ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4287/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 121 din 24 martie 2004, Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul B.I. la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. pen., a fost prelungită arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 de zile și, conform art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive a acestuia de la 28 octombrie 2003 la zi. A fost admisă acțiunea civilă, formulată de partea civilă S.M.

și a fost obligat inculpatul B.I. să-i achite acesteia suma de 35.000.000 lei cu titlu de despăgubiri. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuțit aflat la camera de corpuri delicte a instanței. A fost obligat inculpatul la 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru avocatul din oficiu la urmărirea penală s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În seara de 27 octombrie 2003, inculpatul B.I.

a plecat de acasă singur, în jurul orelor 19,30, la Căminul cultural din satul Popeni, județul Vaslui, unde era organizată o discotecă, luând asupra sa și un briceag, cu mânerul metalic și lamă rabatabilă, cu buton, pe care obișnuia să îl poarte asupra sa, încă de la sfârșitul lunii septembrie 2003. Fiind îmbrăcat cu o vestă din fâș, inculpatul a pus cuțitul în buzunarul stâng al acesteia, în poziția închis. După ce a ajuns la discotecă, inculpatul a stat de vorbă cu mai mulți tineri cunoscuți, parte din ei audiați ca martori în prezentul dosar, observând că în incinta căminului și ulterior și în fața acestuia, se afla și victima S.D. La un moment dat, inculpatul a ieșit afară din discotecă, unde, la o distanță de 4-5 metri, se afla o râpă cu arbuști, iar după ce a coborât treptele din beton dinspre ușa de acces în căminul cultural, a fost bruscat de victimă.

Imediat, între cei doi a avut loc o altercație, ocazie cu care inculpatul a fost lovit de câteva ori în zona feței, cu pumnii, de către victimă, iar după câțiva pași, au căzut împreună în râpă. Acolo, victima s-a urcat cu genunchii pe inculpat, cu toate că martorul I.C.A. a intervenit pentru aplanarea conflictului, însă nu a reușit să îi despartă pe cei doi, moment în care, inculpatul B.I. a scos din buzunarul vestei, briceagul cu lama rabatabilă, iar după ce l-a deschis, i-a aplicat victimei prima lovitură, în partea stângă a pieptului, iar următoarele două, în mod superficial, în zona spatelui și a umărului drept. Prima lovitură de cuțit aplicată victimei a fost penetrantă, perforându-i cavitatea toracică.

Văzând că victima a căzut pe spate, inculpatul s-a ridicat și a fugit de la locul comiterii faptei, lăsând vesta din fâș cu care fusese îmbrăcat, precum și un adidas din piciorul drept. Cuțitul l-a aruncat în râpă, fiind găsit cu ocazia cercetărilor efectuate. Toate aceste obiecte au fost recunoscute de inculpat, la scurt timp. Din cauza plăgii penetrante toracice, cu interesarea cordului, victima a decedat imediat, iar după sosirea unei ambulanțe a fost constatată moartea acesteia de către medic. Inculpatul B.I. s-a ascuns în podul casei părinților săi, fiind găsit de organele de urmărire penală și condus la Postul de Poliție Zorleni. Inculpatul a ezitat la început să recunoască fapta, însă, imediat după administrarea primelor probe și prezentarea cuțitului, a recunoscut modul în care a lovit victima.

În vederea identificării leziunilor traumatice, victima S.D., a fost supusă necropsiei, din concluziile raportului de specialitate rezultând că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat stopului cardio-respirator consecutiv unei plăgi tăiate penetrante hemitorace stâng, cu interesarea cordului. Leziunea a fost produsă cu un obiect înțepător – tăietor (cuțit), din fața victimei, de sus în jos și de la dreapta la stânga, cu mâna stângă, posibil în timp ce victima se afla deasupra agresorului, acesta fiind culcat la pământ, cu fața în sus și a fost mortală. Cadavrul a prezentat încă două plăgi tăiate superficiale (la umărul drept și în regiunea axială dreaptă – posterior), care nu au legătură de cauzalitate cu decesul și care, în condițiile supraviețuirii victimei, ar fi necesitat aproximativ 8–9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

