ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5273/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 209 din 17

decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Neamț, inculpatul A.V. a fost

condamnat la 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor,

prevăzută de art. 174 C. pen.

I s-a aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute art. 64 C. pen., în condițiile

și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile B.M. sumele de 32 milioane lei cu titlu de daune

materiale și 20 milioane lei cu titlu de daune morale.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 18 mai 2000, partea

vătămată B.V. a început prima zi de serviciu, ca taximetrist, la un agent

economic privat ce dispunea de două autoturisme Matiz.

În după-amiaza aceleiași zile a fost

solicitat de învinuitul B.D.I.I. și inculpatul A.V. să-i ducă de la Piatra

Neamț până la Bicaz. Când au ajuns la capătul traseului, în Bicaz, învinuitul

B.D.I.I. i-a spus că nu aveau bani asupra lor să plătească cursa și  i-a cerut

să-i ducă până în comuna Ceahlău, cu sublinierea că acolo își aveau locuințele

și puteau să găsească bani la rude ori cunoștințe.

Fiind în prima zi de serviciu, la

această solicitare B.V. le-a răspuns că nu poate continua cursa. Dar până la

urmă, la insistențele lor, a mai mers cu mașina până în zona Potoco, în locul

numit V. Acolo a refuzat să se deplaseze mai departe.

În situația creată l-au obligat pe

taximetrist să coboare de la volan și cu o frânghie l-au legat de gât. Așa cum

era ținut de frânghie de învinuitul B.D.I.I., inculpatul A.V., cu arma

îndreptată spre el, i-a cerut să coboare pe râpa ce ducea sub pod, la capătul

căruia fusese oprit autoturismul. Când au ajuns sub pod, inculpatul A.V. i-a

tras în cap mai multe focuri de armă, 2-3, precizate de învinuitul B.D.I.I.

Decesul a survenit prin explozie craniană.

După împușcare, cei doi au scos

cureaua de la pantalonul victimei și au pus-o în jurul gleznelor. Totodată au

tras și pantalonii până sub genunchi. Cadavrul l-au transportat amândoi la baza

primului pilon al podului, așa cum este văzut din direcția Bicaz, comuna Poiana

Teiului.

Inculpatul A.V. a prins de cureaua

pe care o fixase în jurul gleznelor, în acest scop, iar învinuitul B.D.I.I. de

capetele libere ale frânghiei ce rămăsese înfășurată în jurul gâtului. Peste

cadavru, în locul unde a fost lăsat, au pus mai mulți bolovani.

Nu s-a putut stabili ce bunuri avea

asupra sa victima, din încasări pe cursele efectuate, bani care i-au fost luați

în împrejurările respective de cei doi. Cu autoturismul Matiz, aceștia s-au

deplasat în orașul Adjud, unde l-au abandonat pe o stradă, într-o zonă de

blocuri. Apoi, au călătorit cu trenul la Iași.

Mașina a fost găsită la câteva zile

de la abandonare, descompletată.

A fost ridicată de poliție și

restituită proprietarului ei I.D. În ce privește pe victima B.V., părinții săi

au reclamat dispariția la Poliția municipiului Piatra Neamț.

Dosarul de dispariție a fost ținut

în evidență până în luna mai 2002, când învinuitul B.D.I.I. și inculpatul A.V.,

prin autodenunț, făcut procurorului, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț,

au arătat că sunt autorii acestui omor.

Inculpatul, audiat în instanță, nu

recunoaște săvârșirea faptei, învederând că a făcut autodenunțul la îndemnul

lui B.D.I., pentru a rămâne în arest și a nu fi depus în penitenciar, întrucât

este condamnat definitiv pentru mai multe infracțiuni.

Instanța a înlăturat apărarea

inculpatului, considerând că față de probele administrate în cauză, vinovăția

acestuia este dovedită.

