ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5273/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 209 din 17 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Neamț, inculpatul A.V. a fost condamnat la 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute art. 64 C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile B.M. sumele de 32 milioane lei cu titlu de daune materiale și 20 milioane lei cu titlu de daune morale. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 18 mai 2000, partea vătămată B.V.

a început prima zi de serviciu, ca taximetrist, la un agent economic privat ce dispunea de două autoturisme Matiz. În după-amiaza aceleiași zile a fost solicitat de învinuitul B.D.I.I. și inculpatul A.V. să-i ducă de la Piatra Neamț până la Bicaz. Când au ajuns la capătul traseului, în Bicaz, învinuitul B.D.I.I. i-a spus că nu aveau bani asupra lor să plătească cursa și i-a cerut să-i ducă până în comuna Ceahlău, cu sublinierea că acolo își aveau locuințele și puteau să găsească bani la rude ori cunoștințe. Fiind în prima zi de serviciu, la această solicitare B.V. le-a răspuns că nu poate continua cursa. Dar până la urmă, la insistențele lor, a mai mers cu mașina până în zona Potoco, în locul numit V. Acolo a refuzat să se deplaseze mai departe.

În situația creată l-au obligat pe taximetrist să coboare de la volan și cu o frânghie l-au legat de gât. Așa cum era ținut de frânghie de învinuitul B.D.I.I., inculpatul A.V., cu arma îndreptată spre el, i-a cerut să coboare pe râpa ce ducea sub pod, la capătul căruia fusese oprit autoturismul. Când au ajuns sub pod, inculpatul A.V. i-a tras în cap mai multe focuri de armă, 2-3, precizate de învinuitul B.D.I.I. Decesul a survenit prin explozie craniană. După împușcare, cei doi au scos cureaua de la pantalonul victimei și au pus-o în jurul gleznelor. Totodată au tras și pantalonii până sub genunchi. Cadavrul l-au transportat amândoi la baza primului pilon al podului, așa cum este văzut din direcția Bicaz, comuna Poiana Teiului.

Inculpatul A.V. a prins de cureaua pe care o fixase în jurul gleznelor, în acest scop, iar învinuitul B.D.I.I. de capetele libere ale frânghiei ce rămăsese înfășurată în jurul gâtului. Peste cadavru, în locul unde a fost lăsat, au pus mai mulți bolovani. Nu s-a putut stabili ce bunuri avea asupra sa victima, din încasări pe cursele efectuate, bani care i-au fost luați în împrejurările respective de cei doi. Cu autoturismul Matiz, aceștia s-au deplasat în orașul Adjud, unde l-au abandonat pe o stradă, într-o zonă de blocuri. Apoi, au călătorit cu trenul la Iași. Mașina a fost găsită la câteva zile de la abandonare, descompletată. A fost ridicată de poliție și restituită proprietarului ei I.D.

În ce privește pe victima B.V., părinții săi au reclamat dispariția la Poliția municipiului Piatra Neamț. Dosarul de dispariție a fost ținut în evidență până în luna mai 2002, când învinuitul B.D.I.I. și inculpatul A.V., prin autodenunț, făcut procurorului, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, au arătat că sunt autorii acestui omor. Inculpatul, audiat în instanță, nu recunoaște săvârșirea faptei, învederând că a făcut autodenunțul la îndemnul lui B.D.I., pentru a rămâne în arest și a nu fi depus în penitenciar, întrucât este condamnat definitiv pentru mai multe infracțiuni. Instanța a înlăturat apărarea inculpatului, considerând că față de probele administrate în cauză, vinovăția acestuia este dovedită.

Apelul declarat de inculpatul A.V., cu motivarea că nu a comis fapta și că a făcut autodenunțul, pentru a fi adus, împreună cu B.D.I., în arestul I.P.J. Neamț, de unde puteau evada, a fost respins, prin decizia penală nr. 185 din 8 iunie 2004, de Curtea de Apel Bacău. Soluția de respingere a apelului este motivată cu aceea că, inculpatul și învinuitul B.D.I.I. sunt din aceeași comună (Ceahlău, județul Neamț) și între ei, încă din timpul minorității, s-a stabilit o colaborare infracțională, comițând împreună sau separat numeroase furturi, iar în anul 2000 omoruri și jafuri armate. Pentru o parte din aceste fapte au fost condamnați, iar pentru altele sunt în curs de cercetare penală. Astfel, prin sentința penală nr. 395 din 20 septembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Cluj, inculpatul și învinuitul B.D.I.

au fost condamnați la detenție pe viață, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni grave, printre care omor deosebit de grav. În timp ce se aflau în arestul I.P.J. Neamț, unde erau cercetați pentru comiterea altor infracțiuni, inculpatul A.V. și învinuitul B.D.I. au făcut autodenunțurile privind uciderea taximetristului B.V. Au urmat cercetările, în timpul cărora cei doi au încercat să evadeze din arest, încercare soldată cu împușcarea mortală a învinuitului B.D.I. Totodată, instanța de apel, pentru a învedera vinovăția inculpatului, a făcut referire la: - procesul-verbal de recunoaștere din grup de fotografii, după fotografii, făcută de către procuror, separat cu cei doi autori; - procesul verbal de cercetare a locului faptei, întocmit de procuror, la data de 27 mai 2002, când învinuitul B.D.I., a condus la locul unde s-a găsit cadavrul victimei B.V.

La locul cadavrului, după mai multe amânări, la inițiativa amândurora, a condus numai învinuitul B.D.; - raportul medico-legal de necropsie al cadavrului; - declarația martorului I.D., din care rezultă că învinuitul B.D.I., imediat după comiterea faptei, i-a relatat de omorul comis împreună cu inculpatul A.V., asupra unui taximetrist de pe un autoturism Matiz; - declarațiile date de învinuitul B.D. și inculpatul A.V., la 29 mai 2001, în care se fac referiri concrete cu privire la omorul comis asupra victimei B.V.; - procesul verbal de confruntare între I.D. și inculpatul A.V., când primul a susținut informația dată de învinuitul B.D.I., cu privire la omorul comis de cei doi asupra taximetristului B.V.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul A.V., invocând, oral, greșita apreciere a probelor, întrucât nu el a comis fapta, ci învinuitul B.D., motiv pentru care a solicitat achitarea sa, în baza art. 10 lit. c) C. pen. Examinând hotărârea atacată în raport de critica formulată și prin prisma dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat. Astfel, instanța de apel a învederat probele pe care și-a fundamentat soluția. În acest sens, din probele dosarului, inclusiv autodenunțul inculpatului, la care s-a făcut referire, rezultă, fără echivoc, vinovăția. Așadar, probele administrate au fost corect examinate și apreciate de instanța de apel. Este de observat că, inculpatul s-a retranșat în spatele propriei sale reveniri asupra recunoașterii faptei, dar fără să facă referire la vreo probă din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de apel.

Referitor la pedeapsa aplicată, se constată că este în limitele prevăzute de lege și corespunde criteriilor de individualizare înscrise în art. 72 C. pen., astfel că nu se impune modificarea ei. În consecință, soluția adoptată este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins. Văzând și art. 191 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 185 din 8 iunie 2004 a Curții de Apel Bacău. Constată că recurentul inculpat este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2004.