ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1085/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 796 din 11 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, au fost condamnați la câte trei ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, recurentul inculpat C.E.I. și inculpatul G.D. Conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților pe durata termenului de încercare de cinci ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen., și s-a atras atenția acestora asupra dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. În baza art. 65 C. pen., li s-au interzis inculpaților drepturile, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de trei ani.

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., a fost confiscată de la inculpatul G.D. suma de 100.000 lei. Inculpații au fost obligați la câte 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat. Instanța de fond a reținut că, în ziua de 20 decembrie 2000, S.F. a cumpărat mai multe cartușe de țigări din complexul comercial R., iar la ieșire acesta a fost oprit de inculpatul G.D., plutonier în cadrul secției 20 Poliție și C.E.I., sergent major în cadrul aceleiași secții de poliție. Cei doi subofițeri i-au cerut martorului S.F. să le prezinte actele de identitate și facturi sau alte documente justificative pentru marfa pe care o avea asupra sa. Întrucât nu poseda acte justificative pentru țigările cumpărate, inculpații l-au invitat pe martor la sediul secției 20 Poliție în vederea clarificării situației.

În drum spre secție, constată prima instanță, inculpații s-au oprit împreună cu S.F. în curtea liceului Tehnometal unde G.D. i-a pretins acestuia jumătate din marfă pentru a-l lăsa să plece, în prezența inculpatului C.E.I. După mai multe rugăminți, inculpații au acceptat cinci cartușe de țigări Kent și 100.000 lei, bunuri pe care le-a primit G.D. Tribunalul a mai reținut că, ulterior, inculpații s-au deplasat la două magazine situate pe străzile Ceahlău și Flămânda unde G.D., însoțit de C.E.I. a vândut țigările cu suma de 150.000 lei cartușul. Astfel, 4 cartușe de țigări Kent au fost vândute martorului C.I., asociat la A.F. C., în schimbul sumei de 600.000 lei, iar un cartuș, martorului P.O., asociat la A.F.

P. și O., pentru suma de 150.000 lei. Aceste țigări au fost predate de martori organelor de poliție și au fost restituite denunțătorului S.F. Sumele de 600.000 lei și respectiv 150.000 lei au fost găsite asupra inculpaților care au primit fiecare jumătate din banii obținuți și restituite martorilor C.I. și P.O. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 664/ A din 13 septembrie 2004, a admis apelurile declarate de P.N.A. și de inculpatul C.E.I. împotriva sentinței primei instanțe, pe care a desființat-o în parte și rejudecând cauza a înlăturat dispozițiile art. 118 lit. d) C. pen., față de inculpatul G.D. În baza art. 65 C. pen., Curtea a interzis inculpaților exercitarea funcției de care aceștia s-au folosit la comiterea infracțiunii, pe o durată de trei ani, conform art. 64 lit. c) C. pen.

Instanța de apel a redus pedeapsa aplicată inculpatului C.E.I. de la 3 ani la 2 ani închisoare prin reținerea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., a redus termenul de încercare la 4 ani, menționând celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul C.E.I., care invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000. Recurentul a susținut că nu a existat nici un fel de acord între el și inculpatul G.D. sau cu denunțătorul S.F., privind primirea, ulterioară sau pe loc, a unor foloase.

Împrejurarea că după ce au fost vândute țigările, el a primit o parte din bani nu are relevanță sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită datorită momentului în care a avut loc. Acceptarea acestei situații nu s-a datorat acordului său față de fapta săvârșită de plutonierul G.D., care era mai mare în grad, ci urmare a conjuncturii în care s-a aflat și a faptului că era recent angajat în poliție. Deoarece în speță, latura subiectivă nu se manifestă sub forma intenției directe nu se poate reține în sarcina sa infracțiunea de luare de mită, susține recurentul inculpat. Examinând recursul, Înalta Curte constată că este nefondat. Instanțele au reținut o reală situație de fapt, prezentată pe larg în considerentele hotărârilor atacate, iar încadrarea juridică este legală.

Apărarea recurentului inculpat, în sensul că nu a pretins și primit de la denunțătorul S.F. cele 5 cartușe de țigări și suma de 100.000 lei și că cel care le-a pretins a fost inculpatul G.D., corect a fost înlăturată, nefiind de natură a determina achitarea sa. C.E.I., sergent major în cadrul secției 20 Poliție și coinculpatul G.D., plutonier la aceeași secție, au controlat împreună pe denunțătorul S.F., la ieșirea din complexul comercial, recurentul fiind prezent pe tot parcursul acestei acțiuni și deși martorul nu poseda facturi pentru țigări, nu a luat măsuri de sancționare contravențională, deși avea atribuții în acest sens. Chiar dacă inițiativa de a pretinde cartușele de țigări și banii de la S.F.

a avut-o inculpatul G.D., recurentul inculpat a acceptat această situație, a vândut împreună cu acesta țigările martorilor C.I. și P.O. și au împărțit banii obținuți. Este adevărat că inculpatul C.E.I. a avut o contribuție mai redusă la săvârșirea faptei, dar aceasta s-a reflectat la stabilirea pedepsei aplicate, instanța de apel reținând corect în favoarea recurentului circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen. și a redus pedeapsa la 2 ani închisoare, iar termenul de încercare la 4 ani. În consecință, pentru considerentele expuse, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul C.E.I., va fi respins ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.E.I. împotriva deciziei penale nr. 664 din 13 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2005.