ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 294/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 3156/2003,

la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamanta L.G.

a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului București. pentru

anularea hotărârii nr. 7543/6765 din 4 septembrie 2003, prin care Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, i-a respins cererea, cu privire la

recunoașterea perioadelor de refugiu din Basarabia și acordarea drepturilor

conferite prin legea amintită.

Prin sentința civilă nr. 1921 din 17

noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis în partea, acțiunea, a anulat hotărârea contestată de reclamantă și a

obligat pe pârâtă, să recunoască acesteia, perioada august 1944 - 6 martie 1945,

ca încadrându-se în prevederile Legii nr. 189/2000.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că din declarațiile martorilor V.Ș., M.N. și R.G. a rezultat

că din anul 1944, când Armata Roșie a recucerit Basarabia, reclamanta s-a

refugiat în România.

În termen legal, împotriva acestei

sentințe au declarat recurs, atât reclamanta, cât și pârâta.

Recurenta L.G. a criticat sentința

instanței de fond, pentru nerecunoașterea primei perioade de refugiu din

Basarabia, respectiv 1940 - iunie 1941.

Prin recursul declarat de Casa de Pensii

a municipiului București, s-a arătat că pentru valorificarea dovezilor prezentate

în instanță, care nu au fost prezentate Comisiei de specialitate, până la

momentul emiterii actului administrativ, era necesar ca petenta să adreseze o

nouă cerere acestei comisii.

În fața instanței de recurs,

recurenta-reclamantă a prezentat hotărârea nr. 11410/10640 din 23 martie 2004,

prin care i-a fost recunoscută calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000,

pentru perioadele 6 septembrie 1940 - 15 iunie 1941 și 15 august 1944 - 6

martie 1945.

În raport cu actul nou depus la

dosar, această recurentă a precizat că recursul său a rămas fără obiect, iar

recurenta-pârâtă a solicitat să se ia act că renunță la judecarea cererii sale

de recurs.

Luând act de actul emis la 23 martie

2004, de Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge, ca rămas fără obiect, recursul declarat de L.G. și va

face aplicația art. 246 C. proc. civ., în ce privește cel de-al doilea recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de L.G.,

împotriva sentinței civile nr. 1921 din 17 noiembrie 2003, a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca rămas fără obiect.

Ia act de renunțarea la judecarea recursului,

formulat de Casa de Pensii a municipiului București.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 ianuarie 2005.