ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7244/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 20 iunie 2002, SC C.M. SRL

Râmnicu Vâlcea a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice

și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea, să se dispună

anularea deciziei nr. 342 din 31 mai 2002, emisă de primul pârât și pe cale de

consecință, a procesului-verbal nr. 547 din 5 aprilie 2002, încheiat de

inspectori ai pârâtei secunde.

De asemenea, a cerut exonerarea sa

de obligația de plată la bugetul statului, a sumei totale de 5.023.503.274 lei,

reprezentând diferența de T.V.A. și majorări de întârziere aferente lucrărilor

de construcții de locuințe executate în beneficiul unor persoane fizice, pe

raza municipiului Râmnicu Vâlcea.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că sumele de bani stabilite prin actul de control financiar, nu sunt

legal datorate, deoarece locuințele au fost realizate pentru persoanele fizice,

ca beneficiari finali, prevăzuți în tabelul nominal anexat și selectați conform

prevederilor O.G. nr. 19/1994, care în cea mai mare parte au și intrat în

proprietatea lor.

Că, deci, este vorba de locuințe ce

nu au fost destinate investitorului, adică Primăriei municipiului Râmnicu

Vâlcea, ci acelor persoane fizice și care beneficiază de cota 0 a T.V.A.,

potrivit art. 17 pct. B lit. n) din O.U.G. nr. 17/2000 și a dispozițiilor

cuprinse în Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1026/2000.

A precizat că în cazul casei de

vacanță contractată pentru beneficiarul Z.S., la valoarea de 94.443.664 lei, au

fost respectate condițiile prevăzute de art. 2 lit. h) din Legea nr. 114/1996,

astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 145/1999.

La data de 12 noiembrie 2002,

societatea comercială reclamantă a formulat o cerere de chemare în garanție, a

Primăriei municipiului Râmnicu Vâlcea, Consiliului Județean Vâlcea,

Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, SC C. IV SA

Râmnicu Vâlcea, SC T. SA București, filiala Govora, SC C. SRL și SC M. SRL

Râmnicu Vâlcea, pentru ca hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să le fie

opozabilă și eventual, aceste părți să susțină cu probe concludente, apărările

din acțiunea principală.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 59/F/C din

31 martie 2003, a admis în parte, acțiunea și a anulat actele administrative

supuse controlului jurisdicțional, pentru sumele de 2.771.493.272 lei,

reprezentând T.V.A. și majorările de întârziere aferente, în valoare de

2.232.624.400 lei.

A menținut acele acte, pentru sumele

de 18.134.296 lei și respectiv, de 1.251.266 lei și a respins ca inadmisibilă,

cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă.

În esență, instanța a reținut că,

fiind vorba despre lucrări de construcții executate de reclamantă, la

apartamentele atribuite în proprietatea unor persoane fizice, din blocurile

deja existente, în conformitate cu autorizațiile emise în baza Legii nr. 50/1991,

aplicarea cotei 0 T.V.A. era justificată.

În același sens au fost invocate

concluziile ce rezultă din adresa nr. 3168 din 27 iulie 2000 a Ministerului Lucrărilor

Publice și Amenajării Teritoriului - Direcția Generală Lucrări Publice,

adresele nr. 353681 din 23 august 2000 și nr. 615700 din 10 decembrie 2002,

emise de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția de Impozite Indirecte și,

respectiv, Direcția Generală Juridică.

Totodată, au fost avute în vedere

constatările expertului contabil P.I., potrivit cărora, reclamanta nu datorează

la bugetul statului, T.V.A. pentru lucrările efectuate la construcțiile noi.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea, în

nume propriu, precum și în numele pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.

Recurenta a susținut că în mod

eronat prima instanță a admis acțiunea, întrucât reclamanta a facturat

lucrările de construcții la blocurile de locuințe noi, către Primăria municipiului

Râmnicu Vâlcea, care conform contractului încheiat, este beneficiarul lor, iar

această împrejurare face inaplicabile dispozițiile art. 1 pct. 3 lit. a) din

Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1026/2000.

