ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3548/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 14 august 2002, reclamanta S.E. a solicitat constatarea nulității

absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria IS nr. 0001

din 1 iunie 1993, emis pârâtei SC I. SA Iași, pentru 15.202 mp, de către

Consiliul Județean Iași, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare

de acțiuni nr. 169/1993, plus cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din

data de 10 noiembrie 2003, judecata acțiunii a fost suspendată conform art. 242

pct. 1 C. proc. civ.

La data de 6 decembrie 2004,

reclamanta, prin apărător, a formulat cerere de repunere în termen, în vederea repunerii

pe rol a cauzei, deoarece a depășit termenul legal de un an, din motive de

sănătate, depunând acte medicale în dovedirea acestei susțineri.

Prin sentința civilă nr. 18/2005

a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost

respinsă cererea de repunere în termen și s-a constatat perimată acțiunea.

Instanța a apreciat că

starea de boală a reclamantei nu a condus la suspendarea cursului perimării

conform art. 250 alin. (3) C. proc. civ., întrucât a avut apărător ales, care

putea formula cererea de repunere pe rol a cauzei în termenul legal prevăzut de

art. 248 C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen, reclamanta, prin același apărător, care a reprezentat-o

și la instanța de fond.

În motivarea recursului s-a

arătat că actele medicale depuse la dosar, eliberate de Clinica de Chirurgie cardiovasculară

din Duisburg, Germania, demonstrează faptul că reclamanta a fost împiedicată să

stăruie în continuarea judecății din pricina unor împrejurări mai presus de voința

sa. De asemenea, s-a susținut că termenul de perimare nu a început să curgă la 9

noiembrie 2003, deoarece încheierea de suspendare a judecății nu i-a fost comunicată.

Verificând cauza, în funcție

de motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

Din actele dosarului rezultă

că reclamanta a avut probleme de sănătate, fiind internată într-o clinică în

Germania.

Acest fapt nu poate fi

considerat ca o piedică mai presus de voința părții, care să o fi împiedicat să-și

exercite dreptul în termenul prevăzut de lege (1 an de la data suspendării judecății

acțiunii, conform art. 248 C. proc. civ.). Chiar dacă a fost spitalizată,

recurenta putea trimite o petiție prin poștă, prin care să stăruie în judecarea

acțiunii sau apărătorul său ales avea posibilitatea oricând, în termenul mai

sus precizat, să formuleze cerere de repunere a cauzei pe rol.

Drept urmare, cursul

perimării nu a fost întrerupt, conform art. 250 alin. (3) C. proc. civ., astfel

cum susține recurenta, iar soluția instanței de fond este legală.

Susținerea recurentei,

referitoare la necomunicarea încheierii de suspendare a judecății nu poate fi

primită. O astfel de situație nu are efecte asupra suspendării cursului

perimării, ea putând fi invocată numai în eventuala cale de atac a recursului

declarat împotriva încheierii din data de 10 noiembrie 2003.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care

să poată fi analizate din oficiu conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta S.E. împotriva sentinței civile nr. 18/CA din 7 februarie 2005 a

Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 iunie 2005.