Apelul declarat de inculpatul A.V.,

cu motivarea că nu a comis fapta și că a făcut autodenunțul, pentru a fi adus,

împreună cu B.D.I., în arestul I.P.J. Neamț, de unde puteau evada, a fost

respins, prin decizia penală nr. 185 din 8 iunie 2004, de Curtea de Apel Bacău.

Soluția de respingere a apelului

este motivată cu aceea că, inculpatul și învinuitul B.D.I.I. sunt din aceeași

comună (Ceahlău, județul Neamț) și între ei, încă din timpul minorității, s-a

stabilit o colaborare infracțională, comițând împreună sau separat numeroase

furturi, iar în anul 2000 omoruri și jafuri armate.

Pentru o parte din aceste fapte au

fost condamnați, iar pentru altele sunt în curs de cercetare penală.

Astfel, prin sentința penală nr. 395

din 20 septembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Cluj, inculpatul și învinuitul

B.D.I. au fost condamnați la detenție pe viață, pentru săvârșirea mai multor

infracțiuni grave, printre care omor deosebit de grav.

În timp ce se aflau în arestul I.P.J.

Neamț, unde erau cercetați pentru comiterea altor infracțiuni, inculpatul A.V.

și învinuitul B.D.I. au făcut autodenunțurile privind uciderea taximetristului

B.V.

Au urmat cercetările, în timpul

cărora cei doi au încercat să evadeze din arest, încercare soldată cu

împușcarea mortală a învinuitului B.D.I.

Totodată, instanța de apel, pentru a

învedera vinovăția inculpatului, a făcut referire la:

- procesul-verbal de recunoaștere

din grup de fotografii, după fotografii, făcută de către procuror, separat cu

cei doi autori;

- procesul verbal de cercetare a

locului faptei, întocmit de procuror, la data de 27 mai 2002, când învinuitul

B.D.I., a condus la locul unde s-a găsit cadavrul victimei B.V.

La locul cadavrului, după mai multe

amânări, la inițiativa amândurora, a condus numai învinuitul B.D.;

- raportul medico-legal de necropsie

al cadavrului;

- declarația martorului I.D., din

care rezultă că învinuitul B.D.I., imediat după comiterea faptei, i-a relatat

de omorul comis împreună cu inculpatul A.V., asupra unui taximetrist de pe un

autoturism Matiz;

- declarațiile date de învinuitul

B.D. și inculpatul A.V., la 29 mai 2001, în care se fac referiri concrete cu

privire la omorul comis asupra victimei B.V.;

- procesul verbal de confruntare

între I.D. și inculpatul A.V., când primul a susținut informația dată de

învinuitul B.D.I., cu privire la omorul comis de cei doi asupra taximetristului

B.V.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul A.V., invocând, oral, greșita apreciere a probelor, întrucât nu el a

comis fapta, ci învinuitul B.D., motiv pentru care a solicitat achitarea sa, în

baza art. 10 lit. c) C. pen.

Examinând hotărârea atacată în

raport de critica formulată și prin prisma dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat.

Astfel, instanța de apel a învederat

probele pe care și-a fundamentat soluția.

În acest sens, din probele

dosarului, inclusiv autodenunțul inculpatului, la care s-a făcut referire,

rezultă, fără echivoc, vinovăția.

Așadar, probele administrate au fost

corect examinate și apreciate de instanța de apel.

Este de observat că, inculpatul s-a

retranșat în spatele propriei sale reveniri asupra recunoașterii faptei, dar

fără să facă referire la vreo probă din care să rezulte o altă situație de fapt

decât cea reținută de instanța de apel.

Referitor la pedeapsa aplicată, se

constată că este în limitele prevăzute de lege și corespunde criteriilor de

individualizare înscrise în art. 72 C. pen., astfel că nu se impune modificarea

ei.

În consecință, soluția adoptată este

legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

Văzând și art. 191 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 185 din 8 iunie 2004

a Curții de Apel Bacău.

Constată că recurentul inculpat este

arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 octombrie 2004.