ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 223/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

sentința nr. 223 din 7 iulie 2003, a admis acțiunea formulată de SC R. SA

Odorheiul Secuiesc, a anulat decizia nr. 486 din 30 septembrie 2002, a

Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor

București și a procesului-verbal de control nr. 1125 din 5 august 2002,

întocmit de Garda Financiară Centrală, în colaborare cu Garda Financiară, secția

Harghita, prin care s-au stabilit, în sarcina societății controlate, obligații

fiscale, la nivelul sumei de 4.811.683.651 lei, către bugetul de stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, referirea la art. 22 și 23 din O.G. nr. 73/1999, O.G. nr.

7/2001 și H.G. nr. 1060/1999, privind veniturile ce sunt asimilate salariilor,

nu se poate regăsi în speță, deoarece societatea reclamantă este o persoană

juridică cu capital integral privat, iar sumele repartizate prin hotărârile

adunărilor generale, nu se încadrează în art. 23 lit. f) din O.G. nr. 73/1999,

fiind repartizări de dividende din profitul net, plătite membrilor comisiilor

de administrație care au și calitatea de acționari.

Împotriva sentinței au

declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita, în

reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice și Garda Financiară - Comisariatul

General.

Prin primul recurs s-a

susținut că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 23 din O.G. nr. 73/1999, având în vedere că sumele acordate

membrilor Consiliului de administrație al societății, au natura juridică a

veniturilor asimilate salariilor.

Recursul este tardiv.

Potrivit dispozițiilor art. 301

C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii,

dacă legea nu dispune altfel.

În cauză, se constată că în

raport cu data comunicării sentinței, respectiv 21 iulie 2003, recursul a fost

depus la 8 august 2003, deci cu depășirea termenului legal prevăzut, care s-a

împlinit la 6 august 2003.

Așa fiind, urmează a se

respinge acest recurs, ca fiind tardiv formulat.

Prin cel de-al doilea

recurs, recurenta-pârâtă Garda Financiară Centrală a invocat motivele de casare

prevăzute la art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., susținând că instanța de fond

a încălcat regulile de procedură, în sensul că a soluționat cauza, fără ca procedura

de citare cu această autoritate administrativă, să fi fost îndeplinită.

Recursul este fondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei

cereri, decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu

dispune altfel.

Având în vedere că, la

judecarea cauzei în fond, prima instanță a dispus citarea în calitate de pârâți,

a Ministerului Finanțelor Publice și a Gărzii Financiare Harghita, nu însă și a

Gărzii Financiare Centrale, care a efectuat controlul la SC R. SA Odorheiul Secuiesc, întocmind procesul-verbal nr. 1125 din 5 august 2002, contestat

de societatea reclamantă, sentința pronunțată este nelegală, urmând a fi

casată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării,

instanța de trimitere va avea în vedere dispozițiile legale privind asigurarea

principiului contradictorialității dezbaterilor și a dreptului de apărare,

urmând a examina, ca apărări de fond, susținerile din recurs, vizând fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Garda Financiară - Comisariatul general, împotriva sentinței civile nr. 223 din

7 iulie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre

rejudecare, la aceiași instanță.

Respinge recursul declarat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita, în reprezentarea

Ministerului Finanțelor Publice, ca tardiv formulat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2005.