ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2788/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 3 aprilie 2003,

reclamanta B.P.R. – C.C., în faliment a chemat în judecată pârâții T.A., A.E.,

N.C.V., M.A. și R.Ș., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză,

instanța de judecată să dispună obligarea acestora la plata în solidar a sumei

de 232.571.592 lei compusă din 20.000.000 lei credit neachitat, 8.800.000 lei

dobânzi și 203.771.592 lei penalități, conform contractului, precum și la plata

dobânzilor și penalităților până la achitarea în totalitate a debitului.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta T.A. contractul de împrumut din 29

februarie 2000, în baza căruia a acordat acesteia un împrumut în valoare de

20.000.000 lei, pe termen de 24 luni, cu scadență la data de 27 februarie 2002,

cu o dobândă de 22% pe an și penalități de 1% pe zi întârziere, calculate la

valoarea ratei neachitate.

Rambursarea creditului a

fost garantată de giranții A.E., N.C.V., M.A. și R.Ș., care s-au obligat în

solidar cu împrumutatul, drept garanție aducând veniturile realizate lunar.

Împrumutul acordat nu a fost

restituit nici de către împrumutat și nici de către giranții menționați.

Prin sentința nr. 6342 din

18 noiembrie 2003, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții la plata în

solidar către reclamantă a sumelor de 20.000.000 lei credit nerambursat și

8.800.000 lei dobânzi de 22% pe an, datorate în continuare de la data hotărârii

și până la rambursarea sumelor menționate.

Cererea de chemare în

garanție formulată de pârâta T.A. a fost anulată, ca netimbrată.

În motivarea acestei

hotărâri instanța de fond a reținut că reclamanta a dovedit acordarea

creditului și nerambursarea acestuia, așa încât acțiunea este întemeiată sub

aspectul acestor capete de cerere.

Cu referire la respingerea

capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata penalităților,

instanța de fond a avut în vedere interdicția înserării unei clauze penale în

contractele de împrumut.

Împotriva hotărârii primei

instanțe au declarat apel reclamanta și pârâta T.A.

Reclamanta a criticat

sentința ca fiind nelegală sub aspectul neadmiterii cererii de obligare a

pârâților la plata de dobânzi în continuare, precum și la plata penalităților.

Pârâta a susținut că

acțiunea reclamantei ar fi trebuit a fi respinsă, întrucât nu s-a realizat

procedura concilierii prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ. Ulterior,

aceasta a completat motivele de apel în sensul că banca ar fi trebuit să treacă

la recuperarea sumei datorate din contul fondului social depus de împrumutat.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 125/COM/2004 din 2 iunie 2004, a respins apelurile

ca nefondate.

S-a reținut, cu referire la

apelul declarat de pârâtă, că notificarea acesteia în sensul achitării

debitului a fost realizată de către bancă. Totodată, dispozițiile art. 22 din

contractul de împrumut nu pot fi interpretate în sensul arătat de pârâtă, cu

referire la utilizarea fondului social pentru plata creditului.

Cu referire la apelul

declarat de reclamantă s-a reținut că pretenția este nedovedită, aceasta

nedepunând un calcul al penalităților, așa încât acest capăt de cerere a fost

corect respins.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri reclamanta, prin lichidator, a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct.

9 și 10 C. proc. civ.

S-a susținut că în mod

greșit nu au fost acordate dobânzi în continuare, până la achitarea debitului,

de către prima instanță, motiv de apel asupra căruia instanța de control

judiciar nu s-a pronunțat.

În fine, în mod greșit nu au

fost acordate penalitățile, calculate până la data sesizării instanței, precum

și în continuare, instanța de apel nepronunțându-se asupra apărării privitoare

la clauza penală.

În concluzie, reclamanta a

solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârilor pronunțate în cauză,

în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Instanța de control judiciar

s-a pronunțat asupra apărărilor privitoare la clauza penală, implicit, în

sensul vizat de reclamant de recunoaștere a validității acesteia, atunci când a

respins apelul, sub aspectul acestor critici, reținând că pârâta nu și-a

dovedit pretenția dedusă judecății, prin depunerea unui calcul.

Prin urmare, recursul se

constată a fi nefondat sub aspectul acestor critici.

Cu referire la neacordarea

dobânzilor, în continuare, reclamanta are deschisă calea unei acțiuni separate,

așa încât acest aspect nu poate fi reținut ca un caz de nelegalitate a

hotărârii atacate, care să justifice admiterea căii de atac exercitate.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta B.P.R., prin lichidator judiciar SC R.R.A.L.

SRL București, împotriva deciziei nr. 249 din 2 iunie 2004 a Curții de Apel

Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 12 mai 2005.