ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3511/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 857 din 16 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a respins ca inadmisibilă, contestația la executare, formulată de condamnatul M.I. Condamnatul a fost obligat la 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr. 3859/2003, condamnatul M.I., a formulat contestație la executare, împotriva sentinței penale nr. 358/2001 a Tribunalului București, secția a II-a penală, fiind nemulțumit de încadrarea juridică și de faptul că nu s-a reținut că infracțiunea a fost săvârșită, împreună cu alte persoane.

Au fost depuse la dosar copia mandatului de executare a pedepsei și copia sentinței penale sus-menționate. Tribunalul a reținut că, prin sentința penală de mai sus, M.I. a fost condamnat la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen.; s-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția, sus-numitul fiind obligat la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2713/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală. Față de cele reținute și în raport de dispozițiile art. 461 C. proc. pen., instanța a constatat inadmisibilitatea contestației la executare, deoarece motivele invocate de condamnat nu pot fi analizate pe această cale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, care a solicitat admiterea contestației la executare și reducerea cuantumului pedepsei la care a fost condamnat și pe care o consideră prea mare. Instanța de apel a respins ca nefondat apelul condamnatului reținând că în fața primei instanțe acesta a solicitat pe calea contestației la executare schimbarea încadrării juridice a faptei, iar în fața instanței de apel a invocat individualizarea greșită a pedepsei, care i-a fost aplicată, solicitări care vizează fondul cauzei și nu reprezintă incidente apărute în cursul executării pedepsei, care să justifice aplicabilitatea dispozițiilor art. 461 C. proc. pen. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de condamnat, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și reducerea pedepsei aplicate.

Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 461 C. proc. pen., contestația contra executării poate fi exercitată numai în cazurile expres, prevăzute de acel text de lege. Câtă vreme printre cazurile stabilite nu figurează și schimbarea încadrării juridice a faptei, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat și nici reducerea pedepsei aplicate considerate de condamnat exagerată, o contestație la executare prin care se tinde la asemenea modificări este inadmisibilă. A admite contrariul ar însemna ca, pe o cale procesuală de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării să se antreneze puterea de lucru judecat a unei hotărâri definitive. Așa fiind hotărârile instanțelor prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația la executare și respectiv ca nefondat apelul sunt corecte, astfel că recursul declarat în cauză este neîntemeiat și va fi respins, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de contestatorul condamnat M.I., împotriva deciziei nr. 606 din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat. Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include și suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2004.