ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1473/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Pitești, secția

civilă, se află înregistrată sub nr. 3366/2003 contestația în anulare formulată

de M.A. în contradictoriu cu M.I., Ț.I., P.M. și Consiliul General al Municipiului

București, împotriva deciziei civile nr. 76 din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel

Pitești.

S-a susținut că are domiciliul în

străinătate și pe parcursul procesului a fost citat la o adresă din România,

astfel încât se impune anularea deciziei nr. 76/2004. S-a solicitat totodată

suspendarea executării deciziei irevocabile atacate.

Prin încheierea din camera de consiliu

pronunțată la 4 octombrie 2004 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a admis

cererea de suspendare a executării deciziei civile nr. 76/2004 până la

soluționarea contestației în anulare.

S-a reținut în motivarea soluției că au

fost respectate cerințele art. 319

1

C. proc. civ., cu referire la

art. 300 alin. (3) și art. 403 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs P.M., intimat în dosarul nr. 3366/2003 al Curții de Apel Pitești. Prin

ample motive depuse, recurentul susține în esență că nu erau îndeplinite în

cauză cerințele legale pentru suspendarea executării deciziei irevocabile a

Curții de Apel Pitești, cu atât mai mult cu cât este evidentă formularea cu

rea-credință de către M.A. a contestației în anulare, în condițiile în care

avea mandatar în cauză și a formulat concluzii scrise cu ocazia judecării

recursului soluționat prin decizia nr. 76/2004.

La termenul din 24 februarie 2005 Înalta

Curte a pus în discuție din oficiu excepția inadmisibilității recursului de

față.

Procedând conform art. 137 alin. (1) C.

proc. civ. instanța constată că excepția invocată este întemeiată urmând în

consecință a fi respins ca inadmisibil recursul în considerarea următoarelor argumente.

Potrivit art. 319

1

C. proc.

civ., instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub

condiția dării unei cauțiuni.

Scopul pentru care legea stabilește

obligativitatea plății unei cauțiuni este tocmai asigurarea acoperirii

eventualului prejudiciu suferit de intimatul din contestația în anulare.

Iar conform art. 320 alin. (3) C. proc.

civ., hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și

hotărârea atacată.

Cum hotărârea atacată este una

irevocabilă, nesupusă vreunei căi de atac la Înalta Curte de Casație și

Justiție, rezultă că nici hotărârea dată în contestația în anulare nu mai este

susceptibilă de a fi atacată și cu atât mai puțin o încheiere intermediară, cum

este cea prin care se încuviințează sau se respinge cererea de suspendare.

Legea procesual civilă este formală când

prevede cauzele ce sunt supuse recursului, acestea fiind enumerate în art. 299 alin.

(1) C. proc. civ. hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel, precum

și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

De aceea, prezentul recurs nu poate fi

primit, el nefiind prevăzut de lege.

Accesul liber la justiție, garantat de

Constituție, presupune executarea căilor de atac prevăzute de lege, în speță de

Codul de procedură civilă, cu respectarea principiului legalității căilor de

atac.

În privința măsurii suspendării

executării deciziei atacate printr-o cale extraordinară de atac de retractare,

cum este cazul în speță, poate primi aplicare art. 300 alin. (5) C. proc. civ.,

instanța care a dispus-o putând reveni asupra ei, dacă i se aduc argumente

temeinice. Asemenea argumente, cum sunt cele formulate de recurent, nu pot fi

folosite într-o cale de atac neprevăzută de lege și ca atare, inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de intimatul P.M.

împotriva încheierii din 4 octombrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția

civilă, pronunțată în dosarul în dosarul nr. 3366/2003, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie

2005.