ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4287/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4287/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 121 din 24

martie 2004, Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul B.I. la o pedeapsă

de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art.

174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen.,

a fost prelungită arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 de zile

și, conform art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata

arestării preventive a acestuia de la 28 octombrie 2003 la zi.

A fost admisă acțiunea civilă,

formulată de partea civilă S.M. și a fost obligat inculpatul B.I. să-i achite

acesteia suma de 35.000.000 lei cu titlu de despăgubiri.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat un cuțit aflat la camera de corpuri delicte a

instanței.

A fost obligat inculpatul la

10.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul pentru avocatul din oficiu la urmărirea penală s-a

dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În seara de 27 octombrie 2003,

inculpatul B.I. a plecat de acasă singur, în jurul orelor 19,30, la Căminul

cultural din satul Popeni, județul Vaslui, unde era organizată o discotecă,

luând asupra sa și un briceag, cu mânerul metalic și lamă rabatabilă, cu buton,

pe care obișnuia să îl poarte asupra sa, încă de la sfârșitul lunii septembrie

2003.

Fiind îmbrăcat cu o vestă din fâș,

inculpatul a pus cuțitul în buzunarul stâng al acesteia, în poziția închis.

După ce a ajuns la discotecă,

inculpatul a stat de vorbă cu mai mulți tineri cunoscuți, parte din ei audiați

ca martori în prezentul dosar, observând că în incinta căminului și ulterior și

în fața acestuia, se afla și victima S.D.

La un moment dat, inculpatul a ieșit

afară din discotecă, unde, la o distanță de 4-5 metri, se afla o râpă cu

arbuști, iar după ce a coborât treptele din beton dinspre ușa de acces în

căminul cultural, a fost bruscat de victimă.

Imediat, între cei doi a avut loc o

altercație, ocazie cu care inculpatul a fost lovit de câteva ori în zona feței,

cu pumnii, de către victimă, iar după câțiva pași, au căzut împreună în râpă.

Acolo, victima s-a urcat cu

genunchii pe inculpat, cu toate că martorul I.C.A. a intervenit pentru

aplanarea conflictului, însă nu a reușit să îi despartă pe cei doi, moment în

care, inculpatul B.I. a scos din buzunarul vestei, briceagul cu lama rabatabilă,

iar după ce l-a deschis, i-a aplicat victimei prima lovitură, în partea stângă

a pieptului, iar următoarele două, în mod superficial, în zona spatelui și a

umărului drept.

Prima lovitură de cuțit aplicată

victimei a fost penetrantă, perforându-i cavitatea toracică.

Văzând că victima a căzut pe spate,

inculpatul s-a ridicat și a fugit de la locul comiterii faptei, lăsând vesta

din fâș cu care fusese îmbrăcat, precum și un adidas din piciorul drept.

Cuțitul l-a aruncat în râpă, fiind

găsit cu ocazia cercetărilor efectuate.

Toate aceste obiecte au fost

recunoscute de inculpat, la scurt timp.

Din cauza plăgii penetrante

toracice, cu interesarea cordului, victima a decedat imediat, iar după sosirea

unei ambulanțe a fost constatată moartea acesteia de către medic.

Inculpatul B.I. s-a ascuns în podul

casei părinților săi, fiind găsit de organele de urmărire penală și condus la

Postul de Poliție Zorleni.

Inculpatul a ezitat la început să

recunoască fapta, însă, imediat după administrarea primelor probe și prezentarea

cuțitului, a recunoscut modul în care a lovit victima.

În vederea identificării leziunilor

traumatice, victima S.D., a fost supusă necropsiei, din concluziile raportului

de specialitate rezultând că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat stopului

cardio-respirator consecutiv unei plăgi tăiate penetrante hemitorace stâng, cu

interesarea cordului.

Leziunea a fost produsă cu un obiect

înțepător – tăietor (cuțit), din fața victimei, de sus în jos și de la dreapta

la stânga, cu mâna stângă, posibil în timp ce victima se afla deasupra

agresorului, acesta fiind culcat la pământ, cu fața în sus și a fost mortală.

Cadavrul a prezentat încă două plăgi

tăiate superficiale (la umărul drept și în regiunea axială dreaptă –

posterior), care nu au legătură de cauzalitate cu decesul și care, în

condițiile supraviețuirii victimei, ar fi necesitat aproximativ 8–9 zile de

îngrijiri medicale pentru vindecare.

În momentul decesului, victima se

afla sub influența intoxicației alcoolice, iar sângele acesteia aparținea

grupei sanguine 01 (raportul de constatare medico-legală-de autopsie nr. 70/ C

din 20 noiembrie 2003, întocmit de către Cabinetul medico-legal Bârlad).

