ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5104/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5104/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 13 din 18
iulie 2001 a Comisiei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și
Agricultură Mureș (dosar nr. 11/2001) s-a admis în parte cererea de arbitrare
nr. 423 din 19 aprilie 2001, înregistrată la Registratura Camerei de Comerț,
Industrie și Agricultură a Județului Mureș sub nr. 1939 din 20 aprilie 2001,
așa cum a fost ea completată prin actul nr. 454 din 2 mai 2001, înregistrat sub
nr. 2158 din 4 mai 2001 și precizată prin actul nr. 522 din 12 iunie 2001,
înregistrat sub nr. 2936 din 12 iunie 2001, cerere care a format obiectul
dosarului arbitral nr. 11/2001, formulată de reclamanta SC M. SRL, cu sediul în
Sovata, județul Mureș, România, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului
Mureș sub nr. J26/1252/1992, legal reprezentată prin administrator C.A.,
împotriva pârâtei A.D.I.E.C. cu sediul în orașul Pringy, Franța înmatriculată
la Oficiul Registrului Comerțului ANNECY B 388334260, legal reprezentată prin
administrator B.P.J.J., pentru suma de 1.171.500 F.R.F., cu titlu de preț și suma
de 918.382.647 lei cu titlu de daune interese.
S-a admis în parte cererea
reconvențională înregistrată la Registratura Camerei de Comerț, Industrie și
Agricultură a Județului Mureș sub nr. 2993 din 15 iunie 2001 formulată de
pârâta A.D.I.C., împotriva reclamantei SC M. SRL, pentru suma de 169.519
F.R.F., cu titlu de preț utilaje și materiale accesorii, compensându-se
creanțele reciproce ale părților (suma de 1.171.500 F.R.F., respectiv suma de
169.519 F.E.F.), până la concurența sumei de 1.001.981 F.R.F. și în consecință
obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.001.981 F.R.F.
cu titlu de preț, precum și la plata sumei de 239.038 F.R.F. (echivalentul a
918.382.647 lei la cursul de schimb de 3842/F.R.F. la data de 19 iulie 2001),
cu titlu de daune interese.
Totodată pârâta A.D.I.C. a
fost obligată să plătească reclamantei SC M. SRL daune interese constând în
majorările și penalitățile de întârziere aferente obligațiilor bugetare ale
reclamantei pe anii 2000 și 2001 neplătite la termen din cauza neîncasării
sumelor datorate de pârâtă, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri, 18
iulie 2001 și până la plata efectivă și integrală a sumelor datorate de pârâtă
conform alin. (3), compensându-se taxele arbitrale aferente sumelor admise (suma
de 5333 dolari S.U.A. și respectiv suma de 1097 dolari S.U.A.), până la
concurența sumei de 4236 dolari S.U.A. și, în consecință, obligarea pârâtei
A.D.I.C. să plătească reclamantei SC M. SRL Sovata suma de 4236 dolari S.U.A.
cu titlu de taxă arbitrală.
S-au respins celelalte
pretenții formulate de părțile în litigiu.
Prin decizia nr. 25/ A din
25 iunie 2003, Curtea de Apel Tg. Mureș a respins, ca nefondată, acțiunea în
anulare formulată de pârâta SC A.D.I.C. Franța, păstrând în totalitate
hotărârea atacată.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs, în termen, reclamanta S.C. A.D. SA care a solicitat admiterea
recursului și desființarea parțială a hotărârii atacate cu privire la obligarea
sa la plata sumei de 239.038 F.R.F. cu titlu de daune interese în completare,
precum și cu privire la respingerea cererii sale reconvenționale privind
neacordarea sumei de 100.347 F.R.F. reprezentând ambalaje livrate la un preț
neacceptat.
Ulterior recurenta și-a
precizat poziția invocând nelegala compunere a completului de judecată care a
soluționat acțiunea în anulare și solicitând admiterea recursului și casarea
hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată la aceiași
instanță.
Examinând recursul
reclamantei prin prisma precizărilor ulterioare, motivul invocat fiind unul de
ordine publică, Înalta Curte constată că acest recurs este fondat.
Astfel, Curtea de Apel Târgu
Mureș a examinat acțiunea în anulare a reclamantei și a soluționat-o prin
decizia atacată în complet constituit din doi judecători. Or, așa cum s-a
stabilit și prin decizia nr. V din 25 iunie 2001 a secțiilor unite ale Curții
Supreme de Justiție, acțiunea în anulare constituie calea unică de atac ce se
poate exercita împotriva hotărârii arbitrale, având conținut și efecte similare
căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești. Pe cale de
consecință completul de judecată pentru soluționarea unei atari căi de atac va
fi constituit în raport cu nivelul instanței competente, din numărul de
judecători prevăzut pentru judecarea recursului, respectiv, în cazul de față,
din trei judecători.
Față de cele de mai sus, în
temeiul art. 313, raportat la art. 304 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte
urmează să admită recursul, să caseze hotărârea atacată și să trimită cauza
Curții de Apel Tg. Mureș spre rejudecare, în complet legal constituit. În
raport de această soluție nu se mai impune analizarea celorlalte motive
invocate prin declarația de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de reclamanta SC A.D. SA Franța împotriva deciziei nr. 25/ A
din 20 iunie 2003 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția comercială și de
contencios administrativ.
Casează decizia atacată și
trimite cauza la Curtea de Apel Tg. Mureș pentru soluționarea acțiunii în
anulare în compunerea legală.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință
publică, astăzi 30 noiembrie 2004.