ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1762/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11 din 17

octombrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus următoarele:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe

inculpatul B.H.I., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte

violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpatul F.I. la:

- 5.000.000 lei amendă penală pentru

săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180

alin. (2) C. pen., comisă în dauna părții vătămate B.H.I.

A constatat că în baza art. 1 din

Legea nr. 543/2002, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2003,

pedeapsa aplicată inculpatului F.I. este grațiată în întregime.

A atras atenția inculpatului asupra

consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 346 alin. (3) C. proc.

pen., a respins acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Județean

Alba – Alba Iulia și Spitalul municipal Blaj, reprezentate prin C.A.S. Alba –

Alba Iulia.

A obligat pe inculpatul F.I. să

plătească părții vătămate B.H.I. suma de 5.000.000 lei cheltuieli judiciare.

A obligat pe inculpatul F.I. să

plătească în favoarea statului suma de 3.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța astfel s-a reținut

că între părți au existat mai multe litigii, vizând unele terenuri de pe raza

municipiului Blaj, județul Alba.

Prin încheierea pronunțată de

Tribunalul Alba în dosarul nr. 2396/2000 a fost ordonată efectuarea unei

expertize tehnice de către expertul tehnic A.G., având ca obiective, efectuarea

unor măsurători și identificarea topografică, privind un imobil teren situat în

extravilanul municipiului Blaj, părțile din acest litigiu civil fiind partea

vătămată-inculpat F.I., în calitate de apelant și partea vătămată-inculpat

B.H.I., în calitate de intimat.

Convocarea părților de către

expertul tehnic s-a făcut telefonic, stabilindu-se prezentarea acestora în data

de 11 iunie 2002, ora 12,00, la terenurile în litigiu.

La fața locului a ajuns primul

partea vătămată-inculpatul B.H.I., la scurt timp sosind partea

vătămată-inculpat F.I., împreună cu expertul A.G.

După identificarea lotului de teren

în litigiu, expertul s-a îndepărtat la circa 200-300 metri de locul unde se

aflau părțile, pentru a-și aduce instrumentul de măsurat. În acest moment

inculpatul F.I., pe neașteptate, s-a apropiat de partea vătămată B.H.I., l-a

trântit la pământ, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și picioarele,

rupându-i ochelarii.

Întrucât inculpatul F.I. l-a văzut

pe expert revenind la locul în litigiu, a încetat violențele exercitate asupra

părții vătămate B.H.I.

După revenirea expertului,

inculpatul F.I. s-a deplasat pe lotul în litigiu pe distanța de circa 200

metri, ajutându-l efectiv pe expert la efectuarea măsurătorilor. În același

timp partea vătămată B.H.I. a rămas lângă expert, răsuflând greoi.

După terminarea măsurătorilor,

părțile și expertul au părăsit locul incidentului. La scurt timp după revenirea

în localitate, partea vătămată  s-a întâlnit cu martorii H.I. și S.S., care au

constatat că prezenta urme de lovire în zona feței, zgârieturi și ochiul

umflat, având hainele pline de noroi. Tot partea vătămată le-a relatat

martorilor că a fost bătut de inculpatul F.I. cu ocazia efectuării unor

măsurători.

În data de 18 martie 2003, chiar în

incinta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, inculpatul i-a spus

martorului H.I., chiar dacă și acesta se afla cu partea vătămată B.H.I. la

locul incidentului, i-ar fi bătut pe amândoi. Cu aceeași ocazie, inculpatul

F.I. i-a solicitat martorului H.I. să-i transmită părții vătămate B.H.I. că „va

da cu mașina peste el”.

În urma loviturilor aplicate de

inculpat, părții vătămate, i-au fost cauzate leziuni corporale care au

necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul

medico-legal nr. 1733/IA/610 din 12 iunie 2003.

S-a mai reținut că, inculpatul F.I.

nu a recunoscut comiterea infracțiunii, arătând că, din contră, el a fost lovit

de partea vătămată B.H.I., leziunile cauzate în urma agresiunii necesitând 8-9

zile de îngrijiri medicale.

