ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7244/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 20 iunie 2002, SC C.M. SRL Râmnicu Vâlcea a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea, să se dispună anularea deciziei nr. 342 din 31 mai 2002, emisă de primul pârât și pe cale de consecință, a procesului-verbal nr. 547 din 5 aprilie 2002, încheiat de inspectori ai pârâtei secunde. De asemenea, a cerut exonerarea sa de obligația de plată la bugetul statului, a sumei totale de 5.023.503.274 lei, reprezentând diferența de T.V.A. și majorări de întârziere aferente lucrărilor de construcții de locuințe executate în beneficiul unor persoane fizice, pe raza municipiului Râmnicu Vâlcea.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că sumele de bani stabilite prin actul de control financiar, nu sunt legal datorate, deoarece locuințele au fost realizate pentru persoanele fizice, ca beneficiari finali, prevăzuți în tabelul nominal anexat și selectați conform prevederilor O.G. nr. 19/1994, care în cea mai mare parte au și intrat în proprietatea lor. Că, deci, este vorba de locuințe ce nu au fost destinate investitorului, adică Primăriei municipiului Râmnicu Vâlcea, ci acelor persoane fizice și care beneficiază de cota 0 a T.V.A., potrivit art. 17 pct. B lit. n) din O.U.G. nr. 17/2000 și a dispozițiilor cuprinse în Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1026/2000. A precizat că în cazul casei de vacanță contractată pentru beneficiarul Z.S., la valoarea de 94.443.664 lei, au fost respectate condițiile prevăzute de art. 2 lit. h) din Legea nr. 114/1996, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 145/1999.

La data de 12 noiembrie 2002, societatea comercială reclamantă a formulat o cerere de chemare în garanție, a Primăriei municipiului Râmnicu Vâlcea, Consiliului Județean Vâlcea, Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, SC C. IV SA Râmnicu Vâlcea, SC T. SA București, filiala Govora, SC C. SRL și SC M. SRL Râmnicu Vâlcea, pentru ca hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să le fie opozabilă și eventual, aceste părți să susțină cu probe concludente, apărările din acțiunea principală. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 59/F/C din 31 martie 2003, a admis în parte, acțiunea și a anulat actele administrative supuse controlului jurisdicțional, pentru sumele de 2.771.493.272 lei, reprezentând T.V.A.

și majorările de întârziere aferente, în valoare de 2.232.624.400 lei. A menținut acele acte, pentru sumele de 18.134.296 lei și respectiv, de 1.251.266 lei și a respins ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă. În esență, instanța a reținut că, fiind vorba despre lucrări de construcții executate de reclamantă, la apartamentele atribuite în proprietatea unor persoane fizice, din blocurile deja existente, în conformitate cu autorizațiile emise în baza Legii nr. 50/1991, aplicarea cotei 0 T.V.A. era justificată. În același sens au fost invocate concluziile ce rezultă din adresa nr. 3168 din 27 iulie 2000 a Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului - Direcția Generală Lucrări Publice, adresele nr. 353681 din 23 august 2000 și nr. 615700 din 10 decembrie 2002, emise de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția de Impozite Indirecte și, respectiv, Direcția Generală Juridică.

Totodată, au fost avute în vedere constatările expertului contabil P.I., potrivit cărora, reclamanta nu datorează la bugetul statului, T.V.A. pentru lucrările efectuate la construcțiile noi. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea, în nume propriu, precum și în numele pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. Recurenta a susținut că în mod eronat prima instanță a admis acțiunea, întrucât reclamanta a facturat lucrările de construcții la blocurile de locuințe noi, către Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea, care conform contractului încheiat, este beneficiarul lor, iar această împrejurare face inaplicabile dispozițiile art. 1 pct. 3 lit. a) din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1026/2000.

