ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1337/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1337/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra conflictului de
competență de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1828
din 2 septembrie 2004, Judecătoria Pitești a declinat competența de soluționare
a cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul Ț.G. în
favoarea Judecătoriei Pitești.
S-a reținut că petiționarul,
deținut în Penitenciarul Giurgiu la data formulării acțiunii (25 august 2004),
se afla încarcerat într-un loc de deținere situat în raza teritorială de
competență a Judecătoriei Giurgiu, în executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni
închisoare dispusă prin sentința penală nr. 1864/2003 a Judecătoriei Buftea.
Judecătoria Giurgiu a luat
act că, de la data de 11 septembrie 2004, condamnatul a fost transferat în
Penitenciarul Colibași, astfel că a apreciat că soluționarea cererii de
întrerupere a executării pedepsei revine Judecătoriei Pitești căreia, prin
sentința penală nr. 2352 din 18 octombrie 2004, i-a declinat cauza.
Judecătoria Pitești,
constatând existența unui conflict negativ de competență, prin sentința penală nr.
2634 din 30 noiembrie 2004 a trimis cauza în vederea soluționării acestuia
Tribunalului Argeș.
Tribunalul Argeș a constatat
în mod legal că, în conformitate cu dispozițiile art. 43 C. proc. pen.,
competența de soluționare a conflictului negativ ivit revine instanței ierarhic
superioare comune, Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, prin
încheierea din 11 ianuarie 2005 a trimis cauza regulatorului de competență.
Înalta Curte de Casație și
Justiție constată că soluționarea cererii de întrerupere a executării pedepsei
formulată de condamnatul Ț.G. este de competența Judecătoriei Giurgiu.
Potrivit dispozițiilor art. 456
C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării
pedepsei este instanța de executare sau instanța în a cărei circumscripție se
află locul de deținere.
La data formulării cererii
sale, 25 august 2004, condamnatul Ț.G. se afla încarcerat în Penitenciarul
Giurgiu.
În conformitate cu
dispozițiile legale invocate, Judecătoria Giurgiu, investită cu soluționarea
cauzei prin declinarea acesteia de la Judecătoria Pitești (instanță care nu
întrunea nici una din cerințele legii pentru a putea rezolva pricina) era
competentă din punct de vedere material și teritorial să procedeze la judecarea
dosarului.
Împrejurarea că ulterior
formulării cererii, condamnatul a fost transferat în alt loc de deținere nu
influențează asupra rațiunii textului de lege pentru că, în caz contrar,
dosarul ar putea suferi declinări succesive la instanțe de judecată devenite
ad-hoc competente, din motive exclusiv administrativ-organizatorice, și ar
conduce la tergiversarea nejustificată a soluționării cauzei, așa cum s-a și
întâmplat, de altfel, în prezenta situație.
Așa fiind, Curtea stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.
Văzând dispozițiile art. 43 C.
proc. pen. și art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.
Trimite dosarul la
Judecătoria Giurgiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,
azi 23 februarie 2005.