ÎCCJ, Decizia nr. 228/2004

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar ,

constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 112 din 18 iunie

2001, Consiliul de Administrație al B.N.R. a respins contestațiile formulate de

Cooperativa de Credit B.P. Dărăști și de Casa Centrală C.P. București,

împotriva Hotărârii nr. 17 din 11 mai 2001 a B.N.R.

În motivarea acestei hotărâri, Consiliul

de administrație al B.N.R. a reținut că, prin hotărârea atacată, cererea

cooperativei de credit menționate, privitoare la avizarea prealabilă, a fost

respinsă, ca urmare a faptului că aceasta s-a aflat în situația de a nu-și fi

onorat integral obligațiile scadente, încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 250

alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2000, modificată.

Contestatoarele au susținut că

starea de fapt, astfel reținută, este eronată, obligațiile scadente neonorate

la data de 28 februarie 2001, în sumă de 100.000.000 lei, reprezentând împrumut

nerambursat contractat de la o cooperativă din rețea, au fost rescadențate prin

act adițional. Totodată, contestatoarele au mai susținut că, neîndeplinirea

formei de rescadențare a creditului primit, se datorează situației

conjuncturale și nu lipsei de disponibilități.

S-a apreciat că susținerile

contestatoarelor nu sunt întemeiate, în raport de împrejurarea că înregistrarea

de obligații scadente, neonorate la data de 28 februarie 2000, sunt confirmate

de verificările făcute la sediul cooperativei , iar rescadențarea acestora,

pentru data de 25 august 2000, a fost făcută numai la data de 19 aprilie 2001,

ulterior datei efectuării controlului.

Or, înregistrarea de obligații

scadente neonorate de către cooperativă, în perioada de autorizare, contravine

dispozițiilor art. 250 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2000, modificată.

Împotriva acestei hotărâri,

Cooperativa de credit B.P. Dărăști a formulat recurs, susținând că, atât

hotărârea de respingere a cererii de avizare prealabilă, cât și hotărârea de

respingere a contestației formulate împotriva hotărârii nr. 17/2001 a B.N.R., sunt

nelegale și netemeinice, întrucât legea prevede măsuri graduale, până la

neacordarea avizului prealabil de reorganizare a cooperativei.

Recurenta a mai arătat că, în

procesul verbal din 5 iulie 2000, încheiat de către inspectorii Direcției de

supraveghere și control din cadrul B.N.R., nu se consemnează înregistrarea de

datorii neonorate la data de 30 aprilie 2001.

Totodată, cu referire la obligația

scadentă neonorată reținută de B.N.R., recurenta a arătat că aceasta reprezintă

în fapt un împrumut intercooperatist, făcut în concordanță cu normele legale.

Prin decizia nr. 458 din 5 februarie

2003, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a respins

recursul, ca nefondat, reținând că, în raport de actele dosarului, din care

rezultă că, având obligații scadente neonorate, cooperativa de credit nu

îndeplinea condițiile prevăzute de lege, pentru acordarea avizului prealabil de

constituire sau, după caz, de reorganizare, în mod judicios, contestațiile

formulate, împotriva hotărârii nr. 17 din 11 mai 2001 a Guvernatorului băncii, au

fost respinse de Consiliul de administrație al B.N.R.

Împotriva deciziei pronunțate de secția

de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, Cooperativa de credit

B.P. Dărăști a declarat un nou recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 1, 3, 5, 7, 8

și 10 C. proc. civ.

Recursul este inadmisibil, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din economia dispozițiilor art. 299 C.

proc. civ., cu referire la art. 377 alin. (2) din același cod, rezultă că legea

procesuală civilă a statuat asupra unicității căii de atac a recursului, așa

încât exercitarea unui nou recurs, împotriva deciziei irevocabile pronunțate de

instanța de control judiciar, este exclusă.

În cauză, Completul de 9 judecători

a fost sesizat cu un nou recurs, împotriva deciziei pronunțate de către secția

de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță

de recurs.

Recurenta susține că recursul este

admisibil, secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și

Justiție pronunțându-se în primă instanță, în soluționarea contestației formulate,

împotriva unui act administrativ, cu care a fost sesizată de Cooperativa de

Credit B.P. Dărăști.

Sub un prim aspect, secția de

contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca și

celelalte secții, de altfel, cu excepția secției penale, în cazuri limitativ

determinate de calitatea persoanei, pronunță hotărâri irevocabile, ca instanțe

de recurs, potrivit competenței speciale atribuite prin art. 21 din Legea nr. 56/1993,

republicată, cu modificările ulterioare. De reținut că, în același sens, sunt

și dispozițiile Legii nr. 304/2004.

Pe de altă parte, în cauză, secția

de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost

sesizată cu controlul unui act administrativ jurisdicțional.

Astfel, potrivit art. 77 din O.U.G. nr.

97/2000, „cooperativele de credit funcționează numai pe baza autorizației emise

de B.N.R.”.

Prin art. 202 din același act

normativ, s-a stabilit că „actele emise în aplicarea prezentei ordonanțe de

urgență pot fi contestate în termen de 15 zile de la comunicarea acestora la

Consiliul de Administrație al B.N.R., care se pronunță în termen de 30 zile de

la data sesizării.

Hotărârea consiliului de

administrație poate fi atacată la Curtea Supremă de Justiție, în termen de 15

zile de la comunicare”.

Așadar, prin lege specială, a fost

instituită o jurisdicție pentru actele emise de autoritatea administrativă,

privitoare la autorizarea funcționării cooperativelor de credit.

Existența unei asemenea jurisdicții

obliga persoana interesată, în raport de dispoziția legală menționată și

dispozițiile legii fundamentale nerevizuite, să se adreseze mai întâi autorității

publice competente, investită cu atribuții jurisdicționale.

Reclamanta a parcurs procedura

specială instituită, prin art. 202 din O.U.G. nr. 97/2000.

În condițiile aceluiași text din

legea specială, actul de control administrativ jurisdicțional a fost supus

controlului judecătoresc secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Susținerea recurentei, privitor la

soluționarea cauzei de către secția de contencios administrativ a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, ca instanță de fond, este infirmată de dispozițiile art.

4 din Legea nr. 29/1990, potrivit cărora „actele administrative

jurisdicționale, cu excepția celor prevăzute la art. 3 și a celor din domeniul

contravențiilor, pot fi atacate cu

recurs, după epuizarea căilor administrativ jurisdicționale,

în termen de 15 zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a

Curții Supreme de Justiție”.

Așadar, secția de contencios

administrativ a Înaltei Curți de Casație

și Justiție a fost sesizată cu examinarea legalității

actului administrativ jurisdicțional menționat, prin recursul declarat de

reclamantă, în condițiile art. 4 din Legea nr. 29/1990 și a pronunțat o decizie

irevocabilă, conform competenței atribuite prin art. 21 din Legea nr. 56/1993,

republicată, nesusceptibilă de reformare, prin declararea unui nou recurs.

Ca atare, în raport de

considerentele ce preced, excepția de inadmisibilitate a recursului declarat de

reclamantă se constată a fi întemeiată.

În consecință, pentru considerentele

ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge recursul

declarat de reclamanta Cooperativa de Credit B.P. Dărăști, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de Cooperativa de Credit B.P. Dărăști, împotriva deciziei nr. 458 din

5 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios

administrativ.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 5 iulie 2004.