ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 660/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta M.C., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, a solicitat anularea hotărârii nr. 9574/8971 din 10 decembrie 2003 și obligarea acestei autorități să emită o nouă hotărâre, prin care să constate că se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada aprilie 1941 - septembrie 1945, pentru a scăpa de prigoana la care erau supuși evreii, prin intermediul Crucii Roșii a fost strămutată în fosta U.R.S.S., la o casă de copii, fapt rezultat din înscrisurile și declarațiile anexate cauzei.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1462 din 10 iunie 2004, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că situația de fapt în care s-a aflat reclamanta, nu se încadrează în categoria persecuțiilor din motive etnice, prin strămutare în altă localitate, decât cea de domiciliu, în sensul art. 1 din Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta M.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A susținut că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, solicitând examinarea cauzei sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ. Reclamanta a mai arătat că, potrivit art. 2 din Normele aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, în categoria persoanelor strămutate se includ și persoanele care, din motive etnice, s-au refugiat în altă localitate. Or, nu se poate aprecia că nu se încadrează în această situație, o copilă de 5 ani care, pentru a fi salvată de la deportare împreună cu familia, în lagărul de la Auschwitz, a fost trimisă în altă țară, la o casă de copii, sub protecția Crucii Roșii. Recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice. În cauză, din probele administrate, respectiv înscrisuri oficiale (adeverința eliberată de Societatea de Cruce Roșii din Federația Rusă, adeverința eliberată de Fondul pentru Asistență - Conferința pentru Reclamații, precum și declarațiile autentificate ale martorilor B.E.

și H.S.), rezultă că după cedarea Ardealului de Nord, Ungariei hortyste, reclamanta (născută S.C.) a fost trimisă de mama sa, pentru a fi salvată de persecuția împotriva evreilor, prin intermediul Crucii Roșii Internaționale, la o casă de copii din Rusia, unde a locuit până în 1944. De altfel, din probele administrate rezultă că întreaga familie a fost deportată la Auschwitz, de unde s-a întors numai mama reclamantei, S.I. Pentru motivele expuse, se consideră că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, recursul urmând a fi admis, cu consecința admiterii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.C. împotriva sentinței civile nr. 1462 din 10 iunie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, admite acțiunea reclamantei M.C., în sensul că anulează hotărârea nr. 9574/8971 din 10 decembrie 2003, a Casei de Pensii a municipiului București, pe care o obligă să emită o nouă hotărâre, cu recunoașterea beneficiului drepturilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada aprilie 1941 - 6 martie 1945, începând cu 1 iunie 2003. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2005.