ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2198/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 11 mai 2004, reclamanta D.S. a chemat în judecată pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 13.273 din 10

martie 2004, prin care s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute

de art. 3 din Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 753

din 1 iunie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei D.S. împotriva pârâtei Casa

Județeană de Pensii Cluj și a anulat hotărârea nr. 13.273 din 10 martie 2004,

emisă de pârâtă. A obligat pârâta să recunoască reclamantei, statutul de

refugiată pe perioada 1 mai 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2004, ca soție

supraviețuitoare după D.N.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că în perioada 1 mai 1941 - 6 martie 1945,

defunctul D.N. a fost refugiat din localitatea Păniceni, județul Cluj, în

localitatea Dângăul Mare, aflată în teritoriul românesc neocupat.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, care a motivat, în esență, că

soțul reclamantei, D.N., nu are calitate de refugiat, întrucât localitatea

Căpușul Mare, ca localitate de refugiu, se afla, de asemenea, sub ocupația

regimului austro-ungar.

Recursul este nefondat.

Se reține că reclamanta este

soție supraviețuitoare a defunctului D.N. Din probele administrate în cauză,

rezultă că în perioada 1 mai 1941 - 6 martie 1945, defunctul a fost refugiat

din localitatea Păniceni, județul Cluj, în localitatea Dângăul Mare, aflată în

teritoriul românesc neocupat, și nu în localitatea Căpușu Mare, așa cum eronat

susține recurenta, în cuprinsul motivelor de recurs.

În aceste condiții,

reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, are dreptul să beneficieze

de prevederile Legii nr. 189/2000, sentința instanței de fond fiind legală și

temeinică.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins în

temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 753 din 1 iunie

2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2005.