În acest sens, inculpatul F.I., în

calitate de parte vătămată, a formulat plângere prealabilă împotriva părții

vătămate B.H.I., în calitate de inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de

lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Curtea, analizând probele

administrate în cauză, conchide că faptele de care este acuzat inculpatul

B.H.I. nu există, reținându-se că, în primul rând, chiar susținerile părții

vătămate F.I. privind derularea agresiunii comisă de inculpatul B.H.I. sunt

contradictorii, exemplificând:

- în plângerea prealabilă depusă la

data de 1 august 2002, în dosarul nr. 4057/2002 arată că la locul respectiv a

rămas el și notarul B.H.I. (inculpatul) care a aplicat trei lovituri cu o bâtă

de dimensiuni scurte, peste cap, față și antebraț, a căzut la pământ, unde

acesta a aplicat câteva lovituri cu piciorul în zona toracelui. A strigat după

ajutor și când s-a apropiat expertul era căzut la pământ.

- în declarația dată la parchet, în

data de 16 ianuarie 2003, arată că după ce a rămas la locul respectiv

(inculpatul) a scos o bâtă de dimensiuni scurte, din mâneca de la haină crede,

și a început să aplice lovituri peste cap, față și antebraț. În urma

loviturilor a căzut la pământ, iar acesta a continuat să aplice lovituri cu

piciorul peste cap, el a strigat după ajutor.

- în declarația dată la parchet, în

data de 18 martie 2003, arată că B.H.I. și-a scos din mâneca de la haină o bâtă

care avea unul din capete mai proeminent, el fiind cu spatele către acesta și

i-a aplicat mai multe lovituri cu acea bâtă în zona cefei, urmare cărora a

căzut la pământ, într-o dungă. După ce a căzut la pământ acesta a aplicat o

lovitură cu piciorul în zona organelor genitale.

- în declarația dată în fața

instanței în data de 13 mai 2003 arată că B.H.I. a aplicat două lovituri, în

spate, respectiv în zona capului, spate, apoi o lovitură în partea stângă a

capului și peste antebrațul stâng, iar după ce a căzut la pământ, a aplicat o

lovitură cu piciorul în zona organelor genitale.

În al doilea rând, din certificatul

medico-legal nr. 1883/IA/674 din 24 iunie 2002 rezultă că partea vătămată F.I.

prezintă semne de leziuni corporale, care s-au putut produce, posibil, prin

lovire cu un corp dur, leziunile descrise necesitând 8-9 zile de îngrijiri

medicale. Cu toate acestea, în urma examinării părții vătămate F.I. la data

emiterii certificatului medico-legal din 24 iunie 2002, nu s-au constatat semne

de leziuni corporale.

În completarea acestui certificat

medico-legal din data de 18 februarie 2003 se arată că din biletele de ieșire

eliberate în urma internărilor la Spitalul Blaj și Spitalul județean Alba nu

sunt consemnate leziuni traumatice externe, traumatismul cranio-cerebral închis

putând fi consecința, fie a lovirii cu corpuri dure contondente, fie căderii pe

planuri contondente.

În aceeași ordine de idei, chiar din

concluziile formulate în raportul de expertiză medico-legală rezultă că în

general, un traumatism cranio cerebral este însoțit de leziuni la nivelul

pielii păroase a capului (plăgi, excoriații, echimoze).

Un alt aspect este că, partea

vătămată în declarația dată la parchet în data de 18 martie 2003 arată:

„În momentul în care m-am ridicat,

întrucât nu mai eram în stare să rămân să asist la măsurători, m-am îndreptat

încet către mașină, m-am urcat la volan și m-am dus direct la Spitalul Blaj”,

ori, din declarația martorului A.G. rezultă că partea vătămată F.I. a asistat

și chiar a ajutat efectiv la efectuarea măsurătorilor, făcând deplasări lungi

și repetate pe lotul în litigiu. După efectuarea măsurătorilor, în jurul orelor

12,00-13,00, partea vătămată F.I. a revenit la sediul firmei a cărui

administrator este, fără să prezinte simptomele unui traumatism

cranio-cerebral. De abia în jurul orelor 16,00, cu ocazia internării la

Spitalul Blaj, subiectiv acuza cefalee, amețeli, pierdere tranzitorie de

cunoștință.

