ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4340/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 670 din 18 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală, în dosarul nr. 1030/2004 a fost respinsă, ca nefondată,

cererea de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani închisoare, formulată de

condamnatul D.M. și s-a dispus obligarea lui la cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că nu există acele împrejurări speciale în sensul

legii, prin care viața familiei sau a condamnatului ar avea consecințe grave,

dacă el nu ar beneficia temporar de întreruperea executării pedepsei

închisorii.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul, invocând și pe această cale motive de ordin social,

pentru care să beneficieze de o întrerupere a executării pedepsei închisorii.

Prin decizia penală nr. 481/ A din

24 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost respins

ca nefondat apelul condamnatului D.M. și a fost obligat apelantul la plata

sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea de Apel București a reținut că, condamnatul D.M. se află în executarea

unei pedepse de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de

tâlhărie, conform M.E.P.I. nr. 747 din 4 noiembrie 2003.

El a formulat o cerere de întrerupere

a executării pedepsei, invocând motive de ordin familial, împrejurare în care

instanța a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul său din comuna

Buriaș.

Din cuprinsul actului întocmit de

Primăria comunei Periș a rezultat că familia condamnatului locuiește într-un

imobil al părinților săi, compus din 3 camere și dependințe, desfășoară

activități de comerț în cadrul unei asociații familiale și deține în proprietate

o suprafață de 0,5 h. teren agricol.

S-a apreciat că în mod corect

judecătorul fondului a reținut că petentul condamnat sau familia lui nu se află

în acele împrejurări speciale ce ar conduce la consecințe grave, dacă nu s-ar

dispune întreruperea executării pedepsei, întrucât situația familiei sale, așa

cum rezultă din ancheta socială, nu este nici pe departe critică sau precară și

nu impune prezența lui la domiciliu.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs condamnatul D.M., care a reiterat motivele invocate în

cererea inițială și în fața instanței de apel.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:

Legiuitorul a înțeles că, în

situații deosebite, de natură a afecta grav și irevocabil starea familiei

condamnaților ori a bunurilor acestora, să acorde un plus de clemență și să

permită revenirea temporară a condamnaților în sânul societății.

Astfel, potrivit art. 453 alin. (1) lit.

c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei

închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale,

executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave, pentru condamnat sau

familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă

o singură dată și numai pentru cel mult 3 luni.

Legea nu stabilește care sunt

„împrejurările speciale” datorită cărora executarea imediată a pedepsei ar

putea produce consecințe grave. Revine instanței de judecată sarcina de a face

aprecieri asupra temeiniciei cererii.

Rezultă așadar că, în cauză trebuie

dovedite atât împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau familia

acestuia, cât și consecințele grave pe care executarea imediată a pedepsei

le-ar avea pentru aceștia dar și certitudinea că aceste consecințe ar putea fi

evitate pe perioada maximă de 3 luni în care, potrivit legii întreruperea

executării pedepsei poate fi dispusă.

În speță, față de susținerile

condamnatului s-a dispus efectuarea unei anchete sociale, din conținutul căreia

nu se desprinde iminența producerii consecințelor grave la care se referă

textul de lege, deoarece împrejurările invocate de condamnat în motivarea

cererii de întrerupere a executării pedepsei nu există în realitate.

Familia condamnatului locuiește

într-un imobil al părinților acestuia compus din 3 camere și dependințe, deține

în proprietate o suprafață de 0,5 ha teren agricol și desfășoară activități de

comerț în cadrul unei asociații familiale, astfel încât prezența pasageră a

condamnatului la domiciliu pe o perioadă de maximum 3 luni, nu poate influența

în vreun mod starea familiei sale, nici pe departe precară.

Față de aceste considerente,

apreciind că, cererea petentului nu întrunește condițiile, prevăzute de art. 453

lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 din același cod, Curtea, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul D.M.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga pe recurentul-condamnat la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.M., împotriva deciziei penale nr.

481/ A din 24 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II a penală.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

septembrie 2004.