ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6078/2004

Asupra recursului în anulare

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 781

din 29 martie 2004, Judecătoria Medgidia a condamnat pe inculpatul R.N. la 6

luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de

art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 37

lit. a) și art. 74 lit. c) C. pen.

În baza art. 83 din același

cod, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3707 din 18 decembrie 2001 a

Judecătoriei Medgidia, dispunând executarea acesteia alături de pedeapsa

stabilită în cauză, în final, un an și 6 luni închisoare.

Totodată, în baza art. 88 C.

pen., a scăzut din durata pedepsei aplicate perioada executată de inculpat de

la 16 decembrie 2002 la 27 august 2003.

S-a reținut că, la 25

septembrie 2003, inculpatul a pătruns, prin efracție, în locuința părții

vătămate I.M., de unde a sustras diferite bunuri.

Împotriva acestei hotărâri

în baza art. 409 și art. 410 alin. (1) pct. 7

1

C. proc. pen., s-a

declarat recurs în anulare întrucât s-a aplicat o pedeapsă nelegală, cu

consecința ca inculpatul să execute în plus un an de închisoare.

Recursul în anulare este

întemeiat pentru următoarele considerente.

Conform dispozițiilor art.

61 alin. (1) C. pen., pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de

timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a

săvârșit din nou o infracțiune. Dacă în același interval a comis din nou o

infracțiune, instanța, ținând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie

menținerea liberării condiționate, fie revocarea. În acest din urmă caz,

pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și restul de pedeapsă

ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, se contopesc, putându-se

aplica un spor până la 5 ani.

Potrivit art. 88 alin. (1)

C. pen., timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata

pedepsei închisorii pronunțate.

Din actele dosarului,

rezultă că prin sentința penală nr. 3707 din 18 decembrie 2001, inculpatul R.N.

a fost condamnat la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208

și art. 209, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., săvârșită la 22 iulie 2001,

pedeapsă pe care a executat-o parțial, în perioada 16 decembrie 2002 – 27

august 2003, când a fost liberat condiționat, pedeapsă ce s-ar fi împlinit la

15 decembrie 2003.

Întrucât fapta ce formează

obiectul ultimului dosar (cauza de față), a fost săvârșită la 25 septembrie

2003, înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost considerată executată, instanța

trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. pen. și să dispună

fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea.

În cauză, ținând seama de

gravitatea faptei, se impune a se dispune revocarea liberării condiționate.

În acest ultim caz, instanța

urma să contopească restul neexecutat de 3 luni și 19 zile, din pedeapsa

anterioară, cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în cauză, dispunând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, la care se poate aplica un plus de

pedeapsă.

În cauză, în mod greșit

Judecătoria Medgidia a constatat că pedeapsa anterioară de un an închisoare, la

care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 3707 din 18 decembrie

2001, a aceleași judecătorii, a fost suspendată condiționat și în baza art. 83

C. pen., a revocat beneficiul suspendării, dispunând executarea în întregime a

acestei pedepse, pe lângă pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată în cauză.

Procedând astfel,

judecătoria a aplicat o pedeapsă nelegală, inculpatul urmând să execute în plus

un an închisoare.

Totodată, se mai constată că

s-a dispus greșit, în baza art. 88 C. pen., computarea din pedeapsă aplicată,

timpul arestării de la 16 decembrie 2002, la 27 august 2003, deși în această

perioadă inculpatul s-a aflat în executarea pedepsei anterioare, de un an

închisoare și nu în arest preventiv.

Or, textul aplicat, se

referă la computarea reținerii și arestării preventive.

De altfel, în cauză, urmând

a se face aplicarea art. 61 C. pen., în loc de art. 83 C. pen., aplicat greșit

nu se procedează la scăderea din pedeapsa aplicată, a perioadei executate până

la liberarea condiționată.

Așadar, sub aspectele

arătate, hotărârea atacată este contrară legii.

Pentru aceste considerente,

în baza art. 414

1

alin. (1), raportat la art. 385

15

pct.

2 lit. d) C. proc. pen., urmează a se admite recursul în anulare și a se casa

hotărârea atacată numai cu privire la computarea arestării preventive și la

aplicarea art. 83 C. pen., pe care o înlătură.

Rejudecând în aceste limite:

În baza art. 61 C. pen., va

dispune revocarea liberării condiționate pentru restul de 3 luni și 19 zile din

pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3707 din 18

decembrie 2001 a Judecătoriei Medgidia, pe care îl va contopi cu pedeapsa de 6

luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 781 din 29 martie 2004 a

aceleeași judecătorii, inculpatul R.N. urmând să execute pedeapsa de 6 luni

închisoare.

Se va înlătura computarea

perioadei de la 16 decembrie 2002 la 27 august 2003, adică până la liberarea

condiționată.

Celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate se vor menține.

Din pedeapsa aplicată

inculpatului, se va deduce perioada executată de la 27 august 2004, la 17

noiembrie 2004 (mandat executare nr. 1025 din 9 aprilie 2004).

Se va dispune anularea

mandatului de executare a pedepsei și dispune emiterea unui nou mandat conform

dispozițiilor prezentei hotărâri.

Onorariul de avocat, pentru

apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 781 din 29

martie 2004 a Judecătoriei Medgidia, privind pe intimatul inculpat R.N.

Casează hotărârea atacată

numai cu privire la greșita computare a arestării preventive și la aplicarea

art. 83 C. pen., dispoziție pe care o înlătură.

În baza art. 61 C. pen.,

dispune revocarea liberării condiționate pentru restul de 3 luni și 19 zile din

pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a),

art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen., prin sentința penală nr. 3707 din

18 decembrie 2001 a Judecătoriei Medgidia, pe care-l contopește cu pedeapsa de

6 luni, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de

art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 37

lit. a) și art. 74 lit. c) C. pen., prin sentința penală nr. 781 din 29 martie

2004 a Judecătoriei Medgidia, inculpatul R.N. urmând să execute pedeapsa de 6

luni închisoare.

Înlătură computarea

perioadei de la 16 decembrie 2002 la 27 august 2003, efectuată prin hotărârea

atacată.

Menține restul dispozițiile

hotărârii atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata executată de la 27 august 2004 la 17 noiembrie 2004

(mandat de executare nr. 1025 din 9 aprilie 2004).

Anulează mandatul de

executare a pedepsei și dispune emiterea unui nou mandat conform dispozițiilor

prezentei hotărâri judecătorești.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 600.000 lei se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 noiembrie 2004.