ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1344/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 21 iunie 2004, reclamanții K.A. și K.L. au solicitat anularea

pozițiilor 5 și 6 din Anexa nr. 14 a H.G. nr. 967/2002 și anularea hotărârii nr.

17 din 13 august 1999, a Consiliului Local Bixad, cu privire la locuința

socială cu 2 apartamente din localitatea Trip, plus cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

prin actele atacate s-a stabilit că imobilul aparține domeniului public al

comunei Bixad; că terenul este proprietatea tabulară a Societății I.L. Bixad și

pe el este edificată o casă cu 2 apartamente, pe care au cumpărat-o reclamanții

de la SC C. SA Satu Mare, în baza Decretului - lege nr. 61/1990, respectiv de la SC S.F. SA Satu Mare; că prin ordin al prefectului, reclamanții au dobândit dreptul de

proprietate asupra a 71 mp, teren aferent construcției.

Prin sentința civilă nr. 449/2004,

a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ,

reclamanții au fost repuși în termenul de sesizare a instanței, s-a admis acțiunea,

s-au anulat actele atacate și pârâții au fost obligați la 10.000.000 lei,

cheltuieli de judecată către reclamanți.

Instanța a reținut că

reclamanții au fost împiedicați să atace actele, deoarece au lipsit din țară,

din anul 1997 și că hotărârea de guvern și hotărârea consiliului local au fost

invocate, ca acte de dobândire a proprietății, de către comună, împotriva

proprietății persoanelor fizice, într-un litigiu civil.

Pe fondul pricinii, curtea

de apel a constatat că reclamanții, prin contractul nr. 286/1995, au cumpărat o

parte din construcție, în baza Decretului - lege nr. 61/1990, de la SC C. SA Satu Mare, cealaltă parte a construcției a fost vândută acestora, prin contractul nr.

45/2002, de către lichidatorul SC S.F. SA Satu Mare și terenul aferent de 71 mp,

a fost atribuit prin ordin al prefectului.

Instanța a concluzionat că

la data emiterii actelor atacate, imobilul nu aparținea comunei, ci

reclamanților, care au fost vătămați, astfel, în dreptul lor de proprietate.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recursuri în termen, pârâții.

Guvernul României a arătat

în motivele de recurs, că reclamanții, ca să aibă legitimare procesuală activă,

trebuiau să facă dovada că sunt titularii unui drept subiectiv civil material,

actual, real și nu a dreptului procedural, soluționarea cererii de restituire a

imobilelor; că reclamanții au la îndemână acțiunea de drept comun, care, de

altfel, este pe rolul instanței civile; că actul de inventariere a bunurilor

aparținând domeniului public, nu vatămă drepturile reale ale deținătorilor

imobilului.

De asemenea, Guvernul

României a susținut că acțiunea este tardivă, față de data apariției actelor

administrative atacate și că nu sunt întrunite cerințele art. 103 C. proc. civ.

În recursul declarat de

Consiliul Local al comunei Bixad, s-a criticat sentința, arătându-se că

acțiunea este tardivă și că imobilul aparține domeniului public al comunei

Bixad, conform H.C.M. nr. 8/1960.

Verificând cauza, în funcție

de motivarea recursurilor formulate, Curtea reține următoarele:

Primul motiv al recursului

Guvernului României nu este fondat.

Reclamanții au legitimare

procesuală activă, deoarece au invocat faptul că sunt titularii dreptului de

proprietate asupra imobilului în discuție, drept care pretind că le-a fost

vătămat prin actele administrative atacate prin acțiune.

Motivele de recurs formulate

de ambii recurenți, privind tardivitatea acțiunii, conduc la admiterea

recursurilor, pentru următoarele considerente:

Din probele administrate în

cauză nu se poate stabili în mod cert data la care intimații-reclamanți au luat

cunoștință de actele administrative atacate.

Din cuprinsul întâmpinării

depuse de Consiliul Local al comunei Bixad, în dosarul nr. 4030/2003 al

Tribunalului Satu Mare, se reține că pentru termenul din 10 februarie 2004 a

fost depusă în acel dosar, H.G. nr. 967/2002.

Nu s-a făcut, însă, dovada

că intimații-reclamanți au luat cunoștință de H.G. nr. 967/2002, la data de 10

februarie 2004 sau la o dată ulterioară. Instanța avea obligația să impună

părților, să depună copii de pe încheierea din data de 10 februarie 2004, din

dosarul nr. 4030/2003, al Tribunalului Satu Mare sau de pe alte acte relevante

în acest sens.

Curtea de apel a repus pe

reclamanți în termenul de sesizare a instanței, motivând că aceștia, din anul

1997, se află în străinătate.

Se constată că nu s-au

administrat dovezi în acest sens, întrucât din copia pașapoartelor nu se poate

reține o atare situație de fapt.

De altfel, din anul 2000,

până în prezent, între părți au existat mai multe litigii civile privind

imobilul în discuție, astfel încât este neverosimil motivul repunerii în

termenul de sesizare, absența din țară a reclamanților.

Pe linia acestui raționament

făcut de instanța de fond, ar fi însemnat că intimații să nu fi participat în

procesele civile anterioare purtate cu autoritatea locală, deoarece fiind

plecați din țară, nu au avut cunoștință de acele procese.

Or, în dosarul nr. 4030/2003,

al Tribunalului Satu Mare, chiar soții K. sunt reclamanți.

Așadar, în mod eronat

instanța a dispus repunerea în termen a reclamanților.

Sentința se impune, astfel,

a fi desființată și cauza trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Instanța de rejudecare va

administra dovezi din care să rezulte cert data la care reclamanții au luat

cunoștință de actele administrative atacate și va stabili în funcție de datele

respective, dacă au fost respectate termenele prevăzute de dispozițiile art. 5

din Legea nr. 29/1990, privind formularea plângerii prealabile și sesizarea

instanței.

Față de soluția adoptată,

Curtea nu mai are a analiza motivul de recurs formulat de Consiliul Local al

comunei Bixad, referitor la fondul pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de pârâții Guvernul României și Consiliul Local al comunei Bixad, reprezentat

prin primar, împotriva sentinței civile nr. 449/CA/2004 - PI din 20 septembrie

2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2005.