Decizia nr. 8323/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 decembrie 2003, sub nr. 9405, la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, reclamanta C.F. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Arad, anularea hotărârii nr. 405 din 30 iunie 2003 și obligarea de a i se acorda drepturile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Decretul - lege nr. 118/1990.

În motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamantă, că este îndreptățită să beneficieze de pensie de urmaș după părinții săi, care au fost strămutați în mod nelegal și că, prin actul atacat i s-a respins cererea, cu motivarea că s-a născut ulterior refugiului acestora, la data de 1 februarie 1953. Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 29, pronunțată la 20 ianuarie 2004, a respins acțiunea, cu motivarea că art. 2 alin. (2) din Decretul - lege nr. 118/1990, a statuat dreptul la pensie de urmaș, a descendenților persoanelor persecutate din motive politice, dar că reclamanta nu se află în această situație. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta, invocând nelegalitatea acesteia, reiterând în motivarea recursului, aceleași susțineri făcute cu ocazia judecării în fond.

Recursul este fondat. Din examinarea celor relatate prin acțiune, nu se poate reține exact temeiul juridic al drepturilor solicitate de reclamantă, Legea nr. 118/1990 sau Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată. Instanța a avut în vedere această ultimă situație și potrivit Legii nr. 189/2000, a pronunțat o hotărâre de respingere, reținând că reclamanta este născută după data limită stabilită de lege - 6 martie 1945. Susținerea instanței, că aceste drepturi se cer, și nu cele prevăzute de Legea nr. 118/1990, nu poate fi primită, fără o precizare expresă a acțiunii, din partea reclamantei. În condițiile date, se impune admiterea recursului și casarea sentinței, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, pentru ca reclamanta să-și precizeze temeiul juridic al drepturilor solicitate.

În situația în care reclamanta va preciza că își întemeiază acțiunea, pe Legea nr. 118/1990, urmează ca instanța să constate că nu este competentă și să dispună trimiterea cauzei, la tribunal, iar în cazul în care temeiul este Legea nr. 189/2000, să se pronunțe pe probele administrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de C.F. împotriva sentinței civile nr. 29 din 20 ianuarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2004.