ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7033/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 2

noiembrie 2001 Y.E.C.N. și O.C.P. au chemat în judecată SC S. SA, SC S.I. SA, A.P.A.P.S.

București, în prezent A.V.A.S., SIF Transilvania SA Brașov, solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea dispoziției nr. 8385 din 1

octombrie 2001 (dosar 635/2001) a SC S. SA, precum și nulitatea parțială a

contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 98/1995 și a contractului de

schimb acțiuni contra certificate de proprietate nr. C 139/1995 și în consecință

să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în Sinaia compus din

teren în suprafață de 5405,96 mp și construcțiile aflate pe acesta.

Prin sentința civilă nr. 676 din 22

noiembrie 2002 a Tribunalului Prahova a fost admisă acțiunea astfel cum a fost

formulată inițial, în final pârâtele SC S. SA și SC S.I. SA Sinaia fiind

obligate să restituie în natură reclamantelor imobilul solicitat ca urmare a

constatării nulității parțiale a contractelor de privatizare și schimb. A fost

respinsă ca inadmisibilă contestația față de SIF Transilvania în ce privește

anularea contractului nr. 98/1995, precum și excepția de tardivitate invocată

de SC S. SA privind neatacarea în termen a deciziei nr. 8385/2001.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantele contestatoare au făcut dovada calității de

moștenitoare de pe urma lui C.A. conform certificatelor de moștenitor

menționate, precum și că prin sentința civilă nr. 15 din 26 ianuarie 2001 a

Tribunalului Prahova a fost admisă acțiunea în revendicare cu privire la

același imobil. S-a avut în vedere că imobilul în litigiu a făcut obiectul

contractului nr. 98 din 3 martie 1995 prin care F.P.S. a înstrăinat acțiunile SC

S. SA, Asociației PAS Sinaia privind imobilul din Sinaia, cât și a contractului

de schimb nr. C 139 din 14 aprilie 1995 încheiat între SIF T. și Asociația PAS

Sinaia din cadrul SC S. SA. S-a dispus anularea deciziei contestate, precum și

a celor două contracte menționate, în raport de prevederile art. 9 din Legea

nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel toate persoanele chemate în judecată, motivele de apel fiind

redate în esență în cuprinsul deciziei nr. 84 din 9 aprilie 2003 a Curții de

Apel Ploiești. Prin această hotărâre au fost admise toate apelurile formulate, dispunându-se

desființarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

În considerentele hotărârii s-a

reținut că în mod greșit tribunalul s-a considerat competent să soluționeze

toate capetele de cerere, inclusiv constatarea nulității contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 98 din 31 martie 1995 încheiat între pârâtul F.P.S.

și Asociația PAS Sinaia, precum și a contractului de schimb de acțiuni contra

certificatelor de proprietate, încheiat între fostul F.P.S. III Transilvania în

prezent SIF T. și Asociația PAS Sinaia, în situația în care obiectul celor 2

vânzări nu l-a format nici măcar parte din imobilul în litigiu, ci acțiuni

reprezentând părți din capitalul social al SC S. SA, care sunt bunuri mobile

încorporate. De aici s-a concluzionat că cele două contracte nu intră sub

incidența art. 46 din Legea nr. 10/2001, iar examinarea cauzelor cu nulitate

este de competența instanței comerciale, în favoarea căreia va fi declinată

competența, în urma disjungerii acestor capete de cerere, apreciate greșit ca

accesorii.

Reclamantele au declarat recursul de

față, împotriva acestei decizii, în condițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., susținând că nici un moment, pe parcursul soluționării pricinii nu a fost

pusă în discuție problema competenței materiale a tribunalului de a rezolva

capătul de cerere privind constatarea nulității parțiale a contractelor de

privatizare. Se susține că în raport de prevederile art. 24 pct. 8 și 31 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 46 alin. (2) din lege constatarea

nulității actelor de privatizare este de competența secției civile a

tribunalului și nu a secției comerciale.

Recursul fiind întemeiat, va fi

admis în sensul celor ce urmează:

Așa cum rezultă și din expunerea

rezumativă a lucrărilor dosarului, instanța de apel, fără a analiza și a

răspunde la motivele de apel formulate, a hotărât că se impune disjungerea

capătului de cerere privind constatarea nulității celor două contracte de

vânzare-cumpărare și schimb de acțiuni și trimiterea acestei cereri secției

comerciale a tribunalului, întrucât nu intră în competența secției civile a

aceleiași instanțe.

Se constată că această soluție este

dată cu nesocotirea unor reguli esențiale de procedură, întrucât problema

competenței instanței civile sau a celei comerciale în soluționarea capătului

de cerere menționat, nu a format obiectul dezbaterii, nu a fost pusă în

discuția părților.

Această situație rezultă cu evidență

din analiza încheierii de dezbateri din data de 26 martie 2003, în care sunt

redate susținerile părților. Astfel, apelantele au susținut motivele de fond

formulate prin apel, cerând respingerea acțiunii, în timp ce reclamantele au

răspuns acestor critici aduse sentinței, considerând în esență că nu poate fi

invocată cu temei buna-credință prevăzut de art. 46 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 și că cererea de constatare a nulității parțiale a celor două contracte

de privatizare și de schimb este admisibilă.

Prin urmare, rezultă nu numai că

excepția de necompetență materială a instanței civile de a hotărî în cauză nu a

fost pusă în discuția părților din oficiu de instanță, dar aceasta nu a format

nici obiect de analiză în cadrul soluționării motivelor de apel formulate.

Așa fiind, rezultă că hotărârea a

fost dată de nesocotirea prevederilor art. 295 C. proc. civ. și art. 298 C.

proc. civ., excepția de ordine publică a competenței materiale a instanței

comerciale de a se pronunța în cauză, și care a fundamentat soluția adoptată,

nefiind pusă în discuția părților.

În aceste condiții, recursul de față

urmează a fi admis, conform art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 C. proc. civ.,

a se casa hotărârea recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași

instanțe, pentru rejudecarea apelurilor și a se crea posibilitatea părților de

a-și formula apărări și susțineri în legătură cu competența instanței în

legătură cu cererea vizând constatarea nulității contractelor de vânzare de

acțiuni și schimb în litigiu.

Cu această ocazie, fără a se nega

orice incidență a prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în

sensul căruia nulitatea absolută este înlăturată în cazul imobilelor preluate

în baza unui titlu nevalabil, dacă actul de înstrăinare a fost făcut cu

bună-credință, sunt de examinat și prevederile art. 40 din Legea nr. 137/2002, lege

specială ulterioară Legii nr. 10/2001; potrivit acestui text ce cuprinde norme

speciale și derogări în materie de competență, cererile prin care se atacă o

operațiune sau un act prevăzut în prezenta lege și în O.U.G. nr. 88/1987,

aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare prin care se

valorifică un drept conferit de acestea sunt de competența secțiilor comerciale

ale tribunalelor și se judecă de urgență și cu precădere. De aceea este de

examinat dacă dispozițiile legii speciale noi primează în cazul în care se

solicită prin cerere distinctă constatarea nulității actului de privatizare.

Față de cele arătate, recursul de

față urmează a fi admis și a se casa decizia atacată cu trimiterea deciziei

aceleiași instanțe, spre a proceda la rejudecare în sensul celor ce preced.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantele Y.E.C.N. și O.C.P. împotriva deciziei civile nr. 84 din 9 aprilie

2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie

2004.