CASE OF OLIVER AND BRITTEN v. THE UNITED KINGDOM

CAUZA CU OLIVER si BRITTEN v. REGATUL UNIT (Aplicatii nos. 6104/00 si 68452/01) CAUZA DE REGLEMENTARE A REGULUI DE DIRECȚIONARE A REGULUI STRASBOURG 25 aprilie 2006 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Oliver și Britten v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă în calitate de Camera compusă din: Camera compusă din: Președintele Casadevall Sir Nicolas Bratza Bonello Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego Borrego, judecători și grefierul Secțiunii O’Boyle, deliberat în privat la 28 martie 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în două cereri (nus. 6104/00 și 68452/01) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord au depus Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de doi resortisanți britanici, dl Ian E Oliver și dl Colin Britten („reclamanții”), la 31 mai 2000 și, respectiv, 26 februarie 2001. Reclamanții au fost reprezentați de David Gray și Co, avocati care practică în Newcastle-upon-Tyne și dna Gerry Smalley, specialist în drepturi de bunăstare pentru Biroul de Consiliere a Cetățenilor din Cornwall de Est. Guvernul Unit (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl Whowersley al Biroului pentru Externe și Commonwealth, Londra. Cazurile au fost aderate și comunicate guvernului contestat pentru observații la 12 martie 2002. Prin decizia din 4 noiembrie 2003, Curtea a declarat că cererile sunt parțial admisibile și a decis să suspende examinarea sa suplimentară a acestora până la încheierea procedurii în fața Casei Lordilor în cazul conexe, R. c. Secretar de Stat pentru Munca și Pensiuni ex parte Hooper și alții. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Dl Oliver s-a născut în 1951 și trăiește în Newcastle-upon-Tyne. Soția sa a murit la 22 aprilie 1994. Are un copil. La 6 octombrie 1997 a solicitat Agenția de Beneficii pentru plata beneficiilor văduvei. La 22 octombrie 1997 a fost informat că nu are dreptul la astfel de beneficii pentru că nu este o femeie. Apelul său statutar și apelul său la Tribunalul de Apel pentru Securitate Socială au fost respinse, Tribunalul hotărând la 27 Aprilie 1998 că el nu are dreptul, deoarece dispozițiile legale se referă numai la femeile care au fost văduvă. Reclamantul a continuat să primească beneficii pentru copii, inclusiv alocarea unui singur părinte. La 14 mai 2000, reclamantul a formulat o a doua cerere de alocare a mamei văduvice. El a fost informat de Departamentul de Securitate Socială că reformele referitoare la părinții văduvi vor afecta viitorii văduvi și că plățile retrospective nu au fost preconizate. Dl Britten s-a născut în 1957 și trăiește în Pensilva, Cornwall. Soția sa a murit la 7 aprilie 1993. Are patru copii pentru care primește beneficiul copilului. El susține că, în 1993, la scurt timp după moartea soției sale, el a încercat să revendice beneficiile văduvei, dar a fost refuzat deoarece el nu a fost o femeie. Mai 2000 a depus o cerere de beneficii a văduvei (Plătirea lui Widow și indemnitatea mamelor văduve) care a fost respinsă din cauza faptului că a fost făcută prea târziu, adică mai mult de trei luni de la moartea soției sale. Apelul său a fost respins de către Tribunalul de Apel la 1 septembrie 2000 din cauza faptului că reclamantul nu era o femeie. II. HOTĂRÂREA DOMĂ DOMĂSTICĂ RELEVANTĂ ȘI PRATICE Legea și practicile interne relevante sunt descrise în hotărârea Curții în cazul Willis v. Regatul Unit , nr. 36042/97 , §§§ 26, CEDO 2002-IV. HOTĂRÂREA La 30 august 2005, Guvernul a informat Curții că, după hotărârea Casei de Lords în R. v. Secretarul de Stat pentru Munca și pensii ex parte Hooper și alții ([2005] UKHL 29: a se vedea punctul 3 mai sus), Guvernul a fost dispus să soluționeze cererile făcute de văduvi împotriva Regatului Unit care rezultă din modalitățile aplicabile înainte de aprilie 2001 pentru plata alocației mamelor văduvice și a plății de văduvă. Curtea a informat părțile la 31 august 2005 că era la dispoziția lor pentru orice propuneri de soluționare prietenoase pe care le-ar putea avea. Prin scrisoarea din 28 septembrie 2005 reprezentantul dlui Oliver a informat Curtea că părțile în cazul său au ajuns la o soluție prietenoasă. Însoțită cu scrisoarea a fost următoarea declarație, semnată la 28 septembrie 2005 de către solicitant: „Eu, dl Ian Oliver, accept primirea plății de £27.222.21 (20 de mii de kilograme, două sute douăzeci și douăzeci de pence) fiind decontarea totală și finală a tuturor sau a oricărei afirmații pe care le pot avea împotriva Guvernului Regatului Unit în ceea ce privește Plata Veduvei și/sau Alocarea mamei văduvete.” Prin scrisoarea din 20 octombrie 2005 reprezentantul dlui Britten a informat Curtea că părțile în cazul său au ajuns la o soluție prietenoasă. În anexa cu scrisoarea a fost următoarea declarație, semnată la 13 octombrie 2005 de către solicitant: „Eu, dl Colin Britten, remarc că Guvernul Regatului Unit este pregătit să plătească reclamantului suma de 8.787.51 lire £, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererilor reclamantului cu privire la alocația mamei văduvă pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. ... Plățile vor constitui rezoluția finală a cazului [și] rezoluția finală a cererilor reclamanților față de alocația mamei văduvă.” 10. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă din Convenția și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Pentru aceste motive, CURTEA UNANIMOUS decide să scoată cererile din lista sa de cazuri. Efectuate în limba engleză și notificate în scris la 25 aprilie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Michael O’Boyle Josep Casadevell

