ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5924/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 17 din 28

ianuarie 2003, Tribunalul Dâmbovița a condamnat pe inculpații:

- M.M. la două pedepse de câte 15

ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de

art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și f), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 ani

închisoare.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen.,

s-a contopit pedeapsa de 15 ani închisoare, stabilită prin prezenta sentință cu

restul de 953 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani o lună și

26 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 921/1997 a Judecătoriei

sectorului 5 București, urmând ca în final inculpatul să execute 15 ani

închisoare.

- T.N. la două pedepse de câte 15

ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de

art. 211 lit. a), c), d) și f), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 ani

închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a fost

revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 1537/1997 a Judecătoriei Târgoviște și s-a

dispus ca restul rămas neexecutat de 555 zile să fie executat alături de

pedeapsa de 15 ani închisoare, stabilită prin sentința de față, în final

inculpatul având de executat pedeapsa de 15 ani și 55 zile închisoare.

- T.I.S. la două pedepse de câte 15

ani închisoare, pentru comiterea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de

art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și f), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 ani

închisoare.

- M.N. la două pedepse de câte 15

ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de

art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și f), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 ani

închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a fost

revocată liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 851 zile

închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 141 din 17 decembrie 1996 a Tribunalului Dâmbovița, rest pe

care, în baza art. 39 alin. (2) C. pen., l-a contopit cu pedeapsa stabilită

prin sentința de față, urmând ca, în baza art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., li s-a

interzis celor 4 inculpați exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.,

din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la

terminarea executării pedepselor.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpaților.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive, de la 11 mai

1999 la 2 noiembrie 2000 și de la 8 august 2002 la zi pentru M.M., de la 13

august 2002, la zi pentru T.N., de la 15 august 2002, la zi pentru T.I.S. și de

la 29 august 2002, la zi pentru M.N.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri folosite de inculpați la săvârșirea

infracțiunilor, astfel, pistolul marca Walter CP 88 de calibru 4,55 mm cu aer

comprimat; cuțitul de vânătoare marca Aitior, o șapcă din tercot, o cagulă de

culoare neagră, o altă cagulă de culoare albastră, o pereche de mănuși din

piele de culoare neagră, două perechi mănuși piele de culoare maron și

respectiv de culoare neagră, ce constituie corpuri delicte, ridicate de

organele de poliție.

Inculpații au fost obligați în

solidar la plata sumei de 406.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către

partea vătămată M.M., constituită parte civilă.

S-a luat act că Spitalul Clinic de

Urgență București nu s-a constituit parte civilă.

Inculpații au fost obligați la câte

2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 450.000 lei onorariu

pentru apărător din oficiu pentru inculpatul M.M.

S-a reținut că, în noaptea de 14

aprilie 1999, inculpații M.M., T.N., T.I.S. și M.N., împreună cu P.D.M., în

jurul orelor 1,30, au pătruns în locuința părților vătămate M.S. și M.M., din

comuna Crevedia, jud. Dâmbovița, prin forțarea ușii de acces și a ușilor de la

camerele din interiorul imobilului, purtând cagule pe față și fiind înarmați cu

bâte. Inculpații au pătruns, în acest mod în dormitorul soților M., pe care

i-au surprins dormind și au început să-i lovească.

Unul din inculpați a lovit-o pe

partea vătămată M.S., care în urma violențelor exercitate asupra sa, pe fondul

unei afecțiuni de natură cardiacă și-a pierdut cunoștința.

Ceilalți inculpați au imobilizat-o

pe partea vătămată M.M., căreia i-au aplicat mai multe lovituri peste spate,

solicitându-i să le dea banii și bijuteriile pe care le dețineau în locuință.

S-a presupus că inculpații aveau

date referitoare la faptul că părțile vătămate dețineau, în locuință, sume mari

de bani, întrucât cu puțin timp în urmă vânduseră un apartament în București și

bunuri de valoare.

Pe fondul repetatelor acte de lovire

și chiar a încercării de a o viola pe partea vătămată M.M., demers înlocuit de

vătămarea prin introducerea în vagin a unei cozi de mătură, inculpații au

determinat părțile vătămate să le dea sumele de 7500 dolari S.U.A., 1.000.000

lei și bijuterii în cantitate de 150 gr.

Inculpații, după ce au răvășit toate

camerele din imobil, constatând că nu pot obține mai mult, au părăsit locul

faptei.

Părțile vătămate, datorită stării de

șoc în care s-au aflat și a loviturilor primite, nu au putut să părăsească

imediat locuința, pentru a sesiza organele de poliție.

Urmare agresiunii exercitate asupra

lor, partea vătămată M.S. a suferit leziuni multiple ce au necesitat 8-9 zile

îngrijiri medicale, iar partea vătămată M.M., leziuni care au necesitat 12-14

zile îngrijiri medicale.

În urma urmăririi penale s-a

stabilit participarea efectivă a tuturor celor 5 inculpați, inclusiv a lui

P.D.M., la săvârșirea faptelor, acesta din urmă fiind trimis în judecată prin

disjungerea cauzei, prin rechizitoriul nr. 623/ P din 5 august 2002 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, pentru comiterea a două

infracțiuni de tâlhărie, față de cele două părți vătămate.

Inculpații M.M., T.N., T.I.S. și

M.N. au declarat apel împotriva acestei sentințe, susținând că aceasta este

nelegală și netemeinică.

