ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3597/2005

de la 5 mai

2005

Asupra conflictului negativ de

competentă de față.

La data de 5 iunie 2003,

reclamantele H.L. și J.E. au chemat în judecată pe pârâții H.F.I., H.B., H.I., H.N.,

H.I., pentru ca prin sentința ce instanța va pronunța să constate dobândirea de

către aceștia a dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în C.F. 310

Roșia Montana, nr.top 604 și 605 și intabularea în C.F. a dreptului de

proprietate, astfel dobândit.

Reclamantele au solicitat

introducerea în cauză a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și

instanța a admis cererea de intervenție forțată.

Prin sentința civilă nr. 1673 din 8

decembrie 2003, Judecătoria Cîmpeni a respins acțiunea, cu motivarea că între

reclamanta J.E. și soțul acesteia J.I., pe de o parte și, pârâtul H.I. a

intervenit contractul de vânzare cumpărare încheiat la, la 27 august 1970, prin

care s-a vândut o suprafață de teren fânețe naturale de 1.900 stânjeni, iar

posesia vânzătorului H.I., începută în anul 1948 a fost întreruptă, așa încât

în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru dobândirea prescripției

achizitive de 30 ani, conform art. 1890 C. civ.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel, reclamantele H.L. și J.E., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin încheierea din 27 decembrie 2004 și-a declinat competența

materială de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a se dezinvesti, această

instanță a reținut că în raport de obiectul litigiului sunt incidente în cauză

prevederile art. 2 pct. 2 C. proc. civ., astfel, cum a fost modificat, prin O.U.G.

nr. 65 din 9 septembrie 2004, aprobată prin Legea nr. 493 din 10 noiembrie

2004.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. II

alin. (3), din legea menționată „în cazurile prevăzute la alin. (2), apelurile

aflate pe rolul Curților de apel la data intrării în vigoare a legii de

aprobare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit la tribunale”.

Cu această motivare, apelul declarat

în cauză a fost înaintat Tribunalului Alba și înregistrat în dosarul cu nr. 127/C/2005

al acestei instanțe.

Tribunalul Alba, la rându-i, prin decizia

civilă nr. 20/A din 28 ianuarie 2005 și-a declinat competența materială de

soluționare a apelului Curții de Apel Alba Iulia.

În motivarea hotărârii de

dezinvestire, instanța în fața căreia s-a ivit conflictul negativ de competență

a apreciat că, astfel cum stipulează prevederile art. 2 pct. 2 din O.U.G. nr. 65

din 9 septembrie 2004, tribunalul are competența de a soluționa, ca instanță de

apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în

primă instanță:

„a) în cererile de divorț;

b) în cererile de împărțeală

judiciară, cu excepția celor care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului;

c) în cererile privind raporturile

personale dintre părinți și copiii minori;

d) în cererile privind filiația;

în orice alte cazuri expres prevăzute

de lege”.

Ca urmare, cum obiectul cererii de

chemare în judecată îl constituie o acțiune în constatarea dobândirii dreptului

de proprietate ca efect al prescripției achizitive, și față de faptul că acesta

nu se încadrează în cele expres prevăzute de pct. 2 al art. 2 din Legea nr. 65/2004,

cu această motivare Tribunalul Alba a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru a se pronunța asupra regulatorului de competență.

Investită a decide asupra

conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție

stabilește în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, competența materială de

soluționare a apelului declarat de reclamante împotriva sentinței civile nr. 1673

din 8 decembrie 2003 a Judecătoriei Cîmpeni, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond, respectiv

Judecătoria Cîmpeni a fost sesizată de reclamantele H.L. și J.E. la 5 iunie

2003 cu o acțiune având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de

proprietate prin prescripția achizitivă și intabularea în C.F. a dreptului

real, astfel constituit, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1846 și urm. C.

civ.

Prin sentința civilă nr. 1673

Judecătoria Cîmpeni a respins acțiunea pentru considerentele deja expuse, iar

la 6 ianuarie 2004, a fost înregistrat apelul declarat de reclamante.

Potrivit O.U.G. nr. 58 din 25 iunie

2003 intrată în vigoare la 28 august 2003 curțile de apel judecă, ca instanțe

de apel, apelurile declarate împotriva hotărârii pronunțate de judecătorii și

tribunale în primă instanță”.

Această competență materială a fost

stabilită de legiuitor, în dispozițiile art. 3 pct. 2 C. proc. civ.

Deși Codul de procedură civilă a

suferit modificări prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004 pentru aprobarea O.U.G. nr.

58/2003, și apoi, prin O.U.G. nr. 65 din 9 septembrie 2004 este de precizat că,

sub aspectul aplicării în timp a normelor de procedură, toate cele trei

ordonanțe stabilesc că procesele în curs de judecată la data schimbării competenței

instanțelor legal investite, vor continua să fie judecate de acele instanțe, cu

excepțiile reglementate în mod expres, prin dispozițiile art. 11 alin. (2) și (3)

ale O.U.G. nr. 58/2003, modificate prin Legea nr. 195/2004, art. III din aceeași

lege, precum și art. 11 alin. (1) – (4) din O.U.G. nr. 65 din 9 septembrie

2004.

Ca atare, aplicarea în timp a

normelor de drept procesual civil instituite regula că legea procesuală intră

în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial sau la data arătată în

cuprinsul legii, însă numai dacă această dată este ulterioară publicării în

Monitorul Oficial.

În privința normelor de competență,

dispozițiile art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 58/2003 prevăd expres că

„procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal

investite vor continua să fie judecate de acele instanțe”.

Apelul declarat în prezenta cauză a

fost înregistrat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 195/2004 și O.U.G.

nr. 65/2004.

Deși încheierea prin care Curtea de

Apel Alba Iulia s-a dezinvestit, trimițând apelul Tribunalului Alba este

pronunțată la 27 decembrie 2004, când cele două acte normative menționate erau

în vigoare este de observat că, în mod greșit curtea de apel s-a desesizat,

invocând ca temei legal prevederile art. II alin. (3) din Legea nr. 493 din 10

noiembrie 2004.

Potrivit dispozițiilor articolului

citat „în cazurile prevăzute la alin. (2), apelurile aflate pe rolul curților

de apel la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe

de urgență se trimit la tribunale”.

Dispozițiile menționate trebuie

coroborate cu cele prevăzute de art. 2 pct. 2 din O.U.G. nr. 65/2004, care

stabilesc expres în care din cauze, apelurile declarate împotriva hotărârilor

pronunțate de judecătorii, în primă instanță cad în competența materială a

tribunalelor.

Competența materială prevăzută de

art. 3 C. proc. civ. are caracter imperativ.

Cum legea de procedură stipulează

expres că în competența curților de apel, ca instanțe de apel, sunt date

„apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii și

tribunale în primă instanță, dacă prin lege nu se prevede altfel” și față de

împrejurarea că apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă

instanță, în cazurile strict reglementate de art. 2 pct. 2 din O.U.G. nr. 65/2004,

nu includ cauze ce au alt obiect, decât cel menționat, expres de legiuitor rezultă

că, pe calea regulatorului de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție

va stabili competența de soluționare a apelului în cazul concret dedus

judecății, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește

în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, competența soluționării apelului

declarat de reclamantele H.L. și J.E. împotriva sentinței civile nr. 1673 din 8

decembrie 2003 a Judecătoriei Cîmpeni

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.