ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 132/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 927

din 12 iulie 2004, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 20,

raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2)

și (3) C. pen., au fost condamnați inculpații:

1. A.C.

și

2. P.C.D.

la câte 3 ani și 6 luni

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64C. pen.

În baza art. 88 C. pen.,

compută prevenția inculpatului A.C. de la 24 ianuarie 2003 până la 12 iulie

2004, iar a inculpatului P.C.D. de la 28 ianuarie 2003, până la 12 iulie 2004.

Inculpații au fost obligați

la plata despăgubirilor civile către partea civilă S.D. și la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

În ziua de 21 iunie 1997,

aflându-se în zona izlazului din Pipera și păzind, împreună cu martorul R.T.,

turma de oi a numitului C.A., partea vătămată S.D. s-a întâlnit cu inculpații

P.C.D. și A.C., care păzeau pe același izlaz turma, de oi și vacile numitului

I.M.

După ce au consumat băuturi

alcoolice, partea vătămată și inculpatul P.C.D. s-au luat la trântă, în glumă,

fără a se lovi cu vreun obiect contondent.

Ulterior acestui moment,

inculpatul P.C.D. care părăsise zona, s-a întors după circa 10 minute, împreună

cu inculpatul A.C., ultimul ridicând ciomagul pentru a lovi partea vătămată,

reproșându-i că l-a trântit la pământ pe inculpatul P.C.D.

În încercarea de a se apăra,

partea vătămată a prins ciomagul inculpatului A.C., moment în care a fost lovit

în cap, cu un ciomag de către inculpatul P.C.D. Fiind căzută la pământ, partea

vătămată a fost lovită de cei doi inculpați cu ciomagele și picioarele în zona

capului, toracică și abdominală, până când și-a pierdut cunoștința.

În urma agresiunii partea

vătămată a suferit leziuni traumatice corporale (contuzie cerebrală, otoragie

stângă, plagă contuză mentonieră, traumatism toracic, pneumotorax stâng,

contuzie abdominală) produse prin lovire cu corp dur, ce au necesitat 20-25

zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei.

Împotriva acestei soluții,

în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpații.

Parchetul a criticat

sentința pentru greșita individualizare a pedepselor, care ar fi prea blânde,

în raport cu criteriile indicate în art. 72 C. pen. și pentru greșita

respingere, pentru tardivitate, a cererii de majorare a despăgubirilor civile.

În apelurile lor inculpații

au criticat hotărârea instanței de fond pentru greșita individualizare a

pedepselor, susținând că acestea sunt prea mari în raport de împrejurările în

care s-au produs faptele.

Prin decizia penală nr. 780/

A din 28 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins,

ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București

și inculpații A.C. și P.C.D. împotriva sentinței penale nr. 927 din 19 iulie

2004 a Tribunalului București, secția I penală.

A dedus prevenția pentru

inculpatul A.C. de la 24 ianuarie 2003 la zi și, pentru inculpatul P.C.D. de la

28 ianuarie 2003 la zi și a menținut starea de arest.

Au fost obligați inculpații

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Nemulțumiți de soluția

instanței de apel, inculpații au declarat, în termen legal, recurs, solicitând,

prin avocatul desemnat din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptei în

infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., iar în

subsidiar redozarea pedepselor aplicate ținându-se cont de circumstanțele reale

și personale.

Verificând hotărârile

atacate în raport de criteriile invocate, cât și din oficiu, în limitele

prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate

în continuare.

Astfel, faptele inculpaților

de a aplica părții vătămate lovituri în zone vitale, cu un corp contondent apt

de a produce moartea, producându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor și nu

cele ale infracțiunii prevăzute de art. 181 C. pen.

Infracțiunea de vătămare

corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., presupune, sub aspectul laturii

obiective, o vătămare a integrității corporale a victimei care necesită pentru

vindecare cel mult 60 zile de îngrijiri medicale, iar sub aspectul laturii

subiective, făptuitorul să acționeze cu intenție directă sau indirectă numai în

scopul vătămării corporale a victimei.

În cauză, în raport cu

obiectele vulnerante folosite (bâte), apte să producă decesul, cu regiunea

corpului vizată (zona capului, toracelui și abdominală) și cu numărul și

intensitatea loviturilor este evident că inculpații chiar dacă nu au urmărit,

au acceptat producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv moartea

victimei.

Oricum nu s-ar fi putut

reține în cauză incidența dispozițiilor art. 181 C. pen., întrucât leziunile

suferite au pus în primejdie viața victimei.

În ce privește motivul

vizând netemeinicia pedepselor aplicate și acesta este nefondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C.

pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de

reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea de noi infracțiuni.

Pedepsele aplicate

inculpaților au fost just individualizate, fiind apte să atingă scopul

preventiv și educativ.

Așa fiind, în temeiul art.

385

15

, pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpați.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații A.C. și P.C.D. împotriva deciziei penale

nr. 780/ A din 28 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 24 ianuarie 2003 la 10

ianuarie 2005, pentru A.C. și de la 28 ianuarie 2003 la 10 ianuarie 2005,

pentru P.C.D.

Obligă pe recurenți să

plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 ianuarie 2005.