În momentul decesului, victima se afla sub influența intoxicației alcoolice, iar sângele acesteia aparținea grupei sanguine 01 (raportul de constatare medico-legală-de autopsie nr. 70/ C din 20 noiembrie 2003, întocmit de către Cabinetul medico-legal Bârlad). La data de 28 octombrie 2003, a fost examinat și inculpatul B.I., din cuprinsul raportului de specialitate rezultând că acesta a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente, la 27 octombrie 2003 și care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale de la data producerii. Inculpatul a recunoscut că a lovit victima cu cuțitul în contextul conflictului declanșat de aceasta, motivând că a fost nevoit să se apere și să-și salveze viața, în condițiile în care victima îl amenința că îl omoară și era foarte agresivă.

Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. și că inculpatul nu a acționat în stare de legitimă apărare, așa cum acesta a susținut. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul B.I. și partea civilă S.M., invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii. Motivându-și apelul, inculpatul a susținut că a comis fapta pe care a recunoscut-o și pe care o regretă, fiind provocat de către victimă. A solicitat reaprecierea materialului probator administrat, desființarea hotărârii pronunțate și reducerea pedepsei aplicate. În motivarea apelului său, partea civilă a criticat hotărârea pronunțată atât cu privire la modul de soluționare a laturii penale, cât și a laturii civile.

În ce privește latura penală a cauzei a cerut a se reține în sarcina inculpatului săvârșirea faptei în condiții de premeditare, aspect dovedit cu martorii audiați în cursul judecății. Față de această nouă încadrare juridică, a cerut a se reindividualiza pedeapsa aplicată, în sensul majorării acesteia. În ce privește latura civilă a cauzei a susținut că suma de 35.000.000 lei, acordată cu titlu de daune materiale, este mult prea mică, dacă se are în vedere că reprezintă contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și a praznicelor ce au urmat acestui eveniment, astfel că a cerut majorarea acesteia la 70.000.000 lei. Totodată, apelanta parte civilă a cerut obligarea inculpatului și la plata sumei de 150.000.000 lei, reprezentând daune morale.

A susținut că prin pierderea fiului, i s-a cauzat o imensă traumă psihică care o îndreptățește la primirea unei compensații bănești. Prin decizia penală nr. 245 din 6 iulie 2004, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul B.I. și de partea civilă S.M. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă a acestuia de la 24 martie 2004 până la 6 iulie 2004. Au fost obligați, inculpatul să plătească statului suma de 700.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar partea civilă-apelantă suma de 300.000 lei, cu același titlu. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Iași a constatat că, prima instanță apreciind materialul probator administrat, a reținut, în mod corect vinovăția inculpatului, făcând o justă încadrare în drept a faptei comisă de acesta, iar daunele materiale și morale acordate părții civile au fost judicios stabilite.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs partea civilă S.M. și inculpatul B.I. Partea civilă a solicitat majorarea cuantumului daunelor materiale, apreciind că suma acordată este insuficientă pentru acoperirea cheltuielilor reale efectuate. Totodată, a solicitat și acordarea de daune morale. Inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., susținând, în principal că a fost greșit condamnat pentru infracțiunea de omor, în realitate fapta fiind săvârșită în stare de legitimă apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și dându-se, o mai mare eficiență circumstanței atenuante legale a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., recunoscută în favoarea sa de prima instanță. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Deși inculpatul a solicitat a se reține că a comis fapta în stare de legitimă apărare, Înalta Curte constată că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 44 C. pen. Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat, injust, îndreptat împotriva sa și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat. Probele administrate în cauză au demonstrat că victima a avut inițiativa conflictului, însă inculpatul s-a lăsat antrenat în desfășurarea acestuia, răspunzând la agresiune.

