ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7440/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 41/2002, Curtea de Apel Iași a admis în parte acțiunea formulată de SC E. SA, sucursala Iași, în contradictoriu cu Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței București și Administrația Națională a Drumurilor - Direcția Regională Iași, în sensul anulării deciziei, emisă de către primul pârât și a procesului-verbal, emis de cel de al doilea pârât. Pe cale de consecință, a exonerat reclamanta, de la plata sumei de 50.000.000 lei, reprezentând cota de 5%, restantă și 80.700.000 lei, majorări aferente, menținând actele de control, pentru restul sumelor. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, pe baza raportului de expertiză tehnică dispus în cauză, că: Aplicarea cotei de constituire a Fondului special al drumurilor publice este de 5% din valoarea unui autolaborator M.B., achiziționat de reclamantă, conform D.V.I.

nr. 12804 din 2 februarie 1999, fără componentele electronice ce constituiau laboratorul bunului importat. Aceasta, deoarece, atât conform Legii nr. 118/1996, cât și Normelor metodologice de constituire și utilizare a Fondului special al drumurilor publice, se precizează că se aplică o cotă asupra „valorii în vamă a autovehiculelor importate”. Potrivit Decretului nr. 328/1966, prin autovehicul se înțelege orice vehicul care se deplasează cu mijloace proprii. Cum în speță, autolaboratorul servește la transportul de persoane și nu efectuează lucrări cu ajutorul echipamentului electronic de laborator și care, este independent de autovehicul, putând funcționa și într-un laborator staționar.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței București, criticând-o pentru netemeinicie, deoarece: Conform art. 4 din Legea nr. 118/1996, în cazul achiziționării din import a unui autovehicul, cota de 5% pentru constituirea Fondului special al drumurilor publice, se aplică asupra valorii în vamă a bunului, valoare ce se regăsește în D.V.I. Prin urmare, suma reținută prin actul de control, este corectă, deoarece corespunde acestei sume declarate de intimată, cu prilejul importului. În plus, autovehiculul M. este special construit, pentru a funcționa împreună cu accesoriile sale, fapt ce duce la consecința firească a plății fondului special și pentru aceste accesorii.

Examinând recursul reclamantei, prin prisma criticii formulate, se constată că acesta este nefondat. Astfel, atâta vreme, cât Legea nr. 118/1996 (în prezent abrogată prin O.G. nr. 3/2003), precizează că acea cotă de 5% pentru constituirea Fondului special al drumurilor publice, se aplică asupra valorii în vamă a „autovehiculelor și remorcilor importate”, rezultă că această cotă a fost calculată în mod corect de către instanța de fond, la valoarea autovehiculului. Așadar, bunul importat fiind funcțional prin el însuși, fără ajutorul echipamentului de laborator și putându-se încadra în categoria bunurilor mobile corporale, ca mijloc fix, conform Legii nr. 15/1994, rezultă că este un bun independent, față de acel echipament electronic.

Pe cale de consecință, pe baza raportului de expertiză și în baza unei interpretări corecte a prevederilor Legii nr. 118/1996, coroborat cu cele ale Legii nr. 15/1994 și a Decretului nr. 328/1996, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, în ce privește impunerea cotei de 5% asupra valorii autovehiculului. Nefiind îndeplinit nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului împotriva sentinței civile nr. 41/CA din 26 martie 2000 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2004.