ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6065/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 32/ F din 17 mai 2004, Curtea de Apel Galați, secția penală a condamnat pe: 1. Inculpatul A.S. la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin ultim C. pen., cu referire la art. 76 lit. c) C. pen. 2. Inculpatul S.S. la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 26, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin ultim din Codul penal, raportat la art. 76 lit. c) C. pen.

Conform art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor de câte un an și 6 luni închisoare, aplicate celor doi inculpați, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni. În baza art. 19 din Legea 78/2000 cu referire la art. 254 alin. (3) C. pen., a confiscat în folosul statului, de la inculpatul A.S., suma de 4.500.000 lei și suma de 420.000 lei reprezentând contravaloarea unui miel în greutate de 12 kg (preț 35.000 lei/ kg). Conform art. 30 din Legea 78/2000, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, aceasta va fi publicată în ziarul local, Monitorul de Brăila. A obligat pe fiecare inculpat să plătească statului câte 3.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele: La data de 3 iulie 2002, inculpatul A.S., subcomisar, ofițer specialist în cadrul Serviciului Cercetări Penale la I.P.J. Brăila, a pretins și primit în mod repetat, prin intermediul coinculpatului S.S., de la I.N. suma de 4,5 milioane lei și un milion lei pentru a-i înlesni vorbitor cu soțul său, arestat în dosarul nr. 148/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila. I.N. a relatat că inculpatul l-a scos din arest pe I.N., de 4-5 ori, l-a dus în biroul său, numai după ce S.S. a discutat cu acesta și i-a înmânat, sumele de bani solicitate. I.N., soțul denunțătoarei I.N. a fost cercetat în stare de arest preventiv și a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1), teza a II-a C. pen., iar față de S.S.

s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. Aceeași cauză a fost înregistrată la I.P.J. Brăila sub nr. 7202 din 14 martie 2002 și i-a fost repartizată spre instrumentare inculpatului A.S., fapt dovedit de actele întocmite de acesta: referat de punere în mișcare a acțiunii penale, referat cu propunerea de prelungire a arestării preventive, bonuri de scoatere din arest a inculpatului I.N. Din conținutul adresei nr. 47325 din 15 iulie 2003 a I.P.J. Brăila, serviciul cercetări penale rezultă că inculpatul I.N. a avut aprobat vorbitor la data de 11 aprilie 2002 și 10 mai 2005, conform cererilor aprobate de șeful Serviciului cercetări penale, iar pentru a-i înlesni vorbitor cu membrii familiei în afara cadrului legal, inculpatul A.S.

l-a scos pe I.N. din arest și l-a dus în biroul său, în zilele de 14 martie 2002, orele 15,30-15,40; 15 martie 2002, orele 13,25-13,50; 8 aprilie 2002 orele 8,00-8,20; 12 aprilie 2002, orele 15,25 – 16,00; 19 aprilie 2002 orale 13,55-14,15; 26 aprilie 2002 orele 15,35-15,55; 14 mai 2002 orele 11,50-12,50. Prin rezoluția din 20 mai 2003 s-a dispus începerea urmăririi penale față de S.S. și A.S. Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul A.S. a declarat că având dubii asupra vinovăției inculpatului I.N. și pentru faptul că membrilor familiei le-a fost refuzat vorbitorul, iar printre aceștia se afla și fiica inculpatului, a cerut la arest, ca ofițer de cercetare penală, aducerea inculpatului în biroul său, unde i-a înlesnit vorbitor cu membrii familiei, fapte realizate o dată sau de două ori din omenie.

În urma confruntării cu martorii I.N. și B.G., precum și cu inculpatul S.S. a recunoscut că a primit în preajma sărbătorilor de Paști 2002, un miel de la acesta, însă nu a recunoscut că bunul provenea de la martora I.N., soția inculpatului I.N. A mai recunoscut că nu avea ca atribuție de serviciu acordarea vorbitorului, această aprobare intrând în atribuțiile șefului serviciului și a șefului unității dar cu toate acestea folosindu-și calitatea de anchetator, l-a scos pe inculpat din arest pentru vorbitor, faptă ce constituie o infracțiune necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu. Nu a recunoscut că a făcut acte de urmărire penală favorabile inculpatului I.N., însă a recunoscut și însușit bonurile de scoatere din arest din datele de 26 aprilie 2002, 8 aprilie 2002, 12 aprilie 2002, 19 aprilie 2002, 15 martie 2002, 14 martie 2002 și 3 martie 2002. Inculpatul S.S.

în declarațiile date, a recunoscut că a intervenit pe lângă inculpatul A.S. pentru a le facilita martorilor I.N. și B.G., vorbitor cu inculpatul I.N. în biroul inculpatului A.S. de 4 ori în afara aprobărilor legale, însă nu a recunoscut că pentru aceste facilități i-a dat inculpatului A.S. în mod repetat suma de 4,5 milioane lei, ci doar un miel în greutate de 12 kg (preț. 35.000 lei/ kg), bun pe care i l-a dus împreună cu martorul B.G. la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului Brăila, pe o străduță unde inculpatul avea parcat autoturismul proprietate personală. Din declarațiile martorilor I.N., B.G., I.N. și din confruntările acestora cu inculpații, rezultă că în perioada cât I.N. a fost arestat, inculpatul S.S., i-a solicitat martorei I.N.

