ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2781/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 6 aprilie 2005, a fost luată în discuție, din oficiu și temeinicia măsurii arestării preventive, luată față de inculpatul D.C. trimis în judecată, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunile de tâlhărie și furt calificat, prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și, respectiv, art. 20 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. f) C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Prin încheierea din 6 aprilie 2005, pronunțată în dosarul nr. 379/P/AP/2005, Curtea de Apel Brașov, în temeiul art. 300 2 C. proc. pen., a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului R.C.

La motivarea acestei încheieri, s-a arătat că verificându-se legalitatea măsurii arestării preventive, se constată că există în continuare, presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat de Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 92/ S din 10 februarie 2005 la 2 ani închisoare și anume tentativă la infracțiunea de furt calificat [(art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.)]. S-a mai menționat și faptul că prezumția de nevinovăție a inculpatului nu a fost înlăturată, condamnarea acestuia fiind rezultatul analizei tuturor probelor de la dosar, ceea ce constituie o realitate care nu poate fi ignorată, având în vedere modul concret de săvârșire a faptei și pericolul social pe care aceasta îl prezintă.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.C. pe care însă nu l-a motivat, dar prin apărătorul său a susținut că în cauză nu mai subzistă temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive, astfel că se impune revocarea acesteia și judecarea cauzei cu inculpatul în stare de libertate. Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că în mod justificat instanța de apel a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului pe care a menținut-o, din moment ce temeiurile care au dus la luarea acesteia nu au dispărut. Mai mult chiar, de la luarea acestei măsuri și până în prezent inculpatul a fost condamnat în primă instanță, existând dovezi de vinovăție, la care se adaugă și starea de recidivă în care acesta se află și care imprimă faptei un pericol social ridicat.

În consecință, neexistând temeiuri care să justifice recursul declarat de inculpat, urmează a se constata că acesta este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.I. împotriva încheierii din 6 aprilie 2005 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 379/P/Ap/2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 aprilie 2005.