ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1236/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1309 din 18 octombrie 2004 a Tribunalului București a fost condamnat inculpatul B.C. la 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Conform art. 7 din Legea nr. 543/2000 s-a revocat grațierea condiționată a pedepsei anterioare de 7 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 867/2002 a Judecătoriei sectorului 4 București care s-a adăugat, dispunându-se ca inculpatul să execute, în total, 9 ani și 7 luni închisoare.

Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile T.S.C. 20.000.000 lei despăgubiri pentru daune morale, iar părții civile I.G. despăgubiri în sumă de 127.000.000 lei, din care, 27.000.000 lei materiale și 100.000.000 lei morale. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în ziua de 2 august 2003, într-un parc din București, inculpatul trecând pe lângă partea vătămată T.S., a adresat insulte prietenei acestuia. Drept urmare, cei doi și-au aplicat lovituri reciproce cu pumnii. Acest prim incident s-a continuat în seara aceleiași zile, când inculpatul despărțindu-se de grupul care îl însoțea, s-a îndreptat spre grupul părții vătămate amenințându-i cu un cuțit cu care l-a și lovit pe T.S.

în coapsa piciorului drept, apoi în antebrațul drept în momentul în care partea vătămată și-a protejat abdomenul, unde inculpatul intenționa să-l lovească. Inculpatul a încercat apoi să-l lovească cu cuțitul în abdomen pe H.A., dar acesta s-a ferit, astfel încât i-a tăiat doar tricoul. A reușit însă să-l lovească pe partea vătămată I.G. în zona toracelui, cuțitul rămânând în corpul victimei care a căzut și și-a pierdut cunoștința. După toate acestea inculpatul a încercat să fugă, dar a fost prins de martorul C.O. și de partea vătămată H.A. care i-au aplicat mai multe lovituri și l-au imobilizat până la sosirea unui echipaj mobil al Jandarmeriei. În cursul cercetărilor s-a constatat că în urma agresiunii, partea vătămată T.S.

a suferit leziuni traumatice vindecabile în 14 – 16 zile, iar partea vătămată I.G. a suferit un traumatism toraco – abdominal prin înjunghiere vindecabil în 25 – 30 zile de îngrijiri medicale. Prin decizia penală nr. 983 din 20 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II–a penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat și de partea civilă I.G. Împotriva deciziei curții de apel inculpatul a declarat recurs susținând, ca și în apel, că nu a avut intenția de a ucide victimele și solicitând înlăturarea agravantei, prevăzută de art. 176 lit. b) C. pen. și schimbarea încadrării juridice în art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu privire la partea vătămată I.G.; în art. 181 C. pen., cu privire la partea vătămată T.S.

și achitarea sa conform art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru fapta comisă față de partea vătămată H.A. A mai solicitat reținerea circumstanței atenuante a provocării, întrucât anterior fusese lovit cu pumnii de către T.S., iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate. Recursul nu este fondat. Analizând probele administrate în cauză în raport cu motivele invocate de recurent, se constată că decizia curții de apel a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Din declarațiile martorilor audiați, declarațiile părților vătămate și ale inculpatului, precum și din actele medico – legale efectuate, rezultă că în împrejurările reținute de cele două instanțe, inculpatul folosind un cuțit, fapt necontestat de acesta, deci un instrument apt de a produce moartea, a cauzat părților vătămate T.S.

și I.G. leziuni grave în zone anatomice vitale, încercând să acționeze în același mod și față de partea vătămată H.A. care însă s-a ferit, fiindu-i tăiat doar tricoul. Este evident că procedând astfel, inculpatul a intenționat să ucidă, victimele sau cel puțin că, voind să le rănească în regiuni vitale, a acceptat uciderea lor. Agresiunea inculpatului fiind îndreptată cu aceeași ocazie împotriva a trei persoane a determinat stabilirea încadrării juridice în dispozițiile art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., fapta rămânând în faza de tentativă. Nu există, așadar, niciun temei pentru a se schimba încadrarea juridică a faptei comise de inculpat din art. 20, raportat la art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., în art. 20, raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

Nu este, de asemenea, întemeiată nici cererea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât, așa cum rezultă din probele administrate, conflictul a fost inițiat de inculpat prin insulte și agresivitatea manifestate de acesta. Referitor la pedeapsa aplicată, se constată că instanțele au ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., luând în considerare atât pericolul real și împrejurările concrete ale infracțiunii, cât și situația personală a inculpatului. În consecință, urmează a se respinge recursul declarat de inculpat cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 983/ A din 20 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 5 august 2003, la 18 februarie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2005.