La data de 28 octombrie 2003, a fost

examinat și inculpatul B.I., din cuprinsul raportului de specialitate rezultând

că acesta a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire

cu mijloace contondente, la 27 octombrie 2003 și care au necesitat pentru

vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale de la data producerii.

Inculpatul a recunoscut că a lovit

victima cu cuțitul în contextul conflictului declanșat de aceasta, motivând că

a fost nevoit să se apere și să-și salveze viața, în condițiile în care victima

îl amenința că îl omoară și era foarte agresivă.

Tribunalul a apreciat că fapta

inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor,

prevăzută de art. 174 C. pen. și că inculpatul nu a acționat în stare de

legitimă apărare, așa cum acesta a susținut.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpatul B.I. și partea civilă S.M., invocând nelegalitatea și

netemeinicia hotărârii.

Motivându-și apelul, inculpatul a

susținut că a comis fapta pe care a recunoscut-o și pe care o regretă, fiind

provocat de către victimă. A solicitat reaprecierea materialului probator

administrat, desființarea hotărârii pronunțate și reducerea pedepsei aplicate.

În motivarea apelului său, partea

civilă a criticat hotărârea pronunțată atât cu privire la modul de soluționare

a laturii penale, cât și a laturii civile.

În ce privește latura penală a

cauzei a cerut a se reține în sarcina inculpatului săvârșirea faptei în

condiții de premeditare, aspect dovedit cu martorii audiați în cursul

judecății.

Față de această nouă încadrare

juridică, a cerut a se reindividualiza pedeapsa aplicată, în sensul majorării

acesteia.

În ce privește latura civilă a

cauzei a susținut că suma de 35.000.000 lei, acordată cu titlu de daune

materiale, este mult prea mică, dacă se are în vedere că reprezintă

contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și a praznicelor ce au urmat

acestui eveniment, astfel că a cerut majorarea acesteia la 70.000.000 lei.

Totodată, apelanta parte civilă a

cerut obligarea inculpatului și la plata sumei de 150.000.000 lei, reprezentând

daune morale. A susținut că prin pierderea fiului, i s-a cauzat o imensă traumă

psihică care o îndreptățește la primirea unei compensații bănești.

Prin decizia penală nr. 245 din 6

iulie 2004, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

inculpatul B.I. și de partea civilă S.M.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă a acestuia de la 24 martie 2004

până la 6 iulie 2004.

Au fost obligați, inculpatul să

plătească statului suma de 700.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar

partea civilă-apelantă suma de 300.000 lei, cu același titlu.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea de Apel Iași a constatat că, prima instanță apreciind materialul

probator administrat, a reținut, în mod corect vinovăția inculpatului, făcând o

justă încadrare în drept a faptei comisă de acesta, iar daunele materiale și

morale acordate părții civile au fost judicios stabilite.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal au declarat recurs partea civilă S.M. și inculpatul B.I.

Partea civilă a solicitat majorarea

cuantumului daunelor materiale, apreciind că suma acordată este insuficientă

pentru acoperirea cheltuielilor reale efectuate. Totodată, a solicitat și

acordarea de daune morale.

Inculpatul, prin apărătorul desemnat

din oficiu, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., susținând, în principal că a fost greșit

condamnat pentru infracțiunea de omor, în realitate fapta fiind săvârșită în

stare de legitimă apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

În subsidiar, inculpatul a solicitat

reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, în

raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și dându-se, o mai mare

eficiență circumstanței atenuante legale a scuzei provocării prevăzută de art.

73 lit. b) C. pen., recunoscută în favoarea sa de prima instanță.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri

conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu

art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen.,

constată că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a

stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor

administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică

corespunzătoare.

De asemenea, instanța de fond a

efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub

aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare,

fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Deși inculpatul a solicitat a se

reține că a comis fapta în stare de legitimă apărare, Înalta Curte constată că

nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 44 C. pen.

Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen.,

este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura

un atac material, direct, imediat, injust, îndreptat împotriva sa și care pune

în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.

Probele administrate în cauză au

demonstrat că victima a avut inițiativa conflictului, însă inculpatul s-a lăsat

antrenat în desfășurarea acestuia, răspunzând la agresiune. Acțiunea victimei

poate fi considerată ca un atac, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (2) C.

pen., în sensul că era material, direct, imediat și injust, însă prin modul

concret în care s-a desfășurat și având în vedere leziunile relativ

superficiale pe care inculpatul le-a suferit, nu a pus în pericol grav persoana

acestuia.