în mod repetat suma de 4,5 milioane lei (în cuantum de 1.000.000 – 1.500.000 lei) și un milion lei pe care le-a dat inculpatului A.S. care l-a scos la vorbitor, în biroul său de cel puțin 5 ori pe I.N. în afara dispozițiilor legale, profitând de faptul că ancheta cauza în care era implicat acesta ca inculpat arestat. Inculpatul S.S. a figurat ca făptuitor alături de I.N. în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 148/P/2002 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila. Inculpatul A.S. audiat de instanța de judecată la 27 noiembrie 2003 a relatat că din omenie a înlesnit vorbitor familiei I. de 1-2 ori, că printre persoanele care veneau la vorbitor se afla soția și fiica numitului I.N. și una sau două persoane pe care nu le cunoștea.

Inculpatul a mai declarat că nu a fost rugat pentru a facilita vorbitor de membrii familiei I. sau de alte persoane și nu a primit bani sau alte bunuri în acest scop, întrucât în virtutea atribuțiilor de serviciu putea să scoată din arest o persoană atunci când era în interesul cercetărilor penale. A mai susținut că nu s-a întâlnit niciodată cu inculpatul S.S. în fața Consiliului Județean Brăila și nici în spatele I.J.P. Brăila. Din conținutul declarației martorei I.N. rezultă că după punerea în libertate a inculpatului S.S. i-a dat acestuia suma de 4,5 milioane lei pentru a-i fi înmânate inculpatului A.S. Referitor la această sumă martora a declarat că mai întâi a dat suma de 1,5 milioane lei inculpatului S.S.

în prezența martorului B.G., apoi un milion de lei cu ocazia anchetei penale, prezent fiind același martor B.G. și încă un milion de lei când s-a deplasat la Brăila însoțită fiind de inculpatul S.S. și martorul B.G. Cu privire la această ultimă sumă de bani, martora a declarat că ajunși la Brăila, respectiv la Casa A.F., inculpatul S.S. l-a chemat pe inculpatul A.S., împrejurare în care acesta din urmă a primit banii și personal a văzut acest fapt. Că, treptat, și de fiecare dată când mergeau la Brăila pentru vorbitor i-a mai dat inculpatului S.S. câte 500.000 lei și în acest fel a înțeles că întreaga sumă a fost dată inculpatului A.S. A mai declarat martora că vorbitorul avea loc în biroul inculpatului A.S.

uneori fiind prezent și inculpatul S.S. Că, ori de câte ori a avut vorbitor, inculpatul S.S. urca în biroul martorului A.S. cu banii pe care acesta îi încasa și apoi era anunțată de inculpatul S.S. să meargă la vorbitor. Martora a mai relatat că de fiecare dată a fost însoțită de martorul B.G., iar cu ocazia sărbătorilor de Paști, acesta din urmă însoțit de inculpatul S.S. i-au dat un miel inculpatului A.S. Aceeași martoră a mai precizat că suma de bani pe care i-a dat-o inculpatului S.S. pentru tragerea curentului electric nu are nici o legătură cu suma de bani dată inculpatului A.S. După punerea în libertate a soțului acesteia și pentru ca adevărul să iasă la iveală l-a înregistrat pe inculpatul S.S.

pe o casetă aflată la dosarul cauzei. Instanța de fond coroborând declarațiile inculpaților S.S. și A.S. date organelor de urmărire penală și respectiv 74-80 dosar urmărire penală și instanței de judecată, cu celelalte probe administrate în cauză, declarațiile martorilor I.N., I.N., B.G., bonurile scoaterii din arest pe I.N., procesele verbale de confruntare întocmite de procuror astfel cum au fost expuse mai sus, constată că situația de fapt reținută prin actul de sesizare al instanței și implicit existenței faptelor și a vinovăției inculpaților. Din analiza materialului probator rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul S.S. a intervenit pe lângă inculpatul A.S. pentru a le facilita vorbitor martorilor I.N.