De asemenea, martorul A. arată că

din momentul venirii sale la locul incidentului și până la părăsirea acestuia,

nu a observat că vreuna din părți să aibe asupra sa obiecte contondente.

S-a mai reținut că, fapta

inculpatului F.I., care în data de 11 iunie 2002, a aplicat mai multe lovituri

cu pumnii părții vătămate B.H.I., cauzându-i leziuni corporale ce necesită

pentru vindecare îngrijiri medicale de 2-3 zile, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180

alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea căreia i se va aplica pedeapsa de

5.000.000 lei amendă penală.

La individualizarea pedepsei

aplicate, au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen., gradul de

pericol social al faptei comise, urmările produse de acesta și persoana

inculpatului, precum și prevederile art. 52 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și partea

vătămată F.I.

Parchetul a criticat hotărârea sub

aspectul greșitei achitări a inculpatului B.H.I., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. comisă în dauna părții

vătămate F.I.

Se susține că ansamblul probator

administrat dovedește cu certitudine vinovăția inculpatului B.H.I., respectiv

că declarațiile părții vătămate F.I. se coroborează cu celelalte fapte sau

împrejurarea ce rezultă din probe respectiv certificatul medico-legal, foile de

observație, raportul de expertiză medico-legală, și declarațiile martorului

A.G.

Partea vătămată F.I. susține că

sentința este nelegală și netemeinică, făcându-se o greșită aplicare a legii și

solicitând, în esență condamnarea inculpatului B.H.I. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și achitarea sa potrivit

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), coroborat cu art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate analizate prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct.

17

1

C. proc. pen., cât și din oficiu, se constată că recursurile

sunt nefondate.

În vederea aflării adevărului,

instanța a lămurit cauza sub toate aspectele în baza probelor administrate,

reținându-se numai acele probe care reflectă adevărul și făcând o corectă

aplicare a acestora în ansamblu.

Astfel, cum pe larg s-a motivat de

către instanța de fond, probele administrate în cauză conduc la concluzia că

inculpatul F.I., la data de 11 iunie 2002, a aplicat mai multe lovituri cu

pumnii părții vătămate B.H.I. iar leziunile corporale cauzate au necesitat

pentru vindecare un număr de 2-3 zile îngrijiri medicale.

Cât privește soluția de achitare a

inculpatului B.H.I., aceasta a avut ca temei lipsa probelor de vinovăție, din

nici o probă nerezultând că inculpatul B.H.I. ar fi aplicat lovituri cu o bâtă

peste cap, față și antebraț părții vătămate F.I.; dimpotrivă, probele

administrate în ce privește inculpatul B.H.I. sunt contradictorii și nu pot

conduce la concluzia vinovăției sale. Contradictorii sunt chiar declarațiile

părții vătămate F.I. cu privire la împrejurările derulării conflictului,

declarațiile sale necoroborându-se cu alte probe administrate în cauză,

respectiv declarațiile de martor sau actele medicale care nu evidențiază

existența unor acte de violență astfel, în certificatul medical se consemnează

atât că F.I. „prezintă semne de violență”, cât și că „nu se constată semne de

leziuni traumatice”, acest ultim aspect fiind întâlnit și în foile de

observație clinică din care rezultă că la data internării numitului F.I., nu

s-au constatat semne de violență.

Examinând cauza din oficiu, se

constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârii, astfel încât,

potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Alba Iulia și de partea vătămată F.I., cu obligarea recurentei părți

vătămate la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de partea vătămată F.I.

împotriva sentinței penale nr. 11 din 17 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba

Iulia, privind pe inculpatul B.H.I.

Obligă pe recurenta parte vătămată

să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 martie 2004.