ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3986/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1651 din 13 mai 2004, Judecătoria Târgoviște a admis acțiunea reclamantei SC C.O. SA Târgoviște împotriva pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala București și a obligat-o la plata sumei de 34.403.299 lei cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea cantității de 6500 kg. fier vechi lipsă la destinație, 3.270.989 lei dobândă legală și, în continuare, până la achitare și la 2.325.495 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, care, prin decizia civilă nr. 490 din 29 iunie 2004, a fost admis de către Curtea de Apel Ploiești și hotărârea instanței de fond a fost schimbată în totalitate, în sensul că acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

Ca urmare, reclamanta a formulat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, în conformitate cu art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a invocat, ca motiv de ordine publică, excepția de necompetență materială în soluționarea căii de atac de către Curtea de Apel Ploiești, având în vedere cuantumul pretențiilor deduse judecății și raportat la dispozițiile art. 282 1 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, potrivit art. 282 1 alin. (1) C. proc. civ., introdus prin O.U.G. nr. 138/2000, de modificare a Codului de procedură civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date, în primă instanță, în cererile introduse pe cale principală, privind obligații de plată a unei sume de bani în valoare de până la 200 milioane lei, inclusiv.

Așa fiind, la momentul pronunțării, în raport cu obiectul dedus judecății, hotărârea instanței de fond era supusă căii de atac a recursului și nu apelului, potrivit art. 720 8 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 58/2003, combinat cu art. 282 1 alin. (1) C. proc. civ., devenit incident prin urmare și în materie comercială. Totodată, potrivit art. 299 alin. (2) C. proc. civ., introdus prin art. 1 pct. 8 din O.U.G. nr. 58/2003, de modificare a Codului de procedură civilă, în vigoare la momentul pronunțării deciziei ce face obiectul recursului de față, competența materială de soluționare a căii de atac revenea Înaltei Curți de Casație și Justiție și nu Curții de Apel Ploiești.

Procedând la judecarea căii de atac, cu încălcarea dispozițiilor art. 282 1 alin. (1) C. proc. civ., instanța a încălcat și dispozițiile art. 299 alin. (2) C. proc. civ. evocate, situație în care hotărârea acesteia este nulă absolut, conform art. 159 C. proc. civ. Așa fiind, în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., ceea ce face imposibilă analizarea celorlalte motive de recurs, în concordanță cu modificările intervenite, de imediată aplicare asupra competenței materiale prin art. 2 pct. 3 C. proc. civ., modificat în urma aprobării, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 195 din 25 iunie 2004, a O.U.G. nr. 58/2003. Se va admite recursul, se va casa decizia curții de apel și se va trimite cauza la Tribunalul Prahova, pentru soluționarea căii de atac ca fiind recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamanta SC C.O. SA Târgoviște împotriva deciziei nr. 490 din 29 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești, casează decizia și trimite cauza la Tribunalul Prahova, pentru judecarea recursului. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2004.