și B.G. cu inculpatul I.N., de mai multe ori, în afara aprobărilor legale. Că este așa rezultă din adresa din 15 iulie 2003 a I.P.J. Brăila, potrivit căreia conform art. 27 din Instrucțiunile nr. 901 din 10 mai 1999 privind reglementarea, organizarea și funcționarea locurilor de reținere și de arest preventiv din M.I., arestații preventiv pot fi vizitați o dată pe lună de către membrii lor de familie cu aprobarea după caz a șefului unității, a șefului formațiunii de cercetare penală, a procurorului sau a instanței de judecată. Inculpatul I.N. a fost arestat la 13 martie 2002 și a avut aprobat vorbitor la datele de 18 aprilie 2002 și 10 mai 2002. Prezentându-i-se bonurile de scoatere din arest a inculpatului I.N.

din datele de 26 aprilie 2002, 8 aprilie 2002, 11 aprilie 2002, 19 aprilie 2002, 15 martie 2002, 14 martie 2002 și 3 mai 2002 inculpatul A.S. și le-a însușit și a declarat că le-a semnat în calitate de anchetator. Coroborând datele bonurilor de scoatere din arest cu data luării declarațiilor I.N., cu ocazia instrumentării dosarului nr. 148/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila rezultă că inculpatul N.I. a fost audiat la data de 13 februarie 2002 și 11 mai 2002 când a fost confruntat cu T.V. și C.Ș. și i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, infirmându-se astfel susținerile inculpatului A.S. Încălcarea atribuțiilor de serviciu cu privire la scoaterea din arest a inculpatului I.N.

este confirmată și de inculpatul S.S. care prin declarațiile date a recunoscut că a intervenit de 4-5 ori pe lângă inculpatul A.S. pentru a facilita vorbitor martorilor I.N. și B.G. Referitor la suma de 4,5 milioane lei reținută prin actul de sesizare ca fiind primită de inculpatul A.S. prin intermediul inculpatului S.S. Din declarația martorei I.N. dată procurorului rezultă că inculpatul S.S. i-a pretins suma de 4,5 milioane lei pe care trebuia să o dea subcomisarului A.S. pentru a-l scoate pe soțul său la vorbitor și că o singură dată a fost de față când S.S. i-a dat subcomisarului A.S. suma de 1.000.000 lei în timp ce se aflau în zona Consiliului Județean Brăila. Din cele 4 cereri, o singură dată inculpatul S.S.

i-a cerut 1.500.000 lei în celelalte cazuri afirmând “dacă vrei să-l vezi pe soțul tău, mai dai 1.000.000 lei”. Și martorul B.G. prin declarațiile date a confirmat că în trei rânduri cumnata i-a dat inculpatului S.S., de două ori câte 1.000.000 lei și o singură dată 1.500.000 lei. Același martor a mai declarat că l-a văzut o singură dată pe inculpatul S.S. ducându-se după inculpatul A.S. pe o străduță unde acesta din urmă avea parcată mașina. Aceeași poziție de menținere a declarațiilor au avut-o martorii și în fața instanței de judecată, depoziții care coroborate cu actele din dosar referitoare la datele de vorbitor, conduc la concluzia credibilității afirmațiilor acestora. Din declarațiile acelorași martori, coroborate cu declarațiile inculpaților este dovedit și faptul că inculpatul A.S.

în preajma sărbătorilor de Paște 2002 a primit un miel în greutate de 12 kg. Referitor la caseta audio existentă la dosarul cauzei, în art. 91 6 alin. (2) C. proc. pen., se prevede însă că pot constitui mijloace de probă și înregistrările prezentate de părți, dacă nu sunt interzise de lege. Martorii I.N. și I.N. au relatat că după ce acesta din urmă a fost pus în libertate, la solicitarea inculpatului S.S. l-au primit la domiciliul lor, iar cu această ocazie l-au înregistrat pe o casetă în care acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunii. Din conținutul procesului verbal de redare a convorbirilor dintre martori I.N. și inculpatul S.S. rezultă că inculpatul S.S. a primit în mod repetat suma de 4,5 milioane pe care a dat-o inculpatului A.S.

În contextul materialului probator administrat în cauza de față, stabilită fiind existența faptelor și a vinovăției inculpaților, procesul verbal de redare a convorbirilor dintre martorii I.N., I.N., inculpatul S.S. și caseta audio pot fi apreciate ca probe verosimile. Împotriva sentinței penale nr. 32/ F din 17 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală a declarat recurs inculpatul A.S. arătând că instanța de fond, Curtea de Apel Galați a pronunțat o hotărâre ca urmare a unei grave erori de fapt. S-a reținut că acesta a primit mită deși nici o probă a dosarului nu justifică această acuzație. Recursul este nefondat. Din examinarea dosarului cauzei în raport cu susținerile recurentului se constată, contrar motivului invocat, că prima instanță a constatat că s-au admis toate probele necesare lămuririi cauzei sub toate aspectele necesare.

Totodată, prima instanță a făcut o amplă și judicioasă analiză a probelor administrate și a susținerilor inculpaților, le-a apreciat în mod just, reținând corect situația de fapt și vinovăția în concordanță cu materialul probator administrat, astfel cum au fost expuse în cuprinsul sentinței și necombătut prin alte probe. În această situație nu se poate susține ca soluția de condamnare este consecința unei grave erori de fapt. Critica adusă sentinței recurate fiind nefondată și cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul declarat de inculpatul A.S. urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Totodată, urmează a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva sentinței penale nr. 32/ F din 17 mai 2004 a Curții de Apel Galați. Obligă recurentul să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2004.