Victima l-a atacat pe inculpat

lovindu-l cu pumnii, iar inculpatul a răspuns la această provocare, astfel că

cei doi s-au rostogolit în râpa din fața căminului cultural. Pe de o parte, în

prima fază a conflictului, inculpatul putea să se salveze părăsind locul

incidentului, iar pe de altă parte, riposta lui a fost vădit disproporționată

față de atac.

În cauză nu poate fi luată în

discuție nici o eventuală depășire a legitimei apărări în condițiile art. 44

alin. (3) C. pen. Atacul, în condițiile în care s-a desfășurat, nu a produs

inculpatului o tulburare sau temere atât de puternică, încât să justifice

riposta sa. Tulburarea și emoția sub care inculpatul a acționat, determinată de

provocarea venită din partea victimei, justifică doar reținerea circumstanței

atenuante a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., recunoscută

în favoarea inculpatului de instanțele de fond și apel.

Reexaminând cauza sub aspectul

criticii referitoare la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii de omor nu se constată temeiuri pentru a se da o mai

mare eficiență circumstanței atenuante legale a scuzei provocării reținute în

favoarea acestuia, o pedeapsă într-un cuantum mai redus nefiind aptă a

îndeplini funcțiile și a realiza scopul pedepsei, în contextul în care a fost

săvârșită infracțiunea, cât și a numărului sporit al acestui tip de infracțiuni

în ultima perioadă de timp.

Infracțiunea de omor prezintă un

grad deosebit de ridicat de pericol social, aducând atingere celei mai

importante valori sociale ocrotite de legea penală, care este viața omului.

În aceste condiții este evident că

atingerea scopului urmărit de legiuitor nu poate fi realizat decât printr-o

politică penală de reprimare categorică a acelor manifestări violente ce

vizează viața cetățeanului.

Criteriile de individualizare

prevăzute de lege permit dozarea sancțiunii în raport de datele specifice

făptuitorului, dar și de scopul general urmărit de societate și, în consecință,

manifestările nejustificate de clemență nu ar face decât să încurajeze, la

modul general, comportamentul violent și nivelul insecurității personale.

Pentru aceste motive, Înalta Curte

constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar fi

temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și

creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora.

În ce privește recursul declarat de

partea civilă S.M. vizând majorarea daunelor materiale la suma de 70 milioane

lei și acordarea de daune morale în cuantum de 150 milioane lei, Înalta Curte

constată că este nefondat.

Astfel, la termenul din 17 decembrie

2003, când a avut loc constituirea de parte civilă, mama victimei S.D.,

respectiv S.M. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 35.000.000

lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare și praznice ulterioare.

Inculpatul, prezent în instanță, a

declarat că este de acord să despăgubească partea civilă, dacă va fi găsit

vinovat.

La termenele care au urmat, partea

vătămată a fost prezentă în instanță, însă nu și-a majorat cuantumul

despăgubirilor materiale solicitate și nici nu a cerut acordarea daunelor morale.

Față de această situație de fapt,

susținerea din motivele de recurs că daunele materiale ar fi mult prea mici,

iar cele morale nu au fost acordate, este nefondată.

Latura civilă a procesului penal

este guvernată de principiul de drept civil al disponibilității. Instanța

verifică legalitatea și temeinicia pretențiilor civile, dar numai în limitele

solicitate și dovedite de părți.

Așa fiind, câtă vreme nu s-au produs

probe din care să rezulte că nivelul real al cheltuielilor efective a fost

greșit apreciat la constituirea de parte civilă, inculpatul achiesând

necondiționat la cererea părții civile, nu există temeiuri pentru a se majora

cuantumul daunelor materiale.

Daunele morale nesolicitate la

termenul legal de constituire ca parte civilă nu pot fi acordate în fazele

ulterioare ale procesului penal, deoarece ele se acordă numai în măsura în care

sunt cerute în termen și, corelativ în măsura în care instanța își formează

convingerea că sunt justificate.

Față de cele menționate mai sus,

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de partea civilă S.M. și de inculpatul B.I.

În baza art. 385

17

alin.

(4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28

octombrie 2003 la 27 august 2004.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga pe recurenta parte civilă să plătească statului suma de

1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Va obliga pe recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de partea civilă S.M. și inculpatul B.I. împotriva deciziei penale

nr. 245 din 6 iulie 2004 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 octombrie 2003 la 27 august

2004.

Obligă pe recurenta parte civilă să

plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 august 2004.