Pe de altă parte, la emiterea

deciziei nr. 342/2002 s-a avut în vedere și adresa nr. 261926 din 16 mai 2002 a

Direcției de Politică și Legislație Fiscală, care precizează că primăriile nu

beneficiază de cota 0 T.V.A., pentru construcția de locuințe destinate vânzării

către tineri, în baza O.G. nr. 19/1994. Ele își pot exercita, însă, dreptul de

deducere, conform art. 18 - 21 din O.U.G. nr. 17/2000.

În sfârșit, referitor la adresa nr. 353681/2000,

s-a opinat că nu prezintă relevanță, întrucât ea se referă la aplicarea

generală a cotei 0 T.V.A. pentru lucrările care îndeplinesc condițiile

prevăzute de art. 17 lit. b) din aceeași ordonanță guvernamentală.

Recursul este nefondat.

Locuințele noi executate de

reclamantă, în blocurile S.10 - S.11, zona nord a municipiului Râmnicu Vâlcea,

sunt destinate unor persoane fizice, respectiv tineri căsătoriți, menționați în

tabelul nominal anexat la dosar.

Aceștia au beneficiat indiscutabil,

de facilitățile instituite prin O.G. nr. 19/1994, privind stimularea

investițiilor pentru realizarea unor lucrări și construcții de locuințe.

Rolul Primăriei municipiului Râmnicu

Vâlcea, în derularea întregului proces investițional, este cel definit prin

ordonanța guvernamentală mai sus menționată, adică acela de autoritate a

administrației publice locale, responsabilă pentru edificarea construcțiilor de

locuințe, de ordonator terțiar de credite aprobate de stat în acest scop, și nu

de beneficiar al unor locuințe, pentru realizarea cărora nu participă cu

fonduri proprii.

În raportul juridic stabilit cu

antreprenorul general, primăria a avut calitatea de investitor, iar potrivit art.

17 pct. B lit. n) din O.U.G. nr. 17/2000 și a celor conținute în art. 1 alin. (2)

și (3) din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1026/2000, pentru astfel

de lucrări de construcție nu se facturează T.V.A.

În același sens s-au exprimat

Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, prin adresa nr. 3168

din 27 iulie 2000; Ministerul Finanțelor Publice, prin adresele nr. 353681 din

23 august 2000 și respectiv, nr. 615700 din 10 decembrie 2002.

S-a precizat în acest ultim înscris,

că în sensul O.U.G. nr. 17/2000 și a ordinului ministerial mai sus indicat,

cota 0 T.V.A. se aplică construcției de locuințe efectuate de persoane juridice

autorizate, fără diferențieri privind modul în care, persoanele fizice

beneficiare construiesc (individual sau prin proceduri de constituire inițiate

de stat, conform O.G. nr. 19/1994, Legii nr. 114/1996 și Legii nr. 152/1998),

construcțiile fiind autorizate în baza prevederilor din Legea nr. 50/1991.

La rândul său, expertul contabil P.I.

a concluzionat că facturarea de către reclamantă, a locuințelor în discuție, cu

cota 0 T.V.A., este legală și agentul economic nu datorează la bugetul

statului, sumele de bani calculate cu acest titlu.

Prin completarea la raportul de

expertiză, în care a răspuns la obiecțiunile formulate de pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea, expertul a arătat că își

menține opinia exprimată inițial. A precizat, totodată, că primăria nu a

construit locuințe destinate vânzării, din fonduri proprii sau de la bugetul

local, ci a construit locuințe, la solicitarea persoanelor fizice care au

beneficiat de credite cu dobândă.

Este, deci, evident că, dacă

respectând legea atunci în vigoare, constructorul noilor locuințe destinate

tinerilor căsătoriți nu a încasat T.V.A., nu se justifică câtuși de puțin,

pretenția organelor financiare implicate în litigiu, la plata unor sume de bani

cu titlu de diferență de T.V.A. și majorări de întârziere aferente.

Având în vedere considerentele

expuse și apreciind că soluția primei instanțe, de admitere parțială a

acțiunii, cu consecința exonerării reclamantei, de obligația de virare la

bugetul statului, a sumei de 2.771.493.272 lei și respectiv, de 2.232.624.000

lei, se vădește legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea, în nume propriu și

în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 59/F-C

din 31 martie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2004.