ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5674/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin plângerea înregistrată la data de 28 octombrie 2002 sub nr. 7015 pe

rolul Judecătoriei Giurgiu, O.I. a solicitat anularea procesului-verbal de

contravenție nr. 35 din 12 octombrie 2002 încheiat de agentul contestator

Biroul Vamal Giurgiu, prin care, în baza art. 1 din H.G. 151/1996, a fost

sancționat cu amendă în valoare de 1.000.000 lei și i-au fost confiscate sumele

de 129.339 dolari SUA și 21.750 Euro.

În motivarea plângerii, petentul a invocat nerespectarea de către

agentul constatator a dispozițiilor art. 16 alin. (7) din O.U.G. nr. 2/2001

(obligația agentului de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a

face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatate) cu consecințe

asupra validității actului încheiat, în sensul lipsirii acestuia de efectele

juridice în vederea căruia a fost făcut.

Direcția Generală a Vămilor, prin

Direcția Regională Vamală Interjudețeană București a formulat întâmpinare la

plângere solicitând respingerea acesteia.

La termenul din 22 noiembrie 2002

instanța a admis cererea făcută de către intimată de a fi introdusă în cauză

BNR în calitate de custode.

Judecătoria Giurgiu, prin sentința

civilă nr. 4628 din 6 decembrie 2002, a respins plângerea ca neîntemeiată

reținând în esență că procesul-verbal de contravenție contestat cuprinde toate

mențiunile obligatorii, impuse pentru validitatea sa, de dispozițiile art. 17

din O.G. nr. 2/2001, iar susținerile petentului privind nelegalitatea

întocmirii procesului-verbal nu a fost dovedită.

Tribunalul Giurgiu, prin decizia

civilă nr. 55/CA din 3 aprilie 2003 a admis în majoritate recursul declarat de

către petent împotriva hotărârii instanței de fond, pe care a modificat-o în

sensul că a admis plângerea și a anulat procesul-verbal de contravenție, exonerând

petentul de plata amenzii.

A dispus de asemenea restituirea

sumelor confiscate.

Soluția a fost pronunțată cu opinia

separată a judecătoarei N.M. care a apreciat că se impune respingerea

recursului ca nefondat.

Pentru a pronunța această decizie

semnatarii opiniei majoritare au reținut că din procesul-verbal de contravenție

nu rezultă că agentul constatator și-a îndeplinit obligația legală prevăzută de

art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 respectiv că de a aduce la cunoștință

contravenientului dreptul de a face obiecțiuni, întrucât, în cazul în care ar

fi respectat textul de lege, trebuia să consemneze expres în procesul-verbal

efectuarea acestei activități și, de asemenea, să insereze într-o rubrică

distinctă, mențiunea dacă contravenientul a avut sau nu obiecțiuni la cele

consemnate.

Neprocedând în acest mod, se mai

reține în opinia majoritară, s-au încălcat prevederile art. 16 alin. (7) din O.G.

nr. 2/2001, sancțiunea acestei neregularități fiind nulitatea relativă a

procesului-verbal.

În conformitate cu prevederile art.

27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare împotriva deciziei nr. 55/CA din 3 aprilie 2003 a

Tribunalului Giurgiu, considerând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Se susține că în conformitate cu

dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 151/1996, nedeclararea la organele vamale cu ocazia

intrării și ieșirii din țară a sumelor în valută ce depășesc limitele stabilite

prin Regulamentul BNR constituie contravenție.

În speță petiționarul, la ieșirea din țară a avut ascunse în compresorul

de aer și podeaua autocarului (al cărui șofer era) într-o pungă de material

plastic sumele în valută care i-au fost confiscate și pe care le-a recunoscut

că-i aparțineau.

Procesul-verbal încheiat cu ocazia

controlului a fost făcut cu respectarea în totalitate a prevederilor art. 16 a

O.G. nr. 2/2001, în sensul că agentul constatator a adus la cunoștință

contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului

de constatare.

Se mai susține că cel sancționat, a

putut să-și exprime obiecțiunile, în prezența traducătorului autorizat de limba

turcă, în consecință se arată, hotărârea ce a fost pronunțată cu încălcarea

esențială a legii.

Recursul în anulare este fondat.

Este de reținut în primul rând că

petiționarul O.I., cetățean turc, șofer al autocarului înmatriculat în Turcia

sub nr. AB 4557, s-a făcut vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de

art. 1 din H.G. nr. 151/1996 (care prevede că nedeclararea la organele vamale a

sumelor în valută la intrarea sau ieșirea din țară, sume care depășesc limitele

stabilite de Regulamentul BNR constituie contravenție).

Fapta petiționarului constă în aceea

că nu a declarat sumele de bani în valută care au fost descoperite de către

controlul vamal ascunse între podeaua autocarului și compresorul de aer, într-o

pungă din material plastic, petiționarul recunoscând că acestea îi aparțin.

Faptul deținerii și ascunderii

valutei într-un loc greu de depistat, în scopul de a scăpa de control,

evidențiază intenția nesocotirii de către petiționar a prevederilor legale cu

privire la sumele maxime admise a fi scoase din țară.

În ceea ce privește procesul-verbal

de contravenție, care face dovada deplină a situației de fapt existente la

momentul constatării, până la proba contrară, este de menționat că el cuprinde

toate mențiunile obligatorii pentru validitatea acestui act prevăzute de art.

17 din O.G. nr. 2/2001.

În acest sens mai este de reținut că

în procesul verbal sunt menționate prezența traducătorului și consemnarea

declarației contravenientului cu privire la constatare, prezența și semnătura

unui martor care confirmă aspectele constatate, toate acestea atestă asigurarea

garanțiilor procesuale.

Mai este de reținut că a fost

respectată și garanția prevăzută de art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 în

sensul că agentul constatator a adus la cunoștință contravenientului dreptul de

a face obiecțiuni, împrejurare care a fost efectuată de către translatorul de

limba turcă, lucru care este atestat și prin semnarea procesului-verbal de

către contravenient.

În consecință, simplele afirmații

care au fost făcute de către petent în plângerea sa, care au fost acceptate în

mod nelegal de către instanțe de recurs în opinia majoritară, fără să existe

nici o dovadă, nu au putut răsturna prezumția de adevăr, pe care o are

procesul-verbal.

Astfel fiind, față de considerentele

mai înainte arătate urmează a admite recursul în anulare împotriva deciziei

pronunțate de către instanța de recurs, a casa această decizie și a respinge

recursul petentului O.I. împotriva sentinței civile nr. 4628 din 6 decembrie

2002 a Judecătoriei Giurgiu, ce va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul în

anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 55/CA din 3 aprilie 2003 a

Tribunalului Giurgiu pe care o casează și respinge recursul contestatorului O.I.

împotriva sentinței civile nr. 4628 din 6 decembrie 2002 a Judecătoriei Giurgiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie

2004.