ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2781/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 6 aprilie 2005, a

fost luată în discuție, din oficiu și temeinicia măsurii arestării preventive,

luată față de inculpatul D.C. trimis în judecată, pentru săvârșirea tentativei

la infracțiunile de tâlhărie și furt calificat, prevăzute de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) și,

respectiv, art. 20 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin.

(1) lit. f) C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Prin încheierea din 6

aprilie 2005, pronunțată în dosarul nr. 379/P/AP/2005, Curtea de Apel Brașov,

în temeiul art. 300

2

C. proc. pen., a dispus menținerea măsurii

arestării preventive a inculpatului R.C.

La motivarea acestei

încheieri, s-a arătat că verificându-se legalitatea măsurii arestării

preventive, se constată că există în continuare, presupunerea că inculpatul a

săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat de Tribunalul Brașov, prin

sentința penală nr. 92/ S din 10 februarie 2005 la 2 ani închisoare și anume

tentativă la infracțiunea de furt calificat [(art. 20, raportat la art. 208

alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen.)].

S-a mai menționat și faptul

că prezumția de nevinovăție a inculpatului nu a fost înlăturată, condamnarea

acestuia fiind rezultatul analizei tuturor probelor de la dosar, ceea ce

constituie o realitate care nu poate fi ignorată, având în vedere modul concret

de săvârșire a faptei și pericolul social pe care aceasta îl prezintă.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.C. pe care însă nu l-a motivat,

dar prin apărătorul său a susținut că în cauză nu mai subzistă temeiurile

pentru care a fost luată măsura arestării preventive, astfel că se impune

revocarea acesteia și judecarea cauzei cu inculpatul în stare de libertate.

Recursul este nefondat.

Analizând actele și

lucrările de la dosar se constată că în mod justificat instanța de apel a

constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului pe

care a menținut-o, din moment ce temeiurile care au dus la luarea acesteia nu

au dispărut.

Mai mult chiar, de la luarea

acestei măsuri și până în prezent inculpatul a fost condamnat în primă

instanță, existând dovezi de vinovăție, la care se adaugă și starea de recidivă

în care acesta se află și care imprimă faptei un pericol social ridicat.

În consecință, neexistând

temeiuri care să justifice recursul declarat de inculpat, urmează a se constata

că acesta este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.I. împotriva încheierii din 6

aprilie 2005 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 379/P/Ap/2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 aprilie 2005.