ÎCCJ, Decizia nr. 39/2005

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea nr. 167 din 25 iunie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus scoaterea cauzei de pe rol, având ca obiect plângerea formulată de petenta S.A. Inotești împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 655/171/2004 și a trimis dosarul, acestui parchet, pentru efectuarea cercetărilor și dispunerea unei soluții, în conformitate cu legea procesual penală. S-a reținut că plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, cu referire la plângerea penală formulată de petentă, privind săvârșirea unor infracțiuni de către persoanele precizate de aceasta, cu ocazia lichidării unor cooperative agricole de producție, trebuia soluționată în condițiile art. 275-278 C. proc.

pen. Împotriva hotărârii primei instanțe, petenta a declarat recurs, fără a formula critici susceptibile a fi încadrate în vreunul din cazurile de casare reglementate în art. 385 9 C. proc. pen. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Instanța competentă a judeca fondul cauzei, poate fi sesizată conform art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., cu plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată, confirmată în condițiile art. 278 din același cod. În cauză, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, fără ca temeinicia și legalitatea rezoluției atacate să fi fost examinată, în cadrul Ministerului Public, în condițiile art. 278 C. proc.

pen. Drept urmare, excede competenței instanței de judecată, examinarea temeiniciei rezoluției atacate, plângerea cu care a fost sesizată, neavând aptitudinea provocării controlului judiciar a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. Cum, însă, această plângere privește controlul actului procesual vizat, în condițiile art. 278 C. proc. pen., ce trebuie exercitat în cadrul Ministerului Public, în mod judicios prima instanță a scos cauza de pe rol și a trimis-o organului competent. Pe de altă parte, soluționarea în fond a cererii greșit îndreptate nu ar fi putut avea loc, decât cu nesocotirea caracterului imperativ al normelor atributive de competență, cu referire în acest caz la calea procesuală aleasă și actele procesuale supuse controlului judecătoresc, ce ar fi dus la pronunțarea unei hotărâri afectate de nulitate.

În fine, pronunțarea unei soluții de respingere a plângerii, ca inadmisibilă, deși legală, ar fi lipsit petenta, de o cale de atac, atât timp, cât aceasta se afla încă înlăuntrul termenului de declanșare a procedurii prevăzute de art. 278 C. proc. pen. Ca atare, hotărârea atacată nu este supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta S.A. Inotești împotriva încheierii nr. 167 din 25 iunie 2004, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 2827/2004. Obligă petenta să plătească statului, 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2005.