ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1283/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 275 din 2 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost condamnat inculpatul A.F. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile T.I. 10.000.000 lei daune morale și 6.908.830 lei despăgubiri civile. Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a stabilit că, în ziua de 11 noiembrie 2003, în timp ce partea vătămată T.I.

trecea prin dreptul locuinței inculpatului a fost atacată de câinele acestuia și pentru a se apăra a țipat la animal, gonindu-l. În acel moment a intervenit inculpatul care, considerând că partea vătămată a întărâtat intenționat câinele pentru a-l deranja pe el din somn, a lovit-o cu un ciomag în cap. Ca urmare a loviturii primite, partea vătămată a căzut la pământ pierzându-și cunoștința. Leziunile traumatice corporale suferite, traumatism cranio-cerebral mediu cu fractură fronto-parietală stânga și contuzie hemoragică fronto-temporală stânga; neuropatie cu cecitate post-traumatică O.S., au fost produse prin lovire cu un corp dur și au pus în primejdie viața victimei. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că a fost în mod greșit condamnat, deoarece el nu a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.

În subsidiar, inculpatul a solicitat restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale, fiind necesară administrarea de noi probe. Prin decizia penală nr. 962/ A din 15 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 275 din 2 noiembrie 2004 a Tribunalului Teleorman. Reiterând motivele, inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei sus-arătate. Examinând hotărârile atacate, în raport de criticile invocate, cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Apărarea inculpatului că în intervalul de timp dintre orele 19,00 și 20,00 s-a aflat în locuința sa și că nu a ieșit din casă fiindcă dormea nu poate fi primită, nefiind susținută de nici o probă. Astfel, atât reproșul pe care inculpatul i l-a făcut părții vătămate cât și loviturile aplicate acesteia au fost auzite de martora D.A.G., care i-a spus mamei sale D.S., că inculpatul A.F. o bate tare pe partea vătămată. Ieșind amândouă să vadă ce se întâmplă au găsit-o pe partea vătămată căzută lângă gardul lor. După circa 10 minute, martora D.S. a revenit să vadă în ce stare se mai află partea vătămată și a observat că aceasta s-a ridicat și se îndrepta spre domiciliul său. Având în vedere că din probele administrate rezultă, fără echivoc, faptul că inculpatul a agresat-o pe partea vătămată, în cauză nu se impune achitarea acestuia.

Cât privește solicitarea inculpatului de a restitui cauza la parchet nici aceasta nu se justifică, întrucât urmărirea penală efectuată în cauză este completă, iar cercetarea judecătorească a permis instanțelor să stabilească o situație de fapt corectă și să facă o justă individualizare a pedepsei. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.F. împotriva deciziei penale nr. 962/ A din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2005.