ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3360/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 232 din 18

februarie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată,

cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de

condamnatul I.M.F. și l-a obligat să plătească 250.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a avut în vedere următoarele:

Condamnatul I.M.F., a solicitat

întreruperea executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 130/1998 a

Tribunalului Teleorman, invocând motive familiale.

A fost atașată copia sentinței penale.

Condamnatul a solicitat și instanța

a încuviințat efectuarea unei anchete sociale, fiind depus la dosar referatul

întocmit de Primăria comunei Segarcea Vale, județul Teleorman.

Analizând actele și lucrările

dosarului, tribunalul a constatat că cererea este neîntemeiată, deoarece nu s-a

făcut dovada că sus-numitul sau familia acestuia se află într-o situație

specială care să reclame întreruperea executării pedepsei.

Astfel, potrivit referatului de

anchetă socială familia condamnatului nu este lipsită de mijloace materiale,

tatăl său adoptiv este pensionar și beneficiază de o pensie lunară în cuantum

de 1.400.000 lei. Deși acesta are probleme de sănătate prezența condamnatului

la domiciliu nu este suficientă și nici necesară pentru îmbunătățirea situației.

În consecință, constatând că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C.

proc. pen., a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul, solicitând admiterea cererii și întreruperea

executării pedepsei pe o durată de 3 luni, fiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Examinând hotărârea, sub aspectele

invocate de condamnat, cât și din oficiu, în limitele efectului devolutiv,

conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul formulat nu

este fondat, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică, nefiind

îndeplinite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul a formulat recurs motivând aceiași situație specială a familiei.

Examinând cauza se constată că

recursul este nefondat, întrucât nu s-a făcut dovada că familia condamnatului

se află într-o situație care să reclame întreruperea executării pedepsei.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul I.M.F. împotriva deciziei penale nr. 219 din 24 martie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 iunie 2004.