ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3716/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 92 din 17 martie 2004, Tribunalul Ialomița a dispus condamnarea printre alții a inculpatului B.S. la 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen. În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la 7 ani închisoare. S-a dispus contopirea pedepselor conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. proc.

pen., în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 30 noiembrie 2003 la zi. În sfârșit, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N.J. prin curator N.G. și au fost obligați, inculpații în solidar către partea civilă la plata sumei de 5 milioane lei cu titlu de daune morale cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța instanța de fond această hotărâre, a reținut că în dimineața zilei de 29 noiembrie 2003, inculpatul recurent și A.L., condamnat în cauză, au fost trimiși pe câmp să culeagă resturi vegetale.

Pe drum au consumat băuturi alcoolice. Ajunși pe o solă aparținând SC A. Ograda, cei doi au observat o altă căruță în care se aflau părțile vătămate N.J. și N.C. venite în același scop. Inculpații lăsând să se înțeleagă că sunt paznicii locului și că nu este voie să se strângă resturile vegetale, au susținut ca pentru suma de 50 mii lei ar fi dispuși să le dea voie să sustragă resturile. Datorită stării de ebrietate în care se afla, inculpatul condamnat A.L. a luat o furcă din căruța sa și l-a amenințat pe N.C. obligându-l să stea deoparte timp în care i-a cerut părții vătămate N.J. să se dezbrace. Partea vătămată fiind bolnavă psihic, neavând reprezentarea celor petrecute, nu a făcut opoziție, acceptând să întrețină relații sexuale, timp în care inculpatul recurent B.S.

îl ținea deoparte pe fratele părții vătămate. După consumarea actului sexual, de către condamnatul A.L., acesta a deposedat-o și de ceasul ce-l avea la mână. Ulterior și inculpatul B.S. a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată timp în care condamnatul A.L. a obligat pe fratele acesteia să-l însoțească pe solă. Împotriva sentinței penale, inculpații au declarat apel, solicitând reducerea pedepselor, pe care le apreciază ca fiind severe în raport cu circumstanțele reale. Prin decizia penală nr. 313/ A din 26 aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat. S-a computat detenția și s-a dispus obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva deciziei penale pronunțată de instanța de control judiciar inculpatul B.S. a declarat recurs solicitând prin apărător reducerea cuantumului pedepselor aplicate, personal în ultimul cuvânt lăsând la aprecierea instanței admiterea recursului. Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului se constată că, instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului făcând o justă individualizare a pedepsei. Este de observat că, inculpatul recurent și condamnatul în cauză prezenți la instanța de apel, asistați de același apărător desemnat din oficiu, au solicitat doar reducerea pedepselor, regretând faptele, fără a se susține în vreun fel existența unor interese contrare, de altfel nici apărătorul inculpatului nu a susținut că, în cauză ar exista între inculpați interese contrare.

În această situație analizând motivul de recurs invocat, respectiv reducerea pedepsei, care corespunde motivului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., este neîntemeiat și va fi înlăturat, ca atare. Reținând pericolul social ridicat al faptelor, atitudinea nesinceră pe parcursul procesului penal, pedeapsa de 7 ani închisoare orientată spre minimul special al pedepsei, este necesară reeducării și reinserției inculpatului în societate, încât reducerea acesteia nu se justifică. Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S., va computa perioada executată și-l va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S. împotriva deciziei penale nr. 313/ A din 26 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 30 noiembrie 2003 la 2 iulie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2004.