ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2199/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la 11 mai 2004, reclamanta B.F. a chemat în judecată pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 13276 din 10 martie

2004, prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de art.

3 din Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 754

din 1 iunie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei B.F., împotriva pârâtei Casa

Județeană de Pensii Cluj și a anulat hotărârea nr. 13276 din 10 martie 2004,

emisă de pârâtă. A obligat pârâta să recunoască reclamantei, statutul de

refugiată pe perioada 1 mai 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2004, ca

succesoare după B.V.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta este soția supraviețuitoare a

defunctului B.V., despre care s-a făcut dovada că în timpul ocupației străine a

Ardealului de Nord a fost refugiat din localitatea de domiciliu, pe

considerente etnice. Astfel, în perioada 1 mai 1941 - 6 martie 1945, defunctul

a fost refugiat în localitatea Dângăul Mare, aflată în teritoriul românesc

neocupat.

Împotriva sentinței civile

sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj care a susținut

că refugiul soțului reclamantei a avut loc în localitatea Căpușu Mare,

localitate aflată sub ocupația regimului austro-ungar, nefăcându-se dovada

persecuției etnice.

Recursul este nefondat.

Se reține că reclamanta este

soție supraviețuitoare a defunctului B.V.

Din probele administrate în

cauză, se reține că soțul reclamantei a fost refugiat din localitatea de

domiciliu, pe considerente etnice.

Astfel, în perioada 1 mai

1941 - 6 martie 1945, B.V. a fost refugiat în localitatea Dângăul Mare, aflată

în teritoriul românesc neocupat, și nu în localitatea Căpușu Mare, astfel cum

susține în mod eronat recurenta.

În consecință, în calitate

de soție supraviețuitoare, reclamanta B.F. este îndreptățită să beneficieze de

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Față de considerentele

prezentate, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins în

temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 754 din 1 iunie

2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 aprilie 2005.