ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 924/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 10

decembrie 2004, secția a II-a penală, de la Curtea de Apel București, investită

cu soluționarea apelului declarat de inculpatul M.M., împotriva sentinței

penale nr. 273 din 1 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Teleorman,

verificând potrivit art. 300

2

C. proc. pen., legalitatea arestării

inculpatului, a menținut măsura și a constatat că termenul stabilit pentru

judecarea apelului este 17 decembrie 2004.

S-a reținut că, inculpatul a

fost trimis în judecată, în stare de arest, pentru săvârșirea în luna august 2004

a infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.,

împotriva minorei P.N.G., în vârstă de 6 ani și 4 luni.

Curtea a constatat că

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, art. 148 lit. h) C.

proc. pen., se mențin și în continuare, existând temerea că pus în libertate

inculpatul ar putea săvârși alte fapte de același gen.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpatul, care a solicitat casarea încheierii și să se

dispună judecarea în stare de libertate.

Recursul nu este întemeiat.

Din actele și lucrările

dosarului cauzei rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de

arest, pentru săvârșirea unei infracțiuni cu un pericol social deosebit,

pedepsită cu pedepse cuprinse între 10 și 20 ani, reduse la jumătate,

inculpatul fiind minor la data săvârșirii faptei.

După declararea recursului,

Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 1004/ A din 23 decembrie

2004, a respins apelul inculpatului împotriva sentinței nr. 273 din 1 noiembrie

2004 a Tribunalului Teleorman prin care a fost condamnat la 2 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4) C. pen., ca urmare a

schimbării încadrării juridice.

Prevederile art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., sunt aplicabile și în speța de față, temeiurile care

au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea sa de

libertate.

Mai mult de atât, după

declararea recursului împotriva încheierii din 10 decembrie 2004, a fost

soluționat apelul, printre altele, fiind menținută starea de arest, iar

împotriva deciziei curții de apel s-a declarat recurs și prin încheierea de

ședință din 28 ianuarie 2005 Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând

din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, conform art. 300

2

și art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a menținut măsura.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva încheierii din 10 decembrie 2004

a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 februarie 2005.