ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3560/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 199

din 16 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 473/2005 al Tribunalului

București, secția I penală, a fost condamnat, printre alții, inculpatul

B.J.

la 14 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

și la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la trafic

internațional de droguri, faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 3 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare sporită cu un

an.

În temeiul art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsă, durata reținerii și arestării preventive începând cu 3

octombrie 2003, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de

arest a inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații

O.S., O.I. și B.J.

Investită cu soluționarea

apelurilor, secția I penală de la Curtea de Apel București, la termenul din 12

aprilie 2005, constatând că procedura de citare a inculpatului Ș.H. nu a fost

îndeplinită legal a hotărât amânarea cauzei la 5 mai 2005.

Având în vedere dispozițiile

art. 300

2

C. proc. pen., Curtea a constatat că temeiurile care au

determinat arestarea inculpaților se mențin și justifică în continuare privarea

de libertate, astfel că prin aceeași încheiere a menținut această măsură.

Împotriva încheierii a

declarat recurs inculpatul B.J., care a criticat-o ca nelegală și netemeinică,

susținând în esență că, nu a săvârșit infracțiunile pentru care este învinuit

și că dată fiind durata arestării preventive se impune revocarea acesteia.

Recursul nu este fondat.

Din actele și lucrările

aflate la dosarul cauzei se constată că măsura arestării preventive a fost

luată având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, cu

respectarea dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Pe de altă parte, fără a fi

înfrântă prezumția de nevinovăție, se are în vedere că prin hotărârea supusă

apelului, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 15 ani

închisoare.

Constatând că temeiurile

care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate,

instanța de apel a menținut măsura arestării preventive, hotărârea pronunțată

fiind legală și temeinică.

Așa fiind, recursul urmează

a fi considerat nefondat și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) va

fi respins ca atare.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.J. împotriva încheierii din 12 aprilie 2005 a

Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 1111/2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 800.000 lei, cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit

interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 iunie 2005.