ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1431/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj, prin sentința penală nr. 14 din 6 noiembrie 2003, a condamnat pe inculpatul M.V. la pedepsele următoare: - un an închisoare, pentru infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.; - 4 luni închisoare, pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de un an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat, conform art. 81 C. pen., pe un termen de încercare de 3 ani.

Totodată, s-a dispus desființarea totală a înscrisului din dosarul nr. 1233/P/1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, intitulat declarație și datat 15 noiembrie 1999. În fapt, s-a reținut că, inculpatul M.V., în calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău l-a ajutat pe O.L.C., învinuit în dosarul nr. 1233/P/1999 al aceleiași unități, pentru a îngreuna și zădărnici urmărirea penală față de acesta prin întocmirea în mod nereal a unei declarații în numele lui T.M., tatăl părții vătămate din dosarul sus-arătat, din care rezultă că acesta și-ar fi retras plângerea prealabilă împotriva lui O.L.C. Ulterior, în baza acestei declarații, procurorul M.V. a dispus încetarea urmăririi penale față de O.L.C.

în dosarul nr. 1233/P/1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpatul M.V. Înainte de examinarea recursurilor declarate în cauză, procurorul de ședință invocă cazul de casare prevăzut în art. 385 9 pct. 3 C. proc. pen., privind greșita compunere a instanței la soluționarea în fond, subliniind că aceasta a fost compusă din doi judecători, în loc de un complet format dintr-un singur judecător, din moment ce infracțiunile deduse judecății nu făceau parte din cele vizate de Legea nr. 78/2003. Recursurile sunt fondate sub acest aspect, hotărârea atacată fiind dată, într-adevăr, cu încălcarea dispozițiilor privind compunerea instanței, fiind prin urmare nulă.

În conformitate cu dispozițiile art. 292 alin. (1) C. proc. pen., instanța judecă în complet de judecată a cărei compunere este cea prevăzută de lege. Pe de altă parte, conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel se judecă de un singur judecător, fac excepție în materie penală, conform art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, numai cauzele având ca obiect infracțiunile de corupție sau cele asimilate acestora prevăzute în Legea nr. 78/2000, care se judecă în complete specializate formulate din doi judecători. Potrivit art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen., dispozițiile relative la compunerea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, care nu poate fi înlăturată în nici un mod, se poate invoca în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu, iar conform art. 385 9 alin. (1) pct. 3 C. proc.

pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul când instanța nu a fost compusă conform legii. Cum în cauză infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul nu fac parte din infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, este evident că, referitor la judecarea cauzei nu erau aplicabile dispozițiile potrivit cărora completul de judecată se compune din doi judecători, ci cele ale competenței generale care stabilesc că judecarea unor astfel de fapte se face de către un complet de judecată format dintr-un singur judecător. În consecință, procedând la judecarea cauzei în complet de doi judecători prin o interpretare eronată a dispozițiilor legale în materie, instanța de fond a pronunțat o hotărârea lovită de o nulitate absolută, prevăzută în art. 197 alin. (2) și (3) C. proc.

pen. și, ca atare, casabilă în baza art. 385 9 pct. 3 C. proc. pen. În această situație, conform art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., urmează a se admite recursurile declarate de procuror și de inculpat, a se casa sentința și a se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va proceda și la examinarea celorlalte motive de casare invocate prin recursurile procurorului și al inculpatului, care nu au fost cercetate la această instanță cu ocazia judecării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpatul M.V. împotriva sentinței penale nr. 14 din 6 noiembrie 2003 a Curții de Apel Cluj. Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Cluj. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2005.