ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1337/2005

Asupra conflictului de competență de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1828 din 2 septembrie 2004, Judecătoria Pitești a declinat competența de soluționare a cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul Ț.G. în favoarea Judecătoriei Pitești. S-a reținut că petiționarul, deținut în Penitenciarul Giurgiu la data formulării acțiunii (25 august 2004), se afla încarcerat într-un loc de deținere situat în raza teritorială de competență a Judecătoriei Giurgiu, în executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 1864/2003 a Judecătoriei Buftea. Judecătoria Giurgiu a luat act că, de la data de 11 septembrie 2004, condamnatul a fost transferat în Penitenciarul Colibași, astfel că a apreciat că soluționarea cererii de întrerupere a executării pedepsei revine Judecătoriei Pitești căreia, prin sentința penală nr. 2352 din 18 octombrie 2004, i-a declinat cauza.

Judecătoria Pitești, constatând existența unui conflict negativ de competență, prin sentința penală nr. 2634 din 30 noiembrie 2004 a trimis cauza în vederea soluționării acestuia Tribunalului Argeș. Tribunalul Argeș a constatat în mod legal că, în conformitate cu dispozițiile art. 43 C. proc. pen., competența de soluționare a conflictului negativ ivit revine instanței ierarhic superioare comune, Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, prin încheierea din 11 ianuarie 2005 a trimis cauza regulatorului de competență. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că soluționarea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul Ț.G. este de competența Judecătoriei Giurgiu.

Potrivit dispozițiilor art. 456 C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanța de executare sau instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere. La data formulării cererii sale, 25 august 2004, condamnatul Ț.G. se afla încarcerat în Penitenciarul Giurgiu. În conformitate cu dispozițiile legale invocate, Judecătoria Giurgiu, investită cu soluționarea cauzei prin declinarea acesteia de la Judecătoria Pitești (instanță care nu întrunea nici una din cerințele legii pentru a putea rezolva pricina) era competentă din punct de vedere material și teritorial să procedeze la judecarea dosarului.

Împrejurarea că ulterior formulării cererii, condamnatul a fost transferat în alt loc de deținere nu influențează asupra rațiunii textului de lege pentru că, în caz contrar, dosarul ar putea suferi declinări succesive la instanțe de judecată devenite ad-hoc competente, din motive exclusiv administrativ-organizatorice, și ar conduce la tergiversarea nejustificată a soluționării cauzei, așa cum s-a și întâmplat, de altfel, în prezenta situație. Așa fiind, Curtea stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu. Văzând dispozițiile art. 43 C. proc. pen. și art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu. Trimite dosarul la Judecătoria Giurgiu. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2005.