ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1756/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7 mai

2004, reclamantul M.G. a solicitat anularea hotărârii nr. 1380 din 5 aprilie

2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Hunedoara, prin care i s-a respins

cererea privitoare la acordarea drepturilor stabilite prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că tatăl său a fost numit, la 6 ianuarie 1942, prim pretor al Plasei

Cimișlia din județul Tighina - Basarabia, că s-a născut la 4 septembrie 1943,

în localitatea Cimișlia și că la sfârșitul anului 1943, din cauza apropierii

frontului de această localitate, tatăl său a trimis familia la Câmpina, iar el a revenit din Basarabia, în luna august 1944 și a fost numit ulterior, ca

prim pretor al Plasei Câmpina.

Mai arată că salariații pârâtei i-au

sugerat să găsească martori cu care să dovedească faptul că a fost refugiat,

dar n-a găsit astfel de martori, pentru că sunt decedate persoanele care

cunoșteau situația sa, însă a depus înscrisuri.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 95 din 21

mai 2004, a admis acțiunea, dispunând anularea hotărârii contestate și obligarea

pârâtei să-i recunoască reclamantului, drepturile solicitate.

Instanța reține, în motivarea

sentinței, că părinții reclamantului au fost evacuați din Basarabia, împreună

cu întreaga familie, în luna august 1944, ceea ce echivalează cu o strămutare

în altă localitate, decât cea de domiciliu, astfel că reclamantul se află în

situația prevăzută de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată cu

modificări prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, care susține că reclamantul

nu a făcut dovada că a fost persecutat etnic și refugiat, cu toate că i s-a pus

în vedere să prezinte astfel de dovezi.

Menționează că acesta a depus la

dosar, numai carnetul de muncă al tatălui său, însă chiar în cererea sa face

referire la faptul că împreună cu mama și sora sa au plecat din Cimișlia, la 30

septembrie 1943, iar tatăl a rămas în Basarabia și a revenit în România, în

august 1944.

Recursul va fi admis, în sensul și

pentru considerentele care se vor arăta mai jos.

Intimatul-reclamant a susținut că a

plecat din Basarabia, la Câmpina, la sfârșitul anului 1943, împreună cu mama și

sora sa, din cauză că linia frontului se apropiase de localitatea Cimișlia și

că tatăl său a rămas în continuare în acea localitate, până în luna august

1944.

În susținerea cererii sale a depus

copie de pe certificatul de naștere Seria NK nr. 0192993 din 25 iulie 1954,

eliberat de Sfatul Popular al orașului Câmpina, din care rezultă că s-a născut

la 4 septembrie 1943, în localitatea Cimișlia - Tighina.

A mai depus copie de pe carnetul de

muncă al tatălui său, M.G., născut la 14 noiembrie 1908 și decedat la 6 decembrie

1979, din care reiese că a fost numit prim pretor la Plasa Cimișlia, la 6 ianuarie 1942, încetându-și activitatea de prim pretor la acea plasă, la

14 august 1944, iar la 14 august 1944 a fost angajat în funcția de pretor la Direcția Generală a Arhivelor Statului.

Conform prevederilor art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost modificat și completat ulterior,

„Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la

6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează

(…) lit. c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”.

Art. 4 din Normele pentru aplicarea

O.G. nr. 105/1999 (aprobate prin H.G. nr. 127/2002) stabilește că dovada

încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se face cu acte

oficiale, iar în lipsa acestora, cu declarații de martori.

Cu contractul de muncă al tatălui

său, intimatul nu face dovada datei plecării din Cimișlia, la Câmpina, mai ales că a susținut constant că a părăsit Basarabia, la sfârșitul anului 1943, pe

când tatăl său a plecat în luna august 1944, însă instanța de fond reține în

considerentele sentinței, că întreaga familie a fost evacuată din Basarabia, începând

cu luna august 1944, iar în dispozitiv nu se face referire la perioada

considerată, ca fiind încadrată în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999.

Ca atare, se impune completarea

materialului probator, pentru ca pe baza unor acte oficiale sau a declarațiilor

date de persoane care au cunoscut familia intimatului, să se poată stabili cu

certitudine momentul plecării acestuia din Basarabia sau al venirii la Câmpina și motivul pentru care a părăsit localitatea în care s-a născut, simpla susținere a

acestuia, ca și actele depuse la dosar, nefiind suficiente pentru a se putea

pronunța o hotărâre legală și temeinică.

Pentru considerentele arătate mai

sus, în temeiul art. 313 și 315 C. proc. civ., se va admite recursul, sentința

va fi casată, iar cauza se va trimite, aceleiași instanțe, spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Hunedoara, împotriva sentinței civile nr. 95 din 21 mai

2004, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 martie 2005.