ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 939/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 24 februarie 2003, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 7291 din 6

februarie 2003, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de refugiat, cu

acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut că părinții săi au fost refugiați din localitatea Vadu

Crișului, județul Bihor, în localitatea Sighișoara, în perioada 1940 - 1945,

întrucât au suferit persecuții etnice.

Prin sentința civilă nr. 315

din 1 aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea reclamantului,

întrucât nu a făcut dovada persecuției din motive etnice, din probele

administrate în cauză rezultând că familia reclamantului s-a mutat la data de 1

ianuarie 1940, în localitatea Sighișoara, anterior perioadei de început de

refugiu - 6 septembrie 1940, prevăzută de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe,

reclamantul B.I. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie.

Prin decizia nr. 3241 din 16

octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ,

a admis recursul și a casat sentința, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare,

aceleiași instanțe, reținând că reclamantul a susținut că în carnetul de muncă

al mamei sale s-a strecurat o greșeală materială, în sensul că aceasta apare

angajată la Sighișoara, începând cu data de 1 ianuarie 1940, în loc de 1

octombrie 1940. Pentru a se suplimenta probațiunea și a se stabili cu

certitudine data la care familia reclamantului și-a schimbat domiciliul și dacă

schimbarea acestuia a fost determinată de persecuții etnice, cauza a fost

trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

În rejudecare, prin sentința

nr. 1562 din 17 decembrie 2003, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea

reclamantului B.I. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj, reținând în

esență că reclamantul a declarat că nu mai are alte probe de administrat și că

nu poate face dovada faptului că în carnetul de muncă al mamei sale s-a

strecurat o eroare și nici nu poate prezenta alte declarații de martori care

cunosc foarte bine perioada de refugiu a părinților săi.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, B.I., depunând ca probe în susținerea recursului, declarațiile

autentificate a doi martori.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002, se acordă

drepturile persoanelor persecutate din motive etnice, de către regimurile

instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Pentru ca

o persoană să poată beneficia de statutul de refugiat sau strămutat prevăzut în

actele normative menționate anterior, trebuie să facă dovada prin orice mijloc

de probă, schimbarea domiciliului, ca urmare a persecuțiilor etnice pe care

le-a suferit.

Recurentul nu a făcut dovada

faptului că familia sa s-a refugiat după data de 6 septembrie 1940, când

teritoriile din Ardealul de Nord, în urma Dictatului de la Viena, au fost cedate Ungariei hortyste.

Chiar dacă în declarațiile

autentificate ale martorilor C.M. și S.S., se precizează de către aceștia, că

reclamantul B.I. s-a refugiat împreună cu familia, la data de 1 octombrie 1940,

din comuna Vadu Crișului, județul Bihor, la Sighișoara și s-au întors din refugiu, la data de 28 februarie 1945, Curtea constată că

acestea sunt în totală contradicție cu copia carnetului de muncă al mamei

recurentului din care rezultă cu certitudine că a fost angajată la Secția L Sighișoara, în perioada 1 ianuarie 1944 - 1 noiembrie 1966.

Pe cale de consecință,

instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt și a interpretat în mod

judicios prevederile legii, Curtea urmând ca în baza dispozițiilor art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.I. împotriva sentinței civile nr. 1562 din 17 decembrie 2003 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2005.