Pe de altă parte, la emiterea deciziei nr. 342/2002 s-a avut în vedere și adresa nr. 261926 din 16 mai 2002 a Direcției de Politică și Legislație Fiscală, care precizează că primăriile nu beneficiază de cota 0 T.V.A., pentru construcția de locuințe destinate vânzării către tineri, în baza O.G. nr. 19/1994. Ele își pot exercita, însă, dreptul de deducere, conform art. 18 - 21 din O.U.G. nr. 17/2000. În sfârșit, referitor la adresa nr. 353681/2000, s-a opinat că nu prezintă relevanță, întrucât ea se referă la aplicarea generală a cotei 0 T.V.A. pentru lucrările care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 17 lit. b) din aceeași ordonanță guvernamentală. Recursul este nefondat. Locuințele noi executate de reclamantă, în blocurile S.10 - S.11, zona nord a municipiului Râmnicu Vâlcea, sunt destinate unor persoane fizice, respectiv tineri căsătoriți, menționați în tabelul nominal anexat la dosar.

Aceștia au beneficiat indiscutabil, de facilitățile instituite prin O.G. nr. 19/1994, privind stimularea investițiilor pentru realizarea unor lucrări și construcții de locuințe. Rolul Primăriei municipiului Râmnicu Vâlcea, în derularea întregului proces investițional, este cel definit prin ordonanța guvernamentală mai sus menționată, adică acela de autoritate a administrației publice locale, responsabilă pentru edificarea construcțiilor de locuințe, de ordonator terțiar de credite aprobate de stat în acest scop, și nu de beneficiar al unor locuințe, pentru realizarea cărora nu participă cu fonduri proprii. În raportul juridic stabilit cu antreprenorul general, primăria a avut calitatea de investitor, iar potrivit art. 17 pct. B lit. n) din O.U.G.

nr. 17/2000 și a celor conținute în art. 1 alin. (2) și (3) din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1026/2000, pentru astfel de lucrări de construcție nu se facturează T.V.A. În același sens s-au exprimat Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, prin adresa nr. 3168 din 27 iulie 2000; Ministerul Finanțelor Publice, prin adresele nr. 353681 din 23 august 2000 și respectiv, nr. 615700 din 10 decembrie 2002. S-a precizat în acest ultim înscris, că în sensul O.U.G. nr. 17/2000 și a ordinului ministerial mai sus indicat, cota 0 T.V.A. se aplică construcției de locuințe efectuate de persoane juridice autorizate, fără diferențieri privind modul în care, persoanele fizice beneficiare construiesc (individual sau prin proceduri de constituire inițiate de stat, conform O.G.

nr. 19/1994, Legii nr. 114/1996 și Legii nr. 152/1998), construcțiile fiind autorizate în baza prevederilor din Legea nr. 50/1991. La rândul său, expertul contabil P.I. a concluzionat că facturarea de către reclamantă, a locuințelor în discuție, cu cota 0 T.V.A., este legală și agentul economic nu datorează la bugetul statului, sumele de bani calculate cu acest titlu. Prin completarea la raportul de expertiză, în care a răspuns la obiecțiunile formulate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea, expertul a arătat că își menține opinia exprimată inițial. A precizat, totodată, că primăria nu a construit locuințe destinate vânzării, din fonduri proprii sau de la bugetul local, ci a construit locuințe, la solicitarea persoanelor fizice care au beneficiat de credite cu dobândă.

Este, deci, evident că, dacă respectând legea atunci în vigoare, constructorul noilor locuințe destinate tinerilor căsătoriți nu a încasat T.V.A., nu se justifică câtuși de puțin, pretenția organelor financiare implicate în litigiu, la plata unor sume de bani cu titlu de diferență de T.V.A. și majorări de întârziere aferente. Având în vedere considerentele expuse și apreciind că soluția primei instanțe, de admitere parțială a acțiunii, cu consecința exonerării reclamantei, de obligația de virare la bugetul statului, a sumei de 2.771.493.272 lei și respectiv, de 2.232.624.000 lei, se vădește legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 59/F-C din 31 martie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2004.