ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1762/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 11 din 17 octombrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus următoarele: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B.H.I., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. A condamnat pe inculpatul F.I. la: - 5.000.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., comisă în dauna părții vătămate B.H.I. A constatat că în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, astfel cum a fost modificată prin O.U.G.

nr. 18/2003, pedeapsa aplicată inculpatului F.I. este grațiată în întregime. A atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen., a respins acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Județean Alba – Alba Iulia și Spitalul municipal Blaj, reprezentate prin C.A.S. Alba – Alba Iulia. A obligat pe inculpatul F.I. să plătească părții vătămate B.H.I. suma de 5.000.000 lei cheltuieli judiciare. A obligat pe inculpatul F.I. să plătească în favoarea statului suma de 3.200.000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța astfel s-a reținut că între părți au existat mai multe litigii, vizând unele terenuri de pe raza municipiului Blaj, județul Alba.

Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 2396/2000 a fost ordonată efectuarea unei expertize tehnice de către expertul tehnic A.G., având ca obiective, efectuarea unor măsurători și identificarea topografică, privind un imobil teren situat în extravilanul municipiului Blaj, părțile din acest litigiu civil fiind partea vătămată-inculpat F.I., în calitate de apelant și partea vătămată-inculpat B.H.I., în calitate de intimat. Convocarea părților de către expertul tehnic s-a făcut telefonic, stabilindu-se prezentarea acestora în data de 11 iunie 2002, ora 12,00, la terenurile în litigiu. La fața locului a ajuns primul partea vătămată-inculpatul B.H.I., la scurt timp sosind partea vătămată-inculpat F.I., împreună cu expertul A.G.

După identificarea lotului de teren în litigiu, expertul s-a îndepărtat la circa 200-300 metri de locul unde se aflau părțile, pentru a-și aduce instrumentul de măsurat. În acest moment inculpatul F.I., pe neașteptate, s-a apropiat de partea vătămată B.H.I., l-a trântit la pământ, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, rupându-i ochelarii. Întrucât inculpatul F.I. l-a văzut pe expert revenind la locul în litigiu, a încetat violențele exercitate asupra părții vătămate B.H.I. După revenirea expertului, inculpatul F.I. s-a deplasat pe lotul în litigiu pe distanța de circa 200 metri, ajutându-l efectiv pe expert la efectuarea măsurătorilor. În același timp partea vătămată B.H.I.

a rămas lângă expert, răsuflând greoi. După terminarea măsurătorilor, părțile și expertul au părăsit locul incidentului. La scurt timp după revenirea în localitate, partea vătămată s-a întâlnit cu martorii H.I. și S.S., care au constatat că prezenta urme de lovire în zona feței, zgârieturi și ochiul umflat, având hainele pline de noroi. Tot partea vătămată le-a relatat martorilor că a fost bătut de inculpatul F.I. cu ocazia efectuării unor măsurători. În data de 18 martie 2003, chiar în incinta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, inculpatul i-a spus martorului H.I., chiar dacă și acesta se afla cu partea vătămată B.H.I. la locul incidentului, i-ar fi bătut pe amândoi. Cu aceeași ocazie, inculpatul F.I.

i-a solicitat martorului H.I. să-i transmită părții vătămate B.H.I. că „va da cu mașina peste el”. În urma loviturilor aplicate de inculpat, părții vătămate, i-au fost cauzate leziuni corporale care au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 1733/IA/610 din 12 iunie 2003. S-a mai reținut că, inculpatul F.I. nu a recunoscut comiterea infracțiunii, arătând că, din contră, el a fost lovit de partea vătămată B.H.I., leziunile cauzate în urma agresiunii necesitând 8-9 zile de îngrijiri medicale. În acest sens, inculpatul F.I., în calitate de parte vătămată, a formulat plângere prealabilă împotriva părții vătămate B.H.I., în calitate de inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Curtea, analizând probele administrate în cauză, conchide că faptele de care este acuzat inculpatul B.H.I. nu există, reținându-se că, în primul rând, chiar susținerile părții vătămate F.I. privind derularea agresiunii comisă de inculpatul B.H.I. sunt contradictorii, exemplificând: - în plângerea prealabilă depusă la data de 1 august 2002, în dosarul nr. 4057/2002 arată că la locul respectiv a rămas el și notarul B.H.I. (inculpatul) care a aplicat trei lovituri cu o bâtă de dimensiuni scurte, peste cap, față și antebraț, a căzut la pământ, unde acesta a aplicat câteva lovituri cu piciorul în zona toracelui. A strigat după ajutor și când s-a apropiat expertul era căzut la pământ. - în declarația dată la parchet, în data de 16 ianuarie 2003, arată că după ce a rămas la locul respectiv (inculpatul) a scos o bâtă de dimensiuni scurte, din mâneca de la haină crede, și a început să aplice lovituri peste cap, față și antebraț.

În urma loviturilor a căzut la pământ, iar acesta a continuat să aplice lovituri cu piciorul peste cap, el a strigat după ajutor. - în declarația dată la parchet, în data de 18 martie 2003, arată că B.H.I. și-a scos din mâneca de la haină o bâtă care avea unul din capete mai proeminent, el fiind cu spatele către acesta și i-a aplicat mai multe lovituri cu acea bâtă în zona cefei, urmare cărora a căzut la pământ, într-o dungă. După ce a căzut la pământ acesta a aplicat o lovitură cu piciorul în zona organelor genitale. - în declarația dată în fața instanței în data de 13 mai 2003 arată că B.H.I. a aplicat două lovituri, în spate, respectiv în zona capului, spate, apoi o lovitură în partea stângă a capului și peste antebrațul stâng, iar după ce a căzut la pământ, a aplicat o lovitură cu piciorul în zona organelor genitale.

