ÎCCJ, Decizia nr. 186/2005

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin adresa nr. 1160/C/1323

din 19 aprilie 2004, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

a comunicat petentei menționate, că memoriul său a fost înaintat Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în vederea verificării aspectelor sesizate.

Împotriva acestei

comunicări, petenta a formulat plângere la secția penală a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Prin sentința nr. 207 din 24

februarie 2005, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins

plângerea, ca inadmisibilă, reținând că aceasta nu privește unul din actele

procesuale prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen.

Împotriva hotărârii primei

instanțe, petenta societatea A. Inotești a declarat recurs, fără a invoca nici

unul din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen. și fără

a formula critici susceptibile a fi încadrate în vreunul dintre acestea.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din economia dispozițiilor

art. 228 C. proc. pen., cu referire la art. 200 din același cod, rezultă finalitatea

actelor premergătoare constând în obținerea datelor necesare începerii

urmăririi penale. Aceste date privesc existența faptei, împrejurarea că fapta a

fost săvârșită de către învinuit și că acesta răspunde penal.

Prin același text,

legiuitorul a avut în vedere și situația în care actele premergătoare efectuate

relevă inutilitatea începerii urmăririi penale.

Convingerea formată în

temeiul actelor premergătoare obligă procurorul, după caz, la o soluție

procesuală de începere a urmăririi penale sau de neîncepere a acesteia.

În concluzie, rezoluția sau

ordonanța, după caz, de începere sau de neîncepere a urmăririi penale, conform

art. 228 C. proc. pen., are un caracter procesual riguros de act de dispoziție

al organului de urmărire penală, sesizat în unul din modurile prevăzute de

legea procesual-penală, dat în condiții determinate.

În cauză, organul de

urmărire penală a fost sesizat în unul din modurile prevăzute de art. 221 C.

proc. pen., însă nu a dat o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, ci a

trimis plângerea, organului de urmărire penală competent, în vederea

verificării aspectelor sesizate de petenta societatea A. Inotești, împrejurare

comunicată acesteia.

Or, din economia

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., rezultă cu evidență că este supusă

controlului judecătoresc, în condițiile acestui text, exclusiv dispoziția de

neîncepere a urmării penale, confirmată ca urmare a respingerii plângerii

formulate corespunzător posibilității legale reglementate în favoarea părții

vătămate, prin art. 275-278 din același cod.

Este exclusă orice altă

interpretare a textului legal menționat, în raport cu împrejurarea că normele

legale privind desfășurarea procesului penal, astfel cum acestea sunt prevăzute

de legea procesual-penală, sunt de ordine publică, așa încât încălcarea lor ar

duce la nulitatea oricărui act procesual sau hotărâre judecătorească care le-ar

nesocoti.

Or, în cauză, petenta a

sesizat secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu plângerea

formulată împotriva unui act neprevăzut de art. 278

1

C. proc. pen.

Așa fiind, în mod corect

instanța sesizată a respins plângerea, ca inadmisibilă, hotărârea atacată

nefiind supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta societatea

A. Inotești.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2)

din același cod, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petenta societatea A. Inotești împotriva sentinței nr. 207

din 24 februarie 2005, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, în dosarul nr. 390/2005.

Obligă recurenta

menționată, la 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 iulie 2005.