ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1146/2005

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată și

înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, constatatorul B.Ș. a

solicitat anularea deciziei civile nr. 236/2004, pronunțată de această

instanță, invocând dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

În motivarea contestației,

contestatorul a arătat că recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 94/2003,

a Curții de Apel Constanța, a fost anulat ca netimbrat, deși taxa de timbru o

achitase, fără ca, însă, să ajungă la termen pentru a face dovada în acest

sens.

La dosarul de față a fost conexat și

dosarul nr. 8064/2004, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect

aceeași cerere, respectiv contestația în anulare împotriva aceleiași decizii,

pentru același motiv.

Analizând contestația în anulare

formulată, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale

aplicabile, Curtea o va respinge pentru următoarele considerente:

Prin decizia civilă nr. 236/2003,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

a anulat ca netimbrat, recursul declarat de contestator împotriva sentinței nr.

94/2003, pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea a reținut că recurentul, deși a fost legal citat cu mențiunea timbrării,

existând dovada în acest sens, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus

la dosar chitanțele reprezentând taxa de timbru datorat.

Susținerea contestatorului, în

sensul că, deși achitase taxa de timbru, nu s–a putut prezenta la termen,

pentru a o depune, nu poate fi primită, deoarece, așa cum rezultă din dosarul nr.

3107/2003, în care s-a pronunțat decizia contestată, anterior termenului în

care a fost soluționat recursul, recurentul a trimis prin poștă un „memoriu”,

înregistrat la 22 ianuarie 2004, prin care, însă, nu a făcut vorbire de taxa de

timbru achitată și nici nu a solicitat termen în acest sens.

Așa fiind, Curtea nu poate reține,

ca fiind o „greșeală materială”, în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.,

faptul că instanța de recurs a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr.

146/1997, dispunând anularea recursului, ca netimbrat.

Contestatorul avea posibilitatea să

trimită eventual prin poștă dovada achitării taxei de timbru, așa cum a trimis,

de altfel, memoriul înregistrat la 22 ianuarie 2004, recursul fiind soluționat

la 28 ianuarie 2004.

În consecință, în raport cu cele mai

sus reținute, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de B.Ș., împotriva deciziei nr. 236 din 23 ianuarie 2004, a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2005.