În al doilea rând, din certificatul medico-legal nr. 1883/IA/674 din 24 iunie 2002 rezultă că partea vătămată F.I. prezintă semne de leziuni corporale, care s-au putut produce, posibil, prin lovire cu un corp dur, leziunile descrise necesitând 8-9 zile de îngrijiri medicale. Cu toate acestea, în urma examinării părții vătămate F.I. la data emiterii certificatului medico-legal din 24 iunie 2002, nu s-au constatat semne de leziuni corporale. În completarea acestui certificat medico-legal din data de 18 februarie 2003 se arată că din biletele de ieșire eliberate în urma internărilor la Spitalul Blaj și Spitalul județean Alba nu sunt consemnate leziuni traumatice externe, traumatismul cranio-cerebral închis putând fi consecința, fie a lovirii cu corpuri dure contondente, fie căderii pe planuri contondente.

În aceeași ordine de idei, chiar din concluziile formulate în raportul de expertiză medico-legală rezultă că în general, un traumatism cranio cerebral este însoțit de leziuni la nivelul pielii păroase a capului (plăgi, excoriații, echimoze). Un alt aspect este că, partea vătămată în declarația dată la parchet în data de 18 martie 2003 arată: „În momentul în care m-am ridicat, întrucât nu mai eram în stare să rămân să asist la măsurători, m-am îndreptat încet către mașină, m-am urcat la volan și m-am dus direct la Spitalul Blaj”, ori, din declarația martorului A.G. rezultă că partea vătămată F.I. a asistat și chiar a ajutat efectiv la efectuarea măsurătorilor, făcând deplasări lungi și repetate pe lotul în litigiu.

După efectuarea măsurătorilor, în jurul orelor 12,00-13,00, partea vătămată F.I. a revenit la sediul firmei a cărui administrator este, fără să prezinte simptomele unui traumatism cranio-cerebral. De abia în jurul orelor 16,00, cu ocazia internării la Spitalul Blaj, subiectiv acuza cefalee, amețeli, pierdere tranzitorie de cunoștință. De asemenea, martorul A. arată că din momentul venirii sale la locul incidentului și până la părăsirea acestuia, nu a observat că vreuna din părți să aibe asupra sa obiecte contondente. S-a mai reținut că, fapta inculpatului F.I., care în data de 11 iunie 2002, a aplicat mai multe lovituri cu pumnii părții vătămate B.H.I., cauzându-i leziuni corporale ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de 2-3 zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea căreia i se va aplica pedeapsa de 5.000.000 lei amendă penală.

La individualizarea pedepsei aplicate, au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptei comise, urmările produse de acesta și persoana inculpatului, precum și prevederile art. 52 C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și partea vătămată F.I. Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul greșitei achitări a inculpatului B.H.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. comisă în dauna părții vătămate F.I. Se susține că ansamblul probator administrat dovedește cu certitudine vinovăția inculpatului B.H.I., respectiv că declarațiile părții vătămate F.I. se coroborează cu celelalte fapte sau împrejurarea ce rezultă din probe respectiv certificatul medico-legal, foile de observație, raportul de expertiză medico-legală, și declarațiile martorului A.G.

Partea vătămată F.I. susține că sentința este nelegală și netemeinică, făcându-se o greșită aplicare a legii și solicitând, în esență condamnarea inculpatului B.H.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și achitarea sa potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), coroborat cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni. Examinând cauza în raport de motivele invocate analizate prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., cât și din oficiu, se constată că recursurile sunt nefondate. În vederea aflării adevărului, instanța a lămurit cauza sub toate aspectele în baza probelor administrate, reținându-se numai acele probe care reflectă adevărul și făcând o corectă aplicare a acestora în ansamblu.

Astfel, cum pe larg s-a motivat de către instanța de fond, probele administrate în cauză conduc la concluzia că inculpatul F.I., la data de 11 iunie 2002, a aplicat mai multe lovituri cu pumnii părții vătămate B.H.I. iar leziunile corporale cauzate au necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile îngrijiri medicale. Cât privește soluția de achitare a inculpatului B.H.I., aceasta a avut ca temei lipsa probelor de vinovăție, din nici o probă nerezultând că inculpatul B.H.I. ar fi aplicat lovituri cu o bâtă peste cap, față și antebraț părții vătămate F.I.; dimpotrivă, probele administrate în ce privește inculpatul B.H.I. sunt contradictorii și nu pot conduce la concluzia vinovăției sale. Contradictorii sunt chiar declarațiile părții vătămate F.I.

cu privire la împrejurările derulării conflictului, declarațiile sale necoroborându-se cu alte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile de martor sau actele medicale care nu evidențiază existența unor acte de violență astfel, în certificatul medical se consemnează atât că F.I. „prezintă semne de violență”, cât și că „nu se constată semne de leziuni traumatice”, acest ultim aspect fiind întâlnit și în foile de observație clinică din care rezultă că la data internării numitului F.I., nu s-au constatat semne de violență. Examinând cauza din oficiu, se constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârii, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de partea vătămată F.I., cu obligarea recurentei părți vătămate la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de partea vătămată F.I. împotriva sentinței penale nr. 11 din 17 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, privind pe inculpatul B.H.I. Obligă pe recurenta parte vătămată să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2004.