului, neconstituind

deci fapte sau împrejurări noi.

În aceeași ordine de idei,

convorbirea dintre avocatul revizuientului cu partea vătămată și cu mama ei,

precum și sesizările adresate condamnatului, ele nu aduc elemente noi, ci conțin

reiterări ale poziției minorei, de negare a participării lui I.G.A. la

săvârșirea faptelor, restul materialului probator conturând însă vinovăția

condamnatului.

Buletinul de analiză A 11/529/din 5

februarie 2003, eliberat de I.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici București a fost

depus la dosarul fondului încă din faza urmăririi penale, deci, nici acest act

nu conține elemente de fapt sau împrejurări noi, necunoscute la data

pronunțării sentinței a cărei revizuire s-a cerut.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de condamnatul revizuient nefiind fondat, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi

respins.

Conform art. 192 C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient I.G.A. împotriva deciziei

penale nr. 920 A din 6 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I

penală.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 martie 2005.