FOURTH SECTION

CASE OF

OLIVER and BRITTEN v. THE UNITED KINGDOM

(Applications nos. 61604/00 and 68452/01)

JUDGMENT

(

Friendly settlement

)

STRASBOURG

25 April 2006

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Oliver and Britten v. the United Kingdom,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:

Chamber composed of:

Mr

J.

Casadevall

,

President

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mr

G.

Bonello

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

L.

Garlicki

,

Mr

J.

Borrego Borrego,

judges

,

and Mr

M.

O’Boyle

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 28 March 2006,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in two applications (nos. 61604/00 and 68452/01) against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by two British nationals, Mr Ian E Oliver and Mr Colin Britten (“the applicants”), on 31 May 2000 and 26 February 2001 respectively.

2.

The applicants were represented by David Gray and Co, solicitors practising in Newcastle-upon-Tyne and Ms Gerry Smalley, a Welfare Rights Specialist for East Cornwall Citizens Advice Bureau. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

C.

Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office, London.

3.

The cases were joined and communicated to the respondent Government for observations on 12 March 2002. By a decision of 4

November 2003 the Court declared the applications partly admissible and decided to adjourn its further examination of them until the completion of the proceedings before the House of Lords in the related case,

R. v. Secretary of State for Work and Pensions

ex parte

Hooper and Others.

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4.

Mr Oliver was born in 1951 and lives in Newcastle-upon-Tyne. His wife died on 22 April 1994. He has one child. On 6 October 1997 he applied to the Benefits Agency for the payment of widow’s benefits. On 22

October

1997 he was informed that he was not entitled to such benefits because he was not a woman. His statutory appeal and his appeal to the Social Security Appeal Tribunal were rejected, the Tribunal deciding on 27

April 1998 that he was not entitled since statutory provisions only referred to women who had been widowed. The applicant continued to receive child benefit, including single parent allowance.

On 14 May 2000 the applicant made a second claim for Widowed Mother’s Allowance. He was informed by the Department of Social Security that the reforms concerning widowed parents would affect future widowers and that retrospective payments were not envisaged.

5.

Mr Britten was born in 1957 and lives in Pensilva, Cornwall. His wife died on 7 April 1993. He has four children for whom he receives child benefit. He claims that, in 1993, shortly after his wife’s death, he attempted to claim widow’s benefits but was refused as he was not a woman. On 12

May 2000 he submitted a claim for widow’s benefits (Widow’s Payment and Widowed Mothers’ Allowance) which was rejected on the ground that it had been made too late, i.e. more than three months after the death of his wife. His appeal was rejected by the Appeal Tribunal on 1 September 2000 on the ground that the applicant was not a woman.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW AND PRACTICE

6.

The relevant domestic law and practice is described in the Court’s judgment in the case of

Willis v. the United Kingdom

, no. 36042/97, §§

14

‑

26, ECHR 2002-IV.

THE LAW

7.

On 30 August 2005 the Government informed the Court that, following the House of Lords’ judgment in

R. v. Secretary of State

for Work and pensions

ex parte

Hooper and Others

([2005] UKHL 29: see paragraph

3 above), the Government was prepared to settle claims made by widowers against the United Kingdom arising out of the arrangements applicable prior to April

2001 for the payment of Widowed Mothers’ Allowance and Widow’s Payment. The Court informed the parties on 31 August 2005 that it was at their disposal for any friendly settlement proposals they might have.

8.

By letter of 28 September 2005 Mr Oliver’s representative informed the Court that the parties in his case had reached a friendly settlement. Enclosed with the letter was the following declaration, signed on 28

September 2005 by the applicant:

“I, Mr Ian Oliver, hereby acknowledge receipt of payment of £27,222.21 (twenty seven thousand pounds, two hundred and twenty two pounds and twenty one pence) being the full and final settlement of all or any claims I may have against the UK Government in respect of Widow’s Payment and/or Widowed Mother’s Allowance.”

9.

By letter of 20 October 2005 Mr Britten’s representative informed the Court that the parties in his case had reached a friendly settlement. Enclosed with the letter was the following declaration, signed on 13 October 2005 by the applicant:

“I, Mr Colin Britten, note that the Government of the United Kingdom are prepared to pay the sum of £8,787.51 to the applicant with a view to securing a friendly settlement of the applicant’s claims concerning widowed mother’s allowance pending before the European Court of Human Rights. ...

The payment will constitute the final resolution of the case [and] the final resolution of the applicant’s claims to a widowed mother’s allowance.”

10.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

Decides

to strike the applications out of its list of cases.

Done in English, and notified in writing on 25 April 2006, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Michael

O’Boyle

Josep

Casadevall

Registrar

President