ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6078/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 781 din 29 martie 2004, Judecătoria Medgidia a condamnat pe inculpatul R.N. la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 lit. c) C. pen. În baza art. 83 din același cod, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3707 din 18 decembrie 2001 a Judecătoriei Medgidia, dispunând executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită în cauză, în final, un an și 6 luni închisoare.

Totodată, în baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei aplicate perioada executată de inculpat de la 16 decembrie 2002 la 27 august 2003. S-a reținut că, la 25 septembrie 2003, inculpatul a pătruns, prin efracție, în locuința părții vătămate I.M., de unde a sustras diferite bunuri. Împotriva acestei hotărâri în baza art. 409 și art. 410 alin. (1) pct. 7 1 C. proc. pen., s-a declarat recurs în anulare întrucât s-a aplicat o pedeapsă nelegală, cu consecința ca inculpatul să execute în plus un an de închisoare. Recursul în anulare este întemeiat pentru următoarele considerente. Conform dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. pen., pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune.

Dacă în același interval a comis din nou o infracțiune, instanța, ținând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea. În acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani. Potrivit art. 88 alin. (1) C. pen., timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Din actele dosarului, rezultă că prin sentința penală nr. 3707 din 18 decembrie 2001, inculpatul R.N.

a fost condamnat la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., săvârșită la 22 iulie 2001, pedeapsă pe care a executat-o parțial, în perioada 16 decembrie 2002 – 27 august 2003, când a fost liberat condiționat, pedeapsă ce s-ar fi împlinit la 15 decembrie 2003. Întrucât fapta ce formează obiectul ultimului dosar (cauza de față), a fost săvârșită la 25 septembrie 2003, înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost considerată executată, instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. pen. și să dispună fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea. În cauză, ținând seama de gravitatea faptei, se impune a se dispune revocarea liberării condiționate.

În acest ultim caz, instanța urma să contopească restul neexecutat de 3 luni și 19 zile, din pedeapsa anterioară, cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, la care se poate aplica un plus de pedeapsă. În cauză, în mod greșit Judecătoria Medgidia a constatat că pedeapsa anterioară de un an închisoare, la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 3707 din 18 decembrie 2001, a aceleași judecătorii, a fost suspendată condiționat și în baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării, dispunând executarea în întregime a acestei pedepse, pe lângă pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată în cauză. Procedând astfel, judecătoria a aplicat o pedeapsă nelegală, inculpatul urmând să execute în plus un an închisoare.

Totodată, se mai constată că s-a dispus greșit, în baza art. 88 C. pen., computarea din pedeapsă aplicată, timpul arestării de la 16 decembrie 2002, la 27 august 2003, deși în această perioadă inculpatul s-a aflat în executarea pedepsei anterioare, de un an închisoare și nu în arest preventiv. Or, textul aplicat, se referă la computarea reținerii și arestării preventive. De altfel, în cauză, urmând a se face aplicarea art. 61 C. pen., în loc de art. 83 C. pen., aplicat greșit nu se procedează la scăderea din pedeapsa aplicată, a perioadei executate până la liberarea condiționată. Așadar, sub aspectele arătate, hotărârea atacată este contrară legii. Pentru aceste considerente, în baza art. 414 1 alin. (1), raportat la art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., urmează a se admite recursul în anulare și a se casa hotărârea atacată numai cu privire la computarea arestării preventive și la aplicarea art. 83 C. pen., pe care o înlătură. Rejudecând în aceste limite: În baza art. 61 C. pen., va dispune revocarea liberării condiționate pentru restul de 3 luni și 19 zile din pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3707 din 18 decembrie 2001 a Judecătoriei Medgidia, pe care îl va contopi cu pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 781 din 29 martie 2004 a aceleeași judecătorii, inculpatul R.N. urmând să execute pedeapsa de 6 luni închisoare. Se va înlătura computarea perioadei de la 16 decembrie 2002 la 27 august 2003, adică până la liberarea condiționată.

Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate se vor menține. Din pedeapsa aplicată inculpatului, se va deduce perioada executată de la 27 august 2004, la 17 noiembrie 2004 (mandat executare nr. 1025 din 9 aprilie 2004). Se va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei și dispune emiterea unui nou mandat conform dispozițiilor prezentei hotărâri. Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 781 din 29 martie 2004 a Judecătoriei Medgidia, privind pe intimatul inculpat R.N. Casează hotărârea atacată numai cu privire la greșita computare a arestării preventive și la aplicarea art. 83 C. pen., dispoziție pe care o înlătură.

În baza art. 61 C. pen., dispune revocarea liberării condiționate pentru restul de 3 luni și 19 zile din pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen., prin sentința penală nr. 3707 din 18 decembrie 2001 a Judecătoriei Medgidia, pe care-l contopește cu pedeapsa de 6 luni, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 lit. c) C. pen., prin sentința penală nr. 781 din 29 martie 2004 a Judecătoriei Medgidia, inculpatul R.N.

urmând să execute pedeapsa de 6 luni închisoare. Înlătură computarea perioadei de la 16 decembrie 2002 la 27 august 2003, efectuată prin hotărârea atacată. Menține restul dispozițiile hotărârii atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata executată de la 27 august 2004 la 17 noiembrie 2004 (mandat de executare nr. 1025 din 9 aprilie 2004). Anulează mandatul de executare a pedepsei și dispune emiterea unui nou mandat conform dispozițiilor prezentei hotărâri judecătorești. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 600.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2004.