Acțiunea victimei poate fi considerată ca un atac, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (2) C. pen., în sensul că era material, direct, imediat și injust, însă prin modul concret în care s-a desfășurat și având în vedere leziunile relativ superficiale pe care inculpatul le-a suferit, nu a pus în pericol grav persoana acestuia. Victima l-a atacat pe inculpat lovindu-l cu pumnii, iar inculpatul a răspuns la această provocare, astfel că cei doi s-au rostogolit în râpa din fața căminului cultural. Pe de o parte, în prima fază a conflictului, inculpatul putea să se salveze părăsind locul incidentului, iar pe de altă parte, riposta lui a fost vădit disproporționată față de atac. În cauză nu poate fi luată în discuție nici o eventuală depășire a legitimei apărări în condițiile art. 44 alin. (3) C. pen.

Atacul, în condițiile în care s-a desfășurat, nu a produs inculpatului o tulburare sau temere atât de puternică, încât să justifice riposta sa. Tulburarea și emoția sub care inculpatul a acționat, determinată de provocarea venită din partea victimei, justifică doar reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., recunoscută în favoarea inculpatului de instanțele de fond și apel. Reexaminând cauza sub aspectul criticii referitoare la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor nu se constată temeiuri pentru a se da o mai mare eficiență circumstanței atenuante legale a scuzei provocării reținute în favoarea acestuia, o pedeapsă într-un cuantum mai redus nefiind aptă a îndeplini funcțiile și a realiza scopul pedepsei, în contextul în care a fost săvârșită infracțiunea, cât și a numărului sporit al acestui tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp.

Infracțiunea de omor prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, aducând atingere celei mai importante valori sociale ocrotite de legea penală, care este viața omului. În aceste condiții este evident că atingerea scopului urmărit de legiuitor nu poate fi realizat decât printr-o politică penală de reprimare categorică a acelor manifestări violente ce vizează viața cetățeanului. Criteriile de individualizare prevăzute de lege permit dozarea sancțiunii în raport de datele specifice făptuitorului, dar și de scopul general urmărit de societate și, în consecință, manifestările nejustificate de clemență nu ar face decât să încurajeze, la modul general, comportamentul violent și nivelul insecurității personale.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora. În ce privește recursul declarat de partea civilă S.M. vizând majorarea daunelor materiale la suma de 70 milioane lei și acordarea de daune morale în cuantum de 150 milioane lei, Înalta Curte constată că este nefondat. Astfel, la termenul din 17 decembrie 2003, când a avut loc constituirea de parte civilă, mama victimei S.D., respectiv S.M. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 35.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare și praznice ulterioare.

Inculpatul, prezent în instanță, a declarat că este de acord să despăgubească partea civilă, dacă va fi găsit vinovat. La termenele care au urmat, partea vătămată a fost prezentă în instanță, însă nu și-a majorat cuantumul despăgubirilor materiale solicitate și nici nu a cerut acordarea daunelor morale. Față de această situație de fapt, susținerea din motivele de recurs că daunele materiale ar fi mult prea mici, iar cele morale nu au fost acordate, este nefondată. Latura civilă a procesului penal este guvernată de principiul de drept civil al disponibilității. Instanța verifică legalitatea și temeinicia pretențiilor civile, dar numai în limitele solicitate și dovedite de părți. Așa fiind, câtă vreme nu s-au produs probe din care să rezulte că nivelul real al cheltuielilor efective a fost greșit apreciat la constituirea de parte civilă, inculpatul achiesând necondiționat la cererea părții civile, nu există temeiuri pentru a se majora cuantumul daunelor materiale.

Daunele morale nesolicitate la termenul legal de constituire ca parte civilă nu pot fi acordate în fazele ulterioare ale procesului penal, deoarece ele se acordă numai în măsura în care sunt cerute în termen și, corelativ în măsura în care instanța își formează convingerea că sunt justificate. Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă S.M. și de inculpatul B.I. În baza art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 octombrie 2003 la 27 august 2004. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga pe recurenta parte civilă să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Va obliga pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă S.M. și inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 245 din 6 iulie 2004 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 octombrie 2003 la 27 august 2004. Obligă pe recurenta parte civilă să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 august 2004.