ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2198/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 11 mai 2004, reclamanta D.S. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 13.273 din 10 martie 2004, prin care s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000. Prin sentința civilă nr. 753 din 1 iunie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei D.S. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și a anulat hotărârea nr. 13.273 din 10 martie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să recunoască reclamantei, statutul de refugiată pe perioada 1 mai 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2004, ca soție supraviețuitoare după D.N.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în perioada 1 mai 1941 - 6 martie 1945, defunctul D.N. a fost refugiat din localitatea Păniceni, județul Cluj, în localitatea Dângăul Mare, aflată în teritoriul românesc neocupat. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, care a motivat, în esență, că soțul reclamantei, D.N., nu are calitate de refugiat, întrucât localitatea Căpușul Mare, ca localitate de refugiu, se afla, de asemenea, sub ocupația regimului austro-ungar. Recursul este nefondat. Se reține că reclamanta este soție supraviețuitoare a defunctului D.N. Din probele administrate în cauză, rezultă că în perioada 1 mai 1941 - 6 martie 1945, defunctul a fost refugiat din localitatea Păniceni, județul Cluj, în localitatea Dângăul Mare, aflată în teritoriul românesc neocupat, și nu în localitatea Căpușu Mare, așa cum eronat susține recurenta, în cuprinsul motivelor de recurs.

În aceste condiții, reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, are dreptul să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică. Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 753 din 1 iunie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2005.