Inculpații T.N. și T.I.S., prin

apărătorul lor, au solicitat completarea probatoriilor, motivat de împrejurarea

că în această cauză complexă, nu sunt suficiente dovezi pentru a se ajunge la

concluzia că ei se fac vinovați de comiterea faptelor pentru care au fost

condamnați. Se arată că, la instanța de fond s-a stăruit în audierea martorului

N.C.B., dar acesta nu s-a prezentat pentru a fi audiat, iar această instanță nu

a dat dovadă de rol activ în acest sens.

Cei doi inculpați au cerut, pe fond,

dacă se va trece peste administrarea probatoriilor cu audierea martorilor

N.C.B. și A.M., admiterea apelurilor, desființarea sentinței și achitarea lor.

Inculpatul M.M. a solicitat, de

asemenea, completarea probatoriilor, apreciind că cele administrate la instanța

de fond sunt insuficiente și neconcludente pentru a se reține vinovăția sa,

considerând că este necesară audierea martorilor N.C.B., a celuilalt inculpat

arestat în altă cauză, P.D.M. și M.D.

Inculpatul M.N. a cerut în apel

completarea probatoriilor, iar, pe fond, admiterea apelurilor, desființarea

sentinței și achitarea tuturor inculpaților în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 278 din 25 iunie 2004 a respins, ca nefondate, apelurile

inculpaților, a dedus detenția preventivă a inculpatului M.M. de la 8 august

2002, la zi și perioada de la 11 mai 1999 până la 2 noiembrie 2000, a

inculpatului T.N. de la 13 august 2002 la zi, a inculpatului T.I.S. de la 15

august 2002, la zi și a inculpatului M.N. de la 29 august 2002, la zi și a

menținut această măsură.

Totodată a fost obligat inculpatul

M.M. la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 600.000 lei

onorariu pentru apărător din oficiu, se vor avansa din fondurile Ministerului

Justiției, iar ceilalți inculpați la câte 900.000 lei cu același titlu.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații M.M., T.N., T.I.S. și M.N.

Inculpații T.I.S., T.N. și M.M. au

solicitat, prin apărătorul lor, admiterea recursurilor, casarea hotărârilor

pronunțate și trimiterea dosarului la parchet pentru completarea urmăririi

penale sau la instanța de fond, pentru rejudecare.

Inculpatul M.N. prin apărătorul său,

a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate, schimbarea

încadrării juridice într-o singură infracțiune de tâlhărie și trimiterea

dosarului la parchet pentru completarea urmăririi penale sau la instanța de

fond, pentru rejudecare.

Recursurile sunt fondate.

Verificând actele și lucrările

dosarului atât cu privire la motivele invocate în recurs cu care instanța a

fost legal investită, cât și din oficiu, prin prisma prevederilor art. 385

alin. (3) C. proc. pen., se constată că atât prima instanță, cât și cea de

apel, nu au manifestat un rol activ în administrarea și analizarea tuturor

probelor și, ca urmare, au pronunțat hotărâri care nu sunt suficient de

convingătoare, pentru a justifica reținerea infracțiunilor de tâlhărie.

În această privință, este de arătat

că materialul probator administrat în cauză nu este în măsură să conducă la

concluzia certă că cei patru inculpați au săvârșit infracțiunea sus-menționată.

De altfel, în ședința de judecată

din data de 11 noiembrie 2004, când s-au judecat recursurile inculpaților,

partea vătămată M.M. a declarat că nu îi poate recunoaște pe agresori, întrucât

purtau cagule, dar că pe unul dintre ei l-ar recunoaște și după 20 de ani și că

acesta, sigur, nu este printre inculpații prezenți în instanță.

Este de remarcat și poziția

constantă a inculpaților M.M., T.N., T.I.S. și M.N. care nu au recunoscut

acuzațiile care li se aduc, negând continuu săvârșirea infracțiunilor.

În aceste condiții instanțele nu au manifestat un

rol activ încălcând dispozițiile art. 4 C. proc. pen., nestăruind în asigurarea

prezenței martorilor N.C.B., Șt.I., C.D. și A.M., cărora să le ceară explicații

în legătură cu eventualele contradicții dintre susținerile inculpaților și

relatările lor, nefiind efectuate confruntări între ei și nici cu martorii

menționați, cu privire la aspectele în care declarațiile ar fi avut conținut

diferit.

În ce privește recursurile declarate

de inculpații M.M., T.N., T.I.S. și M.N. împotriva încheierii din 28 mai 2004 a

Curții de Apel Ploiești, acestea au fost respinse ca nefondate și sunt

definitive, nemaiputând fi atacate, din nou, cu recurs.

Prin coroborarea probelor noi ce

urmează a fi administrate de instanța de trimitere se va aprecia asupra

existenței sau nu a vinovăției inculpaților.

Pentru aceste considerente,

recursurile declarate de inculpați urmează a fi admise în baza art. 385

15

pct. 2 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., casate ambele hotărâri și în baza art.

385 pct. 2 lit. c) alin. (3) din același cod, trimite cauza spre rejudecare la

Tribunalul Alba, pentru o mai bună înfăptuire a justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații T.I.S., T.N., M.M. și M.N. împotriva deciziei penale nr. 278 din 25

iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 17 din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Dâmbovița și trimite cauza,

spre rejudecare, la Tribunalul Alba.

Menține măsura arestării preventive

a inculpaților.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpaților T.I.S., T.N. și M.M., în sumă de câte 400.000 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 noiembrie 2004.