ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3560/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 199 din 16 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 473/2005 al Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat, printre alții, inculpatul B.J. la 14 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la trafic internațional de droguri, faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare sporită cu un an.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă, durata reținerii și arestării preventive începând cu 3 octombrie 2003, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații O.S., O.I. și B.J. Investită cu soluționarea apelurilor, secția I penală de la Curtea de Apel București, la termenul din 12 aprilie 2005, constatând că procedura de citare a inculpatului Ș.H. nu a fost îndeplinită legal a hotărât amânarea cauzei la 5 mai 2005. Având în vedere dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen., Curtea a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților se mențin și justifică în continuare privarea de libertate, astfel că prin aceeași încheiere a menținut această măsură.

Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul B.J., care a criticat-o ca nelegală și netemeinică, susținând în esență că, nu a săvârșit infracțiunile pentru care este învinuit și că dată fiind durata arestării preventive se impune revocarea acesteia. Recursul nu este fondat. Din actele și lucrările aflate la dosarul cauzei se constată că măsura arestării preventive a fost luată având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, cu respectarea dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen. Pe de altă parte, fără a fi înfrântă prezumția de nevinovăție, se are în vedere că prin hotărârea supusă apelului, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare.

Constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța de apel a menținut măsura arestării preventive, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică. Așa fiind, recursul urmează a fi considerat nefondat și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) va fi respins ca atare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.J. împotriva încheierii din 12 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 1111/2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2005.