ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1384/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 491 din 17

septembrie 2003 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi a României, s-au

admis recursurile jurisdicționale formulate de S.N.P. P. SA, sucursala Arad și

de intimații U.O. și B.R., a fost casată sentința nr. 3 din 29 ianuarie 2003 a

Colegiului jurisdicțional Arad, iar cauza a fost trimisă, spre rejudecare,

acestui colegiu jurisdicțional.

În motivare s-a reținut, în

esență, că potrivit art. 23, 24, 25 și 27 din Legea nr. 22/1996, încălcarea

dispozițiilor legale privind gestionarea bunurilor, atrage răspunderea

materială, disciplinară, administrativă, penală sau civilă a angajaților,

pentru pagubele cauzate în gestiune și întrucât din probele administrate

rezultă că la Stația 3 Micalaca, în perioada 14 - 16 septembrie 2001, angajații

celor trei ture nu au asigurat securitatea încasărilor, lăsând banii într-un

dulap metalic, cu cheia în ușă și fără supraveghere, se impune reexaminarea

răspunderii angajaților, în raport cu întregul material probator aflat la

dosarul cauzei.

Împotriva deciziei secției

jurisdicționale a Curții de Conturi au declarat recurs, contestatorii D.R. și C.Z.,

invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că în tura lor

de serviciu nu s-a înregistrat nici o pagubă, așa încât nu pot fi făcuți

răspunzători pentru prejudiciul care s-a creat ulterior, „din cauze obiective”.

Recursul este inadmisibil.

Art. 82 alin. (1) teza I din

Legea nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a

României, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilește

că împotriva hotărârilor pronunțare în ultimă instanță de secția

jurisdicțională se poate face recurs la secția de contencios administrativ a

Curții Supreme de Justiție.

Potrivit art. 4 din Legea nr.

29/1999 privind contenciosul administrativ, în vigoare la data pronunțării

deciziei recurate, actele administrativ-jurisdicționale pot fi atacate cu

recurs, după epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale, în termen de 15

zile de la comunicare.

Din coroborarea celor două

texte legale rezultă, în mod evident că art. 82 alin. (1) teza I din Legea nr. 94/1992

reglementează o cale de atac împotriva unor hotărâri pronunțate de secția

jurisdicțională, prin care se pune capăt procedurii în fața organelor cu atribuții

jurisdicționale din sistemul Curții de Conturi, iar nu pentru cele cu caracter

intermediar.

Or, în cauză, decizia

atacată, care este act administrativ-jurisdicțional, în sensul art. 4 din Legea

nr. 29/1990, nu a finalizat căile administrativ-jurisdicționale, pentru că prin

ea s-a dispus rejudecarea pricinii de către același colegiu jurisdicțional.

În consecință, în raport cu

considerentele prezentate, recursul este inadmisibil și ca atare, va fi

respins, urmând ca judecata să fie reluată de instanța competentă.

Cum, însă, prin Legea nr. 429/2003,

de revizuire a Constituției și prin O.U.G. nr. 117/2003, activitatea

jurisdicțională a instanțelor Curții de Conturi a fost desființată și,

respectiv, preluată de instanțele judecătorești, cauza va fi trimisă

Tribunalului Arad, spre soluționare, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din

ordonanța mai sus menționată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.R. și de C.Z. împotriva deciziei nr. 491 din 17 septembrie 2003 a Curții

de Conturi, secția jurisdicțională, ca inadmisibil.

Trimite cauza, spre

competentă soluționare, la Tribunalul Arad.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 martie 2005.