ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1236/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1309

din 18 octombrie 2004 a Tribunalului București a fost condamnat inculpatul B.C.

la 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de

grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), art. 176

lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Conform art. 7 din Legea nr.

543/2000 s-a revocat grațierea condiționată a pedepsei anterioare de 7 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 867/2002 a Judecătoriei

sectorului 4 București care s-a adăugat, dispunându-se ca inculpatul să

execute, în total, 9 ani și 7 luni închisoare.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile T.S.C. 20.000.000 lei despăgubiri pentru daune morale,

iar părții civile I.G. despăgubiri în sumă de 127.000.000 lei, din care,

27.000.000 lei materiale și 100.000.000 lei morale.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că, în ziua de 2 august 2003, într-un parc din

București, inculpatul trecând pe lângă partea vătămată T.S., a adresat insulte

prietenei acestuia. Drept urmare, cei doi și-au aplicat lovituri reciproce cu

pumnii. Acest prim incident s-a continuat în seara aceleiași zile, când

inculpatul despărțindu-se de grupul care îl însoțea, s-a îndreptat spre grupul

părții vătămate amenințându-i cu un cuțit cu care l-a și lovit pe T.S. în

coapsa piciorului drept, apoi în antebrațul drept în momentul în care partea

vătămată și-a protejat abdomenul, unde inculpatul intenționa să-l lovească. Inculpatul

a încercat apoi să-l lovească cu cuțitul în abdomen pe H.A., dar acesta s-a

ferit, astfel încât i-a tăiat doar tricoul. A reușit însă să-l lovească pe

partea vătămată I.G. în zona toracelui, cuțitul rămânând în corpul victimei

care a căzut și și-a pierdut cunoștința. După toate acestea inculpatul a

încercat să fugă, dar a fost prins de martorul C.O. și de partea vătămată H.A.

care i-au aplicat mai multe lovituri și l-au imobilizat până la sosirea unui

echipaj mobil al Jandarmeriei.

În cursul cercetărilor s-a

constatat că în urma agresiunii, partea vătămată T.S. a suferit leziuni

traumatice vindecabile în 14 – 16 zile, iar partea vătămată I.G. a suferit un

traumatism toraco – abdominal prin înjunghiere vindecabil în 25 – 30 zile de

îngrijiri medicale.

Prin decizia penală nr. 983

din 20 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II–a penală, s-au

respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat și de partea civilă I.G.

Împotriva deciziei curții de

apel inculpatul a declarat recurs susținând, ca și în apel, că nu a avut

intenția de a ucide victimele și solicitând înlăturarea agravantei, prevăzută

de art. 176 lit. b) C. pen. și schimbarea încadrării juridice în art. 20,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu privire la partea vătămată

I.G.; în art. 181 C. pen., cu privire la partea vătămată T.S. și achitarea sa

conform art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru fapta comisă față de

partea vătămată H.A. A mai solicitat reținerea circumstanței atenuante a

provocării, întrucât anterior fusese lovit cu pumnii de către T.S., iar în

subsidiar reducerea pedepsei aplicate.

Recursul nu este fondat.

Analizând probele

administrate în cauză în raport cu motivele invocate de recurent, se constată

că decizia curții de apel a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor

legale.

Din declarațiile martorilor

audiați, declarațiile părților vătămate și ale inculpatului, precum și din

actele medico – legale efectuate, rezultă că în împrejurările reținute de cele

două instanțe, inculpatul folosind un cuțit, fapt necontestat de acesta, deci

un instrument apt de a produce moartea, a cauzat părților vătămate T.S. și I.G.

leziuni grave în zone anatomice vitale, încercând să acționeze în același mod

și față de partea vătămată H.A. care însă s-a ferit, fiindu-i tăiat doar

tricoul.

Este evident că procedând

astfel, inculpatul a intenționat să ucidă, victimele sau cel puțin că, voind să

le rănească în regiuni vitale, a acceptat uciderea lor.

Agresiunea inculpatului

fiind îndreptată cu aceeași ocazie împotriva a trei persoane a determinat

stabilirea încadrării juridice în dispozițiile art. 20, raportat la art. 174 și

art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., fapta rămânând în faza de

tentativă.

Nu există, așadar, niciun

temei pentru a se schimba încadrarea juridică a faptei comise de inculpat din

art. 20, raportat la art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., în art. 20,

raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

Nu este, de asemenea,

întemeiată nici cererea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanța

atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât, așa cum

rezultă din probele administrate, conflictul a fost inițiat de inculpat prin

insulte și agresivitatea manifestate de acesta.

Referitor la pedeapsa aplicată, se

constată că instanțele au ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., luând în considerare atât pericolul real și împrejurările concrete ale

infracțiunii, cât și situația personală a inculpatului.

În consecință, urmează a se

respinge recursul declarat de inculpat cu obligarea sa la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 983/ A din

20 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

Deduce din pedeapsa

aplicată, perioada arestării preventive de la 5 august 2003, la 18 februarie

2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma

de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 februarie 2005.