ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2788/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 3 aprilie 2003, reclamanta B.P.R. – C.C., în faliment a chemat în judecată pârâții T.A., A.E., N.C.V., M.A. și R.Ș., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să dispună obligarea acestora la plata în solidar a sumei de 232.571.592 lei compusă din 20.000.000 lei credit neachitat, 8.800.000 lei dobânzi și 203.771.592 lei penalități, conform contractului, precum și la plata dobânzilor și penalităților până la achitarea în totalitate a debitului. În motivarea cererii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta T.A. contractul de împrumut din 29 februarie 2000, în baza căruia a acordat acesteia un împrumut în valoare de 20.000.000 lei, pe termen de 24 luni, cu scadență la data de 27 februarie 2002, cu o dobândă de 22% pe an și penalități de 1% pe zi întârziere, calculate la valoarea ratei neachitate.

Rambursarea creditului a fost garantată de giranții A.E., N.C.V., M.A. și R.Ș., care s-au obligat în solidar cu împrumutatul, drept garanție aducând veniturile realizate lunar. Împrumutul acordat nu a fost restituit nici de către împrumutat și nici de către giranții menționați. Prin sentința nr. 6342 din 18 noiembrie 2003, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții la plata în solidar către reclamantă a sumelor de 20.000.000 lei credit nerambursat și 8.800.000 lei dobânzi de 22% pe an, datorate în continuare de la data hotărârii și până la rambursarea sumelor menționate. Cererea de chemare în garanție formulată de pârâta T.A.

a fost anulată, ca netimbrată. În motivarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut că reclamanta a dovedit acordarea creditului și nerambursarea acestuia, așa încât acțiunea este întemeiată sub aspectul acestor capete de cerere. Cu referire la respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata penalităților, instanța de fond a avut în vedere interdicția înserării unei clauze penale în contractele de împrumut. Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel reclamanta și pârâta T.A. Reclamanta a criticat sentința ca fiind nelegală sub aspectul neadmiterii cererii de obligare a pârâților la plata de dobânzi în continuare, precum și la plata penalităților. Pârâta a susținut că acțiunea reclamantei ar fi trebuit a fi respinsă, întrucât nu s-a realizat procedura concilierii prevăzută de art. 720 1 C. proc.

civ. Ulterior, aceasta a completat motivele de apel în sensul că banca ar fi trebuit să treacă la recuperarea sumei datorate din contul fondului social depus de împrumutat. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 125/COM/2004 din 2 iunie 2004, a respins apelurile ca nefondate. S-a reținut, cu referire la apelul declarat de pârâtă, că notificarea acesteia în sensul achitării debitului a fost realizată de către bancă. Totodată, dispozițiile art. 22 din contractul de împrumut nu pot fi interpretate în sensul arătat de pârâtă, cu referire la utilizarea fondului social pentru plata creditului. Cu referire la apelul declarat de reclamantă s-a reținut că pretenția este nedovedită, aceasta nedepunând un calcul al penalităților, așa încât acest capăt de cerere a fost corect respins.

Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta, prin lichidator, a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. S-a susținut că în mod greșit nu au fost acordate dobânzi în continuare, până la achitarea debitului, de către prima instanță, motiv de apel asupra căruia instanța de control judiciar nu s-a pronunțat. În fine, în mod greșit nu au fost acordate penalitățile, calculate până la data sesizării instanței, precum și în continuare, instanța de apel nepronunțându-se asupra apărării privitoare la clauza penală. În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârilor pronunțate în cauză, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Instanța de control judiciar s-a pronunțat asupra apărărilor privitoare la clauza penală, implicit, în sensul vizat de reclamant de recunoaștere a validității acesteia, atunci când a respins apelul, sub aspectul acestor critici, reținând că pârâta nu și-a dovedit pretenția dedusă judecății, prin depunerea unui calcul. Prin urmare, recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestor critici. Cu referire la neacordarea dobânzilor, în continuare, reclamanta are deschisă calea unei acțiuni separate, așa încât acest aspect nu poate fi reținut ca un caz de nelegalitate a hotărârii atacate, care să justifice admiterea căii de atac exercitate.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.P.R., prin lichidator judiciar SC R.R.A.L. SRL București, împotriva deciziei nr. 249 din 2 iunie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 mai 2005.