ÎCCJ, Decizia nr. 39/2005

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 167 din 25 iunie

2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus scoaterea

cauzei de pe rol, având ca obiect plângerea formulată de petenta S.A. Inotești împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 655/171/2004 și a trimis

dosarul, acestui parchet, pentru efectuarea cercetărilor și dispunerea unei

soluții, în conformitate cu legea procesual penală.

S-a reținut că plângerea împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, cu referire la plângerea penală

formulată de petentă, privind săvârșirea unor infracțiuni de către persoanele

precizate de aceasta, cu ocazia lichidării unor cooperative agricole de

producție, trebuia soluționată în condițiile art. 275-278 C. proc. pen.

Împotriva hotărârii primei instanțe,

petenta a declarat recurs, fără a formula critici susceptibile a fi încadrate

în vreunul din cazurile de casare reglementate în art. 385

9

C. proc.

pen.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Instanța competentă a judeca fondul

cauzei, poate fi sesizată conform art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.,

cu plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată, confirmată în

condițiile art. 278 din același cod.

În cauză, petentul a formulat

plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, fără ca

temeinicia și legalitatea rezoluției atacate să fi fost examinată, în cadrul

Ministerului Public, în condițiile art. 278 C. proc. pen.

Drept urmare, excede competenței

instanței de judecată, examinarea temeiniciei rezoluției atacate, plângerea cu

care a fost sesizată, neavând aptitudinea provocării controlului judiciar a

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

Cum, însă, această plângere privește

controlul actului procesual vizat, în condițiile art. 278 C. proc. pen., ce

trebuie exercitat în cadrul Ministerului Public, în mod judicios prima instanță

a scos cauza de pe rol și a trimis-o organului competent.

Pe de altă parte, soluționarea în

fond a cererii greșit îndreptate nu ar fi putut avea loc, decât cu nesocotirea

caracterului imperativ al normelor atributive de competență, cu referire în

acest caz la calea procesuală aleasă și actele procesuale supuse controlului

judecătoresc, ce ar fi dus la pronunțarea unei hotărâri afectate de nulitate.

În fine, pronunțarea unei soluții de

respingere a plângerii, ca inadmisibilă, deși legală, ar fi lipsit petenta, de

o cale de atac, atât timp, cât aceasta se afla încă înlăuntrul termenului de

declanșare a procedurii prevăzute de art. 278 C. proc. pen.

Ca atare, hotărârea atacată nu este

supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

C.

proc. pen.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea

va respinge recursul, ca nefondat.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2)

din același cod, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petenta S.A. Inotești împotriva încheierii nr. 167 din 25 iunie

2004, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în

dosarul nr. 2827/2004.

Obligă petenta să plătească statului